"Mitropolitul Șaguna a fost un bărbat aproape extraordinar, trimis de Providență pentru fericirea poporului său; că el a fost un Moise, pentru că și el, ca și acela, a eliberat poporul său, conducându-l în pământul autonomiei și independenței; și el, ca și acela, dădu poporului său tablele legii: Statutul organic; și, în fine, lovi în piatră și dădu apă cerească poporului său: știință, lumină, cultură. Despre un astfel de bărbat, pe drept cuvânt, se poate zice că el pururi va străluci ca un luceafăr pe orizontul bisericii și națiunii române". Așa își încheia Nicolae Popea discursul de recepție, prezentat în martie 1900, dedicat vieții și activității Arhiepiscopului și Mitropolitului ortodox al Transilvaniei, Andrei baron de Șaguna. La două secole de la naștere și la 135 de ani de la trecerea în veșnicie, Mitropolitul Andrei Șaguna a fost omagiat în cadrul unei sesiuni științifice desfășurată în aula Academiei Române, organizată de Secția de filozofie, teologie, psihologie și pedagogie și Secția de științe istorice și arheologie ale Academiei Române. După cuvântul de deschidere rostit de acad. Dan Berindei, vicepreședinte al Academiei Române, au prezentat comunicări: ÎPS dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscop al Sibiului și Mitropolit al Ardealului – "Mitropolitul Andrei Șaguna: o viață de sfințenie", acad. Al. Surdu, președinte al Secției de filozofie, teologie, psihologie și pedagogie – "Andrei Șaguna și idealul unității românilor de pretutindeni"; pr. prof. Mircea Păcurariu, membru corespondent al Academiei Române – "Andrei Șaguna în istoria Bisericii din Ardeal", prof. dr. Ștefan Buchiu, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă, Universitatea București – "Personalitatea polivalentă a Mitropolitului Andrei Șaguna" și conf. Univ. dr. Paul Brusanowski, Facultatea de Teologie din Sibiu – "Andrei Șaguna – organizator și legiuitor al Bisericii". Prin conținutul bogat de idei și informații privind viața și activitatea Mitropolitului Andrei Șaguna ca și a mediului social, politic și bisericesc, comunicările au ilustrat cuvintele lui N. Popea după care istoria sa a fost "aproape istoria poporului românesc însuși din Transilvania într-un pătrar de secol, cât a condus el afacerile și destinele noastre naționale de acolo".
O personalitate puternică, un mare ierarh, un conducător înțelept
Andrei Șaguna s-a născut la Miscolț, în Ungaria, într-o familie de macedo-români din Balcani, a urmat școala gimnazială la Mișcolț, apoi studii de drept și filozofie la Pesta și teologice la Vârșeț. La vârsta de 25 de ani îmbracă haina monahală la Mănăstirea de la Hopovo. În 1846, a fost numit vicar al Episcopiei Ardealului, iar, în 18 aprilie 1848, în plină revoluție, era numit Mitropolit al Transilvaniei. Cum afirma acad. Dan Berindei, a fost "o mare personalitate a nației românești, un conducător înțelept, măsurat, plin de echilibru, al românilor ardeleni în momente care nu au fost deloc ușoare pentru el… un purtător de cuvânt al națiunii române". Într-o amplă și nuanțată analiză a activității Mitropolitului Șaguna, pr. prof. Mircea Păcurariu a subliniat că prin Statutul organic a dat "cea mai democratică organizare a bisericii", drept care a fost consacrat drept "cel mai de seamă organizator și legiuitor bisericesc din perioada modernă a istoriei, mai ales dacă luăm în calcul și lucrările sale de Drept canonic, unele traduse în limbile latină, rusă și greacă".
Implicat și în viața național-politică, Mitropolitul Andrei a participat la revoluția românească din Ardeal, devenind "capul neîncoronat" al românilor din Transilvania. A fost copreședinte al Adunării naționale de la Blaj, care a formulat acea "petiție națională" cu 16 articole, reprezentând principalele revendicări românești, între care recunoașterea românilor "ca națiune de sine stătătoare" și desființarea iobăgiei. "Pe bună dreptate, reliefa pr. Prof. Mircea Păcurariu, Andrei Șaguna a fost considerat diplomatul revoluției românești din Ardeal, după cum Simion Bărnuțiu era considerat teoreticianul sau ideologul ei, iar Avram Iancu comandantul de oști populare românești". După revoluție, Mitropolitul Andrei a continuat lupta pentru drepturile românilor, îndeplinind diferite funcții, reușind să "unească în mâna sa cârja de ierarh cu sceptrul unui adevărat conducător politic". Pentru toate, istoricul american Keith Hitchns a scris despre el ca "ultimul dintre marii ierarhi conducători politici".
Înțelegându-și și asumându-și cu exemplară răspundere misiunea, Mitropolitul Andrei a fost și un misionar al culturii românești, convins de importanța emancipării românilor prin cultură, pentru care a inițiat acțiuni ce-l fac de vrednică cinstire pentru neamul românesc. Amintim doar înființarea "tipografiei diecezane", a ziarului "Telegraful Român", cu apariție neîntreruptă până astăzi, editarea a numeroase cărți și manuale, reeditarea Bibliei de la Sibiu și rolul decisiv în înființarea "Asociațiunii transilvane pentru literatura și cultura poporului român din Transilvania" (Astra). Tot Mitropolitului Șaguna i se datorează organizarea și îndrumarea învățământului românesc de toate gradele, pus sub ocrotirea bisericii, reorganizarea Institutului teologic-pedagogic din Sibiu, precum și numeroase "fundațiuni" prin care se acordau burse de studii pentru elevii și studenții mai săraci. Ca "mare preot" al Bisericii sale, cum a mai fost numit, s-a remarcat ca un vrednic slujitor al altarului bisericii, fiind considerat cel mai bun cuvântător bisericesc din sec. XIX. Membrii Societății Academice Române, apreciind întreaga sa muncă, l-au ales, la 7 septembrie 1871, ca membru de onoare.
ÎPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, a urmărit cu sârguință cursul vieții Mitropolitului Șaguna, o viață de sfințenie de la "Andrei cel mare la Andrei cel Sfânt", deopotrivă "sub semnele timpului și ale duhului", considerând că acum este vremea ca Mitropolitul Andrei Șaguna să fie canonizat.
