Cele trei partide care au negociat în aceste zile au intrat primele în criză: au dat o groază de bani ca să ajungă aici și acum nu știu alături de cine să-i recupereze. Dacă se păcălesc? Dacă sunt trădați? Ca toți marii infideli, dl Tăriceanu s-a dovedit cel mai neîncrezător în PD-L: când ți-ai exclus colegii din partid, când ți-ai scos aliații din guvern și ai suspendat președintele care te-a desemnat (conform planului cu PSD, după cum s-a confirmat acum), e normal să nu mai ai încredere în propriile victime ci mai degrabă în adversari. În consecință, PSD a preferat și el adversarii din PD-L renunțând la mofturile PNL după ce liberalii se oferiseră să-l sprijine pe dl Băsescu la prezidențiale în schimbul fotoliului de premier pentru dl Tăriceanu. Le-a propus adică, să-i trădeze încă o dată! Căci nimic nu-i reușește mai bine premierului decât încălcarea oricăror angajamente (scrise sau orale) – în afara celor inavuabile, împărtășite cu dl Patriciu (plus Voiculescu). Nici dl Băsescu nu e într-o situație confortabilă: nimic nu e mai greu decât să-ți deosebești viitorii călăi de viitoarele victime – mai ales acum, în condițiile oficializării confuziei. Exemplul cel mai elocvent și mai revoltător s-a produs chiar în aceste zile când ne-a părăsit Ticu Dumitrescu, liderul foștilor deținuți politici și autorul legii deconspirării securității. În mod simbolic, trupul său a fost depus la sediul fostului Minister de Interne, acolo unde a fost arestat și torturat. A doua zi a decedat și fostul lider comunist Paul Niculescu Mizil care a fost depus la Ministerul de Finanțe. De ce? A fost și el torturat de securiști la Ministerul de Finanțe – unde a fost ministru? Care ar fi ideea? Condamnăm comunismul dar îl omagiem? Dar cum inițiativa a aparținut dlor Sorin Oprescu și Adrian Năstase (însușită prompt de liberalul Vosganian) nu ne rămâne decât să constatăm din nou că fiii securității și ginerii nomenclaturii au câștigat și deconspirarea și decomunizarea și privatizarea și mediatizarea.
Singura lor grijă acum e să etanșeze aceste cuceriri și să elimine orice risc, lucru recunoscut de pesedistul Liviu Dragnea: "într-o alianță cu PD-L e posibil să avem de suferit apoi". Așa-i în orice alianță, toată lumea are de suferit: unii înainte, alții după – iar populația în timp ce. Noroc că politicienii sunt mai rezistenți și nu prea suferă. Unii dintre ei sunt chiar nesuferiți. Acum n-au decât să se tot aleagă între ei: ciocoii vechi sau ciocoii noi?
