Omul e o ființă olfactivă, iar eu pot oricând să-nșir un curriculum vitae al mirosurilor care mi-au marcat viața. Din copilărie, m-am ales cu mirosul mingii de fotbal, amestecat cu cel al primului fum de țigară tras cu pieptul. Din școlile pe care le-am urmat, am rămas cu amprenta olfactivă a cernelurilor "Flaro", a săpunului ieftin de elev și a săpunului "Rexona", în care proful de mate, viitorul lider sindical Isvoranu, își ținea puloverele. A venit și armata, cu damful stătut de caporal păstrat în fasole cu slănină, îmbunat de adierile primăvăratice venite din partea verdelui unui câmp, transformat abuziv în teren de instrucție. Apoi, facultatea, cu parfumul exotic al studenților străini, îndeosebi greci, care ne suflau – fără efort și talent – toate fetele frumoase din universitate. Doamne, ce calupuri de umilințe înduram din partea dușmanului student străin, care domnea cu ajutorul friptanului zilnic, al șpreiului de contrabandă – bun însă și ăla! – dar mai ales al țigării americane de-un blond arzător, irezistibil pentru fragilele noastre frumoase.
Din fosta mea activitate inginerească, nu rețin prea multe, doar o grămadă rugbistică de iz stătut al conservelor de pește, de duhoare a țuicii alintate "Doi ochi albaștri" – fiindcă de pe etichetă te priveau două prune ca doi ochi limpezi – de îmbâcseală a sudorii împachetate în salopeta jilavă, de muncitor… Și-ar mai fi emanația bancnotelor din ziua de leafă, parcă înadins puturoase, pentru a te umili pe tine, omul muncii…
Dar deasupra tuturor celor ce mi-au trecut prin vămile nărilor, un miros violent le-a întrecut pe toate: mirosul de parvenit. Mirosul de parvenit e inconfundabil, creat în creuzete speciale, dintr-un amestec de salivă slugarnică, depusă pe mâini influente, de transpirație mitocănească și de ifose învelite în foi de almanah. Mirosul de parvenit e tenace ca un candidat care atacă a patra oară parlamentul. Mirosul de parvenit se poate inhala mai ales seara, în timpul tocșourilor, când iese tiptil din televizor, așa cum gândacii de bucătărie ies la promenadă pe cărări întunecate.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane