Mircea Lucescu s-a făcut remarcat, în ultimii ani, prin performanța de a-și nărui meciuri și obiective importante în ultimele secunde, când fotbaliștii își aranjează freza și repetă în gând frazele menite pupezelor de reporterițe la televizor. La cele din urmă firimituri de meci, când arbitrii trag și ei mai des cu geana la ceas, nea Mircea al nostru încasează goluri fundamentale, cu care își ruinează calificările în etapele următoare ale competițiilor europene, unde echipa sa este angrenată. Noroc atunci doar de frizura brumărie de oaie, care mai înmoaie șocul ghinioanelor sparte implacabil în căpățâna lui înțesată de cucuie. Dacă ești din fire simțitor, ți se frânge inima: de exemplu, acum vreo doi ani, echipa lui era calificată până în ultimele secunde ale unui meci cu niște spanioli, când portarul advers, venit la ultimul corner ca să-și încerce șansa ca la "6 din 49", i-a dat gol, cu o lovitură mai dureroasă ca un cap în gură.
Pentru mine, show-ul începe imediat ce partida se mântuie, și limba lui nea Mircea se pune pe stropit otrăvuri. Toată lumea e găsită vinovată că el a pierdut: arbitrii, jucătorii, bucătăreasa, copiii de mingi… Toți, în afară de el, care rămâne un Van Gogh al basicii, născut prea devreme ca lumea săă-l aprecieze la justa valoare.
Cu riscul de a părea lipsit de inima, nu-mi e milă de nea Mircea și cred că merită toate semințele pe care Fortuna i le scuipă în capul de oaie merinos. N-am nimic cu fotbalul său, ci cu faptul că, de ani și ani, crețolinul ăsta se vâră unde-i fierbe oala interesului, adică în politică. S-a lăsat racolat și de raposatul PDAR, l-a susținut, trup și suflet, la Primăria capitalei pe candidatul Geoană, iar la cea a orașului Iași, pe Nichita… N-a existat campanie electorală unde să nu-și vâre și el năsucul cârn, de liceană căreia nu-i prea place să doarmă acasă.
Acum, altceva îi mișuna lui nea Mircea pe sub zulufi: ca echipa Rapid să fie cumpărată de Patriciu. S-o fi ales cu un bacșis frumos de la nea Dinu, ca să arunce vorba? Că pe gratis nu cred c-a făcut-o. Se vede că, după atâția ani petrecuți la echipa ucraineană Șahtior, sub pulpana lui Ahmedov, crețul a început să prindă drag de mafioți.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane