Nu este vorba de "bunica" mea personală, așa cum au insinuat unii cititori, ca și cum numele Iliescu ar fi monopolul unui nomenclaturist retrograd. Și-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru că n-am nicio legătură de sânge cu acest comunist care și ieri, în declarația de retragere din Parlament, a făcut apel la ceea ce a învățat mai bine la Moscova: teoria stalinismului. După ce a vorbit despre munți și văi, despre Dunăre și Marea Neagră, a ridicat în slăvi etatismul, atât de drag tovarășilor săi. Deși părea un soi de Nemuritorul Roșu când venea vorba de politica din România, discursul de ieri al lui Iliescu ne-a adus în fața ochilor un bătrânel în pragul ramolelii, care dă des din mâini, sperând să mai atragă astfel atenția cuiva. Nu mai cred nici în poveștile cu succesul lui Iliescu la public, dovadă fiind faptul că, deși a absentat masiv în această campanie electorală, n-am auzit pe nimeni să-i reclame lipsa. Probabil că majoritatea simpatizanților săi au trecut la cele veșnice sau și-au găsit îndeletniciri specifice vârstei lor, ceea ce-i dorim și lui Ion Iliescu. Și-a făcut intrarea în istoria României murdar pe mâini de sângele tinerilor omorâți în pseudorevoluția din '89 și indiferent de discursurile, cărțile și prelegerile ținute în cei aproape 20 de ani de carieră politică postdecembristă, locul său în cărțile de istorie va rămâne rezervat alături de cel al conducătorilor care și-au sacrificat popoarele de dragul puterii lor. Prin urmare, coșul de gunoi al istoriei vă așteaptă, domnule Iliescu!
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane