Modelul globalizarii impetuoase in limba lui Shakespeare, dar dupa tipicul editorialelor din « New York Times », chiar daca se prezinta adversar al hegemonismului lingvistic si adept al multiculturalismului, se impune covarsitor si pe ogorul literelor. Si totusi, in arealul ramas “al tuturor”, prezenta factorului european, atata cat mai este el, ramane unul de prima stralucire. Iar canonul culturii europene, instituit in Grecia antica, s-a inscris pe apogeul traiectoriei sale istorice prin cultura franceza, care a ramas pana acum (dar pentru cat timp oare?) la aceeasi nobila altitudine. Discret, dar parca – si prin acest fapt – cu atat mai bogat in intelesuri a fost, la cea de-a doua mare sarbatoare a cartii din anul abia incheiat, momentul francez/romano-francez/european prilejuit de lansarea a doua carti ale poetei, prozatoarei si eseistei Elisabeta Isanos. Carti care, ar zice istoricii mai vechi, sunt atingatoare de cultura Frantei, dar si de legaturile si interferentele de lunga durata si nu o data hotaratoare pentru istoria romanilor.
Cele doua aparitii editoriale prezentate public la Gaudeamus 2017 sunt cartea de poeme bilingve (in romana si franceza) « Imparatia/L’Empire » si antologia – tot bilingva – de poezie franceza clasica si contemporana « Les poemes de la mer/Poemele marii ». Doua carti prin care se exprima atasamentul romanilor fata de o tara si un popor cu care avem o zestre spirituala comuna si cu care suntem mai nou si aliati, si « parteneri strategici », si parteneri economici, insa in raport cu care politicul, de ambele parti, nu a gasit, cel putin pana acum, formula prin care sa atinga inaltimea si puritatea sentimentului colectiv.
« Imparatia/L’Empire » recurge parca, spre exprimare, nu la lira bardului singuratic ci la orga virtuozului care face fata unei uriase orchestre simfonice, prin diversitatea modalitatilor poetice la care apeleaza (ritm, rima, vers alb, vers liber, proza poetica) si prin amploarea tematicii (jurnal personal, viata si moarte, amintiri din copilarie, parinti, iubire si pace, truda creatiei, marile sarbatori crestine, marine, poezie de notatie etc.)
Versuri memorabile? Iata, aici, doar cateva : « …nimanui nu i se potriveste sfarsitul… poezia o vezi cand zboara desculta… se vrea topita-n pace orice arma… si nici poezia nu mai are rabdare… spune-mi : ce zi e ?/E azi mereu/niciodata alta… Nu el era vinovat/ca parea asa de frumoasa/veranda… »
In celalalt volum, Poemele marii, selectate din mari poeti francezi care au creat de-a lungul a jumatate de mileniu, sunt o intreprindere artistica provocatoare, temerara si incitanta, pentru ca in ea se afla cuprinse deopotriva poezii celebre traduse anterior de mari poeti sau talmacitori romani, dar si altele, nu mai putin emblematice, care-si gasesc pentru prima oara vesmant liric in romaneste.
Spiritul Frantei se exprima si prin propensiunea istorica spre calatorii si descoperiri, chiar daca astazi efectele perverse ale istoriei (si politicii) ii face pe francezi sa se regaseasca in primul rand in ei insisi, pentru a se regasi astfel in Franta profunda.
Prin cele doua carti bilingve, Elisabeta Isanos isi afla un loc binemeritat in pleiada de nume prestigioase ale beneficelor confluente literare romano-franceze, care s-au perindat neintrerupt in istorie de la nebulosii Pierre Ronsard si Antioh Cantemir pana la Ionesco si Cioran.
