Esalonarea la plata obligatiilor fiscale este reglementata de Ordinul presedintelui ANAF nr. 90/2016 pentru aprobarea conţinutului cererii de acordare a eşalonării la plată şi a documentelor justificative anexate acesteia, precum şi a Procedurii de aplicare a acordării eşalonării la plată de către organul fiscal central, publicat in Monitorul oficial nr. 45 din 20 ianuarie 2016.
Prin definitie, esalonarea la plata reprezinta sume de bani platite la intervale egale de timp, si prin înlesniri la plată se desemnează facilităţile acordate de creditorul fiscal, debitorului său, la cererea acestuia pentru executarea voluntară a obligaţiei fiscale.
Indeplinirea conditiilor de admisibilitate a acordarii esalonarilor la plata vine in sprijinul contribuabililor care desi de buna credinta nu pot plati integral obligatiile fiscale la termen.
Eşalonarea la plată se acordă de către organul fiscal competent pe număr de luni, pe o perioadă de cel mult 5 ani, prin emiterea deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale. Numărul de luni este dat de numărul de rate de eşalonare.
Prin excepţie , pentru debitorii care nu constituie niciun fel de garanţie ca urmare a faptului că nu deţin niciun fel de bunuri în proprietate, eşalonarea se acordă pe cel mult 6 luni, atât pentru obligaţiile fiscale principale, cât şi pentru dobânzile şi penalităţile de întârziere.
Pentru debitorii care deţin bunuri insuficiente, pentru a constitui garanţiile conform prevederilor art. 6, eşalonarea la plată se acordă pe cel mult 5 ani, atât pentru obligaţiile fiscale principale, cât şi pentru dobânzile şi penalităţile de întârziere.
Rata de eşalonare reprezintă obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţii fiscale accesorii eşalonate la plată, inclusiv dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, după caz.
Cuantumul obligaţiilor fiscale eşalonate la plată se împarte în mod egal pentru fiecare rată de eşalonare. Foarte important este ca aceasta suma NU se modifica pe intreaga perioada.
Termenul de plată a ratelor de eşalonare este data de 15 a fiecărei luni. Prima rată din graficul de eşalonare la plată are termenul de plată data de 15 a lunii următoare emiterii deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale.
Relevant este ca si debitorii fără domiciliu fiscal în România pot beneficia de înlesniri la plată numai dacă desemnează un împuternicit in conditiile Codului de porcedura fiscala.
Pe perioada eşalonării la plată, organul fiscal competent nu continuă procedura de executare silită după emiterea somaţiei.
Important de retinut ! Conditii de respingere a esalonarii la plata
Organul fiscal competent emite decizia de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale în următoarele situaţii:
a) pentru obligaţiile fiscale prevăzute la art. 184 alin. (6) şi (7) din lege, ori de câte ori în cerere sunt înscrise şi astfel de sume;
b) nu sunt îndeplinite condiţiile de acordare a eşalonării la plată;
c) debitorul nu depune documentele justificative necesare soluţionării cererii;
d) cererea de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale şi documentele aferente nu prezintă nicio modificare faţă de condiţiile de acordare a înlesnirilor la plată prevăzute într-o cerere anterioară, care a fost respinsă;
e) în cazul stingerii în totalitate, până la data emiterii deciziei de eşalonare la plată, a obligaţiilor fiscale care au făcut obiectul cererii de eşalonare la plată.
Înaintea emiterii deciziei de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale, organul fiscal competent efectuează audierea debitorului . În acest caz, organul fiscal competent va întocmi un proces-verbal de audiere.
Eşalonările la plată a obligaţiilor fiscale se solicită de către debitor în baza unei cereri depuse la registratura organului fiscal competent potrivit Codului de procedură fiscală, sau comunicate prin poştă, cu confirmare de primire.
Pentru debitorii care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, cererea de acordare a eşalonărilor la plată se depune de către debitor, atât pentru obligaţiile fiscale datorate de acesta, cât şi pentru cele ale sediilor sale secundare. Cererea se depune la organul fiscal competent pentru administrarea obligaţiilor fiscale ale debitorului şi se analizează raportat la totalul obligaţiilor debitorului şi ale sediilor sale secundare.
Cererea de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale va cuprinde următoarele elemente:
a)datele de identificare a debitorului: denumirea/numele şi prenumele acestuia, a/ale reprezentantului legal/reprezentantului fiscal/împuternicitului, dacă este cazul, domiciliul fiscal, codul de identificare fiscală, numărul de telefon/fax al acestora, adresa de e-mail, precum şi datele de identificare pentru sediile secundare înregistrate fiscal, potrivit legii;
b) perioada pentru care se solicită eşalonarea la plată, exprimată în luni, şi motivarea acesteia;
c) suma totală pentru care se solicită eşalonare la plată şi/sau amânare la plată, după caz, defalcată pe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi, în cadrul acestora, pe obligaţii fiscale principale şi accesorii. În cazul debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, impozitul pe venitul din salarii se menţionează separat pentru debitor şi separat pentru fiecare dintre sediile sale secundare;
d) justificarea stării de dificultate generate de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti şi cauzele acesteia;
e) menţiuni referitoare la înlesnirile la plată acordate până la data depunerii cererii, în baza actelor normative în materie de înlesniri la plată;
f) menţiuni referitoare la bunurile în proprietate, în cazul debitorilor care nu deţin bunuri în proprietate sau acestea sunt insuficiente pentru constituirea garanţiilor , după caz;
g) data şi semnătura debitorului/reprezentantului legal/reprezentantului fiscal/împuternicitului.
