Mă deranjează heirupismul de final de campanie electorală, când se mână brutal turmele de alegători spre stânele votului. Răsună valea de îndemnuri, de parcă ar fi adresate unui copil încăpățânat, care nu vrea seara să se spele pe dințișori. "Alo, bre electorate, mergi și votează, s-a-nțeles? Alo, eu cu cine vorbesc?" – cam așa sună mustrările aruncate în populație de pe toate canalele, inclusiv de pe cel pe care navighează nașul Radu Moraru, unul dintre cei mai mari cultivatori ilegali de Gigi Becali din țară. "Votul tău contează!" – spune un alt îndemn. De acord, contează, dar pentru cine?
De ce să-i iei cetățeanului dreptul democratic de a-l durea la trișcă și a nu alege? E ca și cum ai îndemna spre măritiș o femeie cu cinci sau șase căsnicii ratate. Săraca femeie a încasat-o de la toți soții cu care s-a însoțit, îi este plin sufletul de traume, iar tu o mâni iarăși spre ofițerul stării civile. E uman așa?
Omul cu drept la vot are dreptul și la indiferență. Iar indiferența lui nu vine din pământ sterp, ci din aproape două decenii de continue dezamăgiri, care l-au condus la concluzia că mizeria politică este ceva de natură genetică în România.
A nu se duce la vot, a nu ștampila latenta necinste a nimănui e o opțiune ca oricare alta. Pentru a nu merge la vot mereu se găsesc noi și noi motive. Un vecin din cartier îmi motiva, acum trei zile, hotărârea lui de a sta acasă de alegeri sau, dacă timpul ține cu el, de a merge la un grătar:
– Domnule, eu vă zic franș în față, dom'le, că, la mine, ce-i în gușă – și-n căpușă. Eu am mers la votul pentru parlament de fiecare dată, dom'le, vă zic franș în față, dar acu', gata, s-a terminat, amin și n-am cuvinte. Și știți de ce, dom'le? Fiindcă până acuma nu le vedeam moacele ălora pe care-i votam, vă zic franș în față. Moacele alea de golani bătrâni cu pungi la ochi sau de puștani păscuți de obezitate, moace de oameni vicleni, cărora nu le mai ajunge, până acu' nu le vedeam, fie că votam cu ai lu' Iliescu sau cu ai lu' Băsescu. Ce ziceți, veniți cu mine la un grătar, de alegeri?
I-am acceptat invitația cu multă plăcere.
