Faptele de istorie de acum o suta de ani, care au inraurit si redefinit destinul national si european al Romaniei continua inca si astazi sa-si dezvaluie si limpezeasca intelesurile, iar 2018 se arata a fi unul incurajator, caci a inceput prin contributii consistente in materie ale istoricilor, diplomatilor, juristilor si politologilor romani.
In cartea sa « Romania, marile puteri si problema Basarabiei », istoricul Ion Constantin reconstituie si interpreteaza momentul istoric de acum un secol indeosebi prin grila geopoliticii, incadrandu-l in contextul sud-est european, continental si international. Autorul staruie tenace si amanuntit, in temeiul unei documentatii si bibliografii cat mai noi (sau nou revelate) cu putinta, pe relatiile si tribulatiile dintre marile puteri invingatoare in al doilea razboi mondial.
Nu este o noutate ca state cu parametri in general medii, ca Romania, au avut parte, in aceasta framantare politico-diplomatica inceputa inca in interbelic , continuata in timpul razboiului si imediat dupa razboi de o pozitie, un tratament si un rol subaltern si mai degraba pasiv, de obiect, nu de subiect, in contorsionatele conciliabule care au precedat, insotit si urmat ostilitatilor.La aceste state europene, carora mai tarziu avea sa li se spuna « mici si mijlocii », « mai marii » vremii au recurs nu o data in planurile lor de razboi sau pace, aproape, folosindu-se de ele mai ales ca piese de schimb, ca rest sau chiar ca prada de impartit (vezi Polonia) si, oricum, ca instrument in folosul unora sau altora dintre ele.
Cartea documenteaza, de la un capat la altul al ei, un noian de asemenea comportamente in marginea sau mult dincolo de rigorile principiilor si legilor eticii si relatiilor internationale. Interesele proprii ale marilor puteri aliate au prevalat continuu in dezbaterile si deciziile lor privitoare la configuratia lumii postbelice, si in mod deosebit in ce priveste delimitarea sferelor de influenta intre noii protagonisti ai vietii internationale » : Statele Unite, Marea Britanie si URSS. Adevaruri, de altfel, de mult cunoscute, afirmate si rasafirmate, dar care, in aceasta carte sunt argumentate si exemplificate prin noi dovezi, din cele pe care detinatorii lor cu greu se indura si acum,sa le faca stiute chiar si acum publicului larg, adica dupa zeci si zeci de ani de secret strasnic pazit.
Unul dintre meritele de prim rang ale acestui amplu si temeinic studiu istoric este atentia deosebita pe care autorul o acorda unui aspect de importanta existentiala pentru dainuirea in teritoriile sale nestirbite a statului roman de astazi dar si de maine : conexiunea operata, in momente critice, dar si in altele, aparent de acalmie, de catre capitalele unor state vecine de frontiera cu Romania, intre doua parti integrante ale teritoriului national, care de-a lungul secolelor, au avut un destin zbuciumat : Transilvania si Basarabia. Conexiunea Transilvania-Basarabia, pusa in miscare sau doar sugerata in varianta ei vicleana, a prezentat nu o data, in trecutul mai indepartat sau mai apropiat de noi, o amenintare de o gravitate greu comparabila pentru integritatea statului roman. Si este salutar ca istoricul Ion Constantin, prin aceasta carte, readuce in atentia generala acest subiect vital. Este, acesta, inca unul din meritele incontestabile ale acestei carti.
