– Domnule Eugen Tomac, multă lume se întreabă cum de ați ajuns la Cotroceni, atât de tânăr și venit de atât de departe, dintr-un capăt de țară?
– Am avut prilejul de a-l cunoaște pe domnul președinte Traian Băsescu încă din anul 2002, când era primar general al Bucureștiului. Când regimul comunist încerca să impună cu forța siluirea limbii și a istoriei neamului românesc, când protestele tinerilor din Chișinău umpleau străzile, Traian Băsescu, pe atunci primar al Bucureștiului, mi-a oferit sprijin personal pentru a duce acestora, ca un mesaj de susținere din partea capitalei României, culorile drapelului românesc.
Acești tineri ieșiți în număr mare din școli în stradă, invocând România, invocându-l pe Eminescu și strigând "Ardealul, Moldova și Țara Românească!" nu aveau drapele românești. Iar cele moldovenești nu erau la mare căutare, pe atunci. Vameșii corupți ai regimului pesedist m-au oprit la frontieră, m-au arestat și m-au anchetat apoi la Iași, iar Traian Băsescu a fost acuzat de purtătorul de cuvânt oficial al PSD "că subminează relațiile prietenești dintre cele două state". Statul lui Iliescu și Statul lui Voronin. Așa am ajuns, probabil, în atenția președintelui României de astăzi, pe vremea când acesta era primar general la Capitalei în care învățam. Nu credeam, la vremea aceea, că voi ajunge să lucrez pentru dânsul, la Cotroceni.
– Pentru funcția de consilier personal al președintelui ce anume v-a recomandat și cum de ați ajuns să faceți carieră politică în preajma șefului statului, devenind acum, iată, candidat pentru "Colegiul Basarabia"? Ce proiecte aveți pentru Basarabia, dacă veți fi ales?
– Am fost selectat datorită unui background solid și nu doar datorită legăturii cu președintele Băsescu de pe vremea când era primar. Ulterior întâmplării cu steagurile, am mai fost implicat în multe alte acțiuni, mai ales în programe americane de training media, am deprins tehnici de comunicare, am înțeles sistemul de organizare democratică și am aplicat cunoștințele dobândite pentru a construi o bază de sprijin solidă, un cap de pod către Basarabia-mamă, Basarabia istorică în care am crescut și copilărit. Asta am făcut în cei zece ani care au trecut de la venirea mea în capitala țării. Nu a fost un parcurs ușor.
Ca basarabean, pentru a izbândi la București, trebuie să muncești cu mult mai mult decât alții, deoarece mediul universitar românesc este foarte competitiv. Acum sunt de profesie istoric și predau istoria românilor la Institutul "Eudoxiu Hurmuzachi" pentru Românii de Pretutindeni. Istoria este o materie cu miză politică majoră, pe care sunt dispus să mi-o asum.
Am studiat pe lângă oameni cu perspectivă și educație europeană, am făcut stagiu în mai multe publicații – deoarece cuvântul este un instrument în lupta de idei. Pentru noi, românii, lupta este una grea și dificilă, deoarece ne confruntăm cu presiunea unei frontiere asiatice și cu formele perverse ale unei ideologii moștenite de pe vremea lui Stalin, încă bine înșurubată în mințile unora.
Niciodată nu am uitat din ce colț de țară am venit și niciodată nu mi-am uitat obligațiile și datoria față de ai mei. La vârsta la care alții își petrec timpul liber distrându-se, eu am muncit pentru a construi făgaș pentru cultura și spiritualitatea românească la mine acasă, în Basarabia. Asta voi face și în continuare în calitate de deputat în Parlamentul României, unde voi reuși, am convingerea, să impun acordarea cetățeniei tuturor românilor din Basarabia, un drept moral și o mică reparație față de consecințele odiosului Pact Stalin-Hitler…
Nu fac decât să urmez viziunea președintelui, care a militat public pentru înlăturarea consecințelor nefastului Acord Ribbentrop-Molotov.