ATENTIE ! La cererea de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale se anexează următoarele documente:
a) declaraţia pe propria răspundere a debitorului din care să reiasă că nu se află sub incidenţa legislaţiei privind insolvenţa, că nu se află în dizolvare, potrivit prevederilor legale în vigoare, şi că nu i s-au/s-a stabilit răspunderile/răspunderea, potrivit legislaţiei privind insolvenţa, şi/sau răspunderea solidară;
b) documente sau informaţii relevante în susţinerea cererii.
În cazul persoanelor juridice, la cererea de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale se anexează şi următoarele documente:
a) copia ultimei situaţii financiare anuale;
b) situaţia încasărilor şi plăţilor pe ultimele 6 luni anterioare datei depunerii cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale;
c) copia ultimei balanţe de verificare;
d) programul de restructurare sau de redresare financiară semnat de reprezentantul legal al debitorului, care va conţine şi argumentarea posibilităţii plăţilor pe perioada solicitată la eşalonare;
e) situaţia privind indicatorii orientativi şi alte informaţii.
În cazul debitorilor prevăzuţi la art. 193 alin. (3) din lege, la cererea de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale se anexează şi documente din care să rezulte regimul juridic al bunurilor.
Documentele nu se anexează în cazul în care situaţiile financiare anuale au fost depuse la organul fiscal competent. Acestea se solicită de către organul fiscal de la serviciile/birourile/compartimentele care le gestionează.
În cazul persoanelor fizice, la cererea de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale se anexează şi următoarele documente:
a) registrul-jurnal de încasări şi plăţi sau, după caz, actele prin care se dovedesc veniturile debitorului pe ultimele 6 luni anterioare datei depunerii cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale;
b) programul de redresare financiară sau orice alt document similar, care va conţine şi argumentarea posibilităţii plăţilor pe perioada solicitată la eşalonare.
În cazul cererilor depuse în condiţiile art. 206 din lege, persoanele juridice şi persoanele fizice anexează şi următoarele documente:
a) declaraţia pe propria răspundere a administratorului/administratorilor şi/sau asociaţilor din care să rezulte că nu au deţinut, în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, calitatea de administrator sau asociat la persoane juridice care au fost lichidate sau la care a fost declanşată procedura insolvenţei şi la care au rămas obligaţii fiscale neachitate. Declaraţia poate fi şi comună;
b) declaraţia debitorului sau a reprezentantului său legal din care să rezulte că respectivul debitor nu se află în inactivitate temporară înscrisă în registrul comerţului sau în registre ţinute de instanţe judecătoreşti.
PROCEDURĂ de aplicare a acordării eşalonării la plată de către organul fiscal central
Organul fiscal competent poate acorda următoarele înlesniri la plata obligaţiilor fiscale:
a) eşalonarea la plată, la cererea debitorului, a obligaţiilor fiscale;
b) amânarea la plată, în condiţiile legii, a penalităţilor de întârziere aferente obligaţiilor fiscale eşalonate la plată, în vederea anulării, până la data finalizării eşalonării la plată;
c) amânarea la plată, în condiţiile legii, a unui procent de 50% din majorările de întârziere, reprezentând componenta de penalitate a acestora, aferente obligaţiilor fiscale eşalonate la plată, în vederea anulării, până la data finalizării eşalonării la plată;
d) amânarea la plată a penalităţilor de nedeclarare aferente obligaţiilor fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de debitor şi stabilite de organul de inspecţie fiscală prin decizii de impunere, eşalonate la plată, în vederea reducerii cu 75%, până la data finalizării eşalonării la plată.
Înlesnirile la plată se acordă pentru toate obligaţiile fiscale înscrise în certificatul de atestare fiscală, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta procedură.
Prin obligaţii fiscale se înţelege:
a) obligaţiile fiscale principale reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat, precum şi obligaţiile fiscale accesorii;
b) amenzile de orice fel administrate de organul fiscal central;
c) creanţele bugetare stabilite de alte organe şi transmise spre recuperare organelor fiscale, potrivit legii, inclusiv creanţele bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale stabilite prin hotărâri judecătoreşti sau alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii.
Înaintea emiterii certificatului de atestare fiscală, organul fiscal competent în scopul acordării eşalonării la plată emite şi comunică debitorului deciziile de calcul accesorii în vederea includerii acestora în decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale.
