Polițiștii rutieri sunt ținte perfecte pentru ziariști, deoarece poți să dai în ei cu știri și editoriale, până te apucă osteneala. Trecând însă și de cealaltă parte a redutei, trebuie să recunoaștem că misiunea acestei categorii profesionale nu-i tocmai comodă.
La o azvârlitură de băț de casa mea, în aceeași clădire cu editura "Polirom", se află cabinetul senatorial al lui Vosganian, pe buza unei străzi intens traficate. Ani în șir, mașina bugetară de serviciu a armeanului a fost parcată într-o curbă, exact sub semnul de "oprire interzisă". A fost trântită ostentativ, ca un ghiul țipător pe deștul unui mârlete, abia relativ curând îndurându-se s-o mute de acolo, fiindcă, deh, alegerile.
Deși automobilul vosganian încurca vădit traficul, niciun agent de circulație n-a îndrăznit vreodată să-l roage politicos pe șofer să și-l mute mai hăisa. Desigur, tăcerea omului legii poate fi socotită una de slugă, dar de ce să-și riște pâinea? Nu-i mai comod s-o dea pe orbire selectivă, decât să se joace cu focul?
Aceeași orbire selectivă a polițistului, provenită dintr-un elementar spirit de conservare, se manifestă și când în trafic apare un automobil cu indicativul, pus la intimidare, "SEN", "DEP" sau "GUV". Cine-i sinucigașul care să-și etaleze negrul din cerul gurii în fața unui vehicul astfel inscripționat, indiferent ce boroboață comite? Când întâlnești o asemenea mașină, nu-ți rămâne, ca polițai, decât să iei poziția regulamentară și să saluți respectuos. Apropo, îmi amintesc de un procuror de la DIICOT, care înmatriculase mașina soției cu tridentul de litere "MPR", care va să zică "Ministerul Public din România", deși consoarta sa e cosmeticiană și, din câte știu eu, nu lucrează sub acoperire.
Mai sunt însă și alte indicative puse la intimidare, precum "TVR" la mașinile tembeliziunii de stat. Sărmanul agent, doar nu-i atât de retrograd să oprească mașina, s-o amendeze și, implicit, să lovească în libertatea presei, pentru ca, ulterior, să fie demascat pe luciul sticlei, care te face din om neom, și viceversa.