Organul fiscal competent pentru soluţionarea cererilor de acordare a înlesnirilor la plată
este prevăzut organul fiscal competnet cu administrarea potrivit Codului de procedură fiscală.
Cererea depusă de debitor la organul fiscal competent se soluţionează, în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrării acesteia, prin emiterea unei decizii de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale şi a unei decizii de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare sau a unei decizii de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale. Prin excepţie , în cazul cererii depuse de debitorii cu risc fiscal mic, în condiţiile art. 206 din lege, aceasta se soluţionează în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data înregistrării la organul fiscal competent.
În cazul persoanelor juridice care trebuie să anexeze la cererea de acordare a eşalonărilor la plată situaţia încasărilor şi plăţilor pe ultimele 6 luni anterioare datei depunerii cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale, precum şi situaţia privind indicatorii orientativi şi alte informaţii.
În cazul în care debitorul retrage cererea de acordare a eşalonării la plată până la emiterea deciziei de eşalonare la plată sau a deciziei de respingere, organul fiscal competent comunică debitorului decizia prin care se ia act de retragerea cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale.
După primirea cererii de acordare a eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale, organul fiscal competent verifică:
a) dacă cererea conţine elementele de admisisbilitate a le cererii conform dispozitiilro Codului de procedura fiscala;
b) dacă cererea este însoţită de documentele justificative;
c) dacă au fost depuse toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal, după caz;
d) dacă există sume de rambursat/de restituit/de plată de la buget.
În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile organul fiscal competent îndrumă debitorii în privinţa drepturilor şi obligaţiilor ce le revin în cursul procedurii de acordare a înlesnirilor la plată.
În vederea soluţionării cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale şi a stabilirii sumelor care vor face obiectul acestora, organul fiscal competent eliberează, din oficiu, certificatul de atestare fiscală, Certificatul de atestare fiscală se eliberează în două exemplare: un exemplar se comunică debitorului, iar un exemplar se arhivează de către organul fiscal competent la dosarul înlesnirilor la plată.
În cazul în care există diferenţe între sumele solicitate de către debitor în cerere şi cele înscrise în certificatul de atestare fiscală, organul fiscal competent solicită, în scris, prezentarea debitorului la sediul său pentru clarificarea situaţiei fiscale a acestuia. Solicitarea se transmite debitorului odată cu certificatul de atestare fiscală. După clarificarea neconcordanţelor, organul fiscal competent întocmeşte în două exemplare procesul-verbal de punere de acord.
În situaţia debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, în procesul-verbal de punere de acord se înscriu obligaţiile fiscale ale debitorului, precum şi impozitul pe venitul din salarii datorat de fiecare dintre sediile sale secundare, ce fac obiectul înlesnirilor la plată.
Odată cu întocmirea procesului-verbal de punere de acord se eliberează, în două exemplare, un nou certificat de atestare fiscală. Un exemplar al procesului-verbal de punere de acord şi al certificatului de atestare fiscală se comunică debitorului, iar un exemplar al acestora se arhivează de către organul fiscal competent la dosarul înlesnirilor la plată.
Certificatul de atestare fiscală cuprinde obligaţiile fiscale restante existente în sold la data eliberării acestuia, precum şi alte creanţe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii şi existente în evidenţa organului fiscal competent în vederea recuperării.
Nu se înscriu în certificatul de atestare fiscală sumele reprezentând obligaţii fiscale stabilite prin acte administrative fiscale a căror executare este suspendată , şi nici sumele reprezentând amenzi contravenţionale pentru care s-au formulat plângeri în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Procedura de emitere a acordului de principiu sau a deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale şi a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare ori a deciziei de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale
După eliberarea certificatului de atestare fiscală, organul fiscal verifică:
a) dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 186 alin. (1) lit. a), c) – e) şi alin. (2) din lege;
b) dacă cererea de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale conţine obligaţiile fiscale prevăzute la art. 184 alin. (6) şi (7) din lege.
Îndeplinirea condiţiei referitoare la dificultatea generată de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti şi capacitatea financiară de plată pe perioada de eşalonare, se analizează şi se stabileşte de organul fiscal pe baza documentelor referitoare la încasările şi plăţile pe ultimele 6 luni anterioare depunerii cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale, a programului de restructurare sau de redresare financiară prezentat de debitor ori a altor informaţii şi/sau documente relevante prezentate de debitor sau deţinute de organul fiscal. În această analiză sunt relevante evoluţia pozitivă a capacităţii financiare de plată pe perioada eşalonării, precum şi sustenabilitatea acesteia.
În cazul persoanelor juridice, la stabilirea dificultăţii generate de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti se pot avea în vedere şi indicatorii orientativi.
După verificarea condiţiilor , organul fiscal competent, în cel mult 15 zile de la eliberarea certificatului de atestare fiscală, întocmeşte referatul „A”
Referatul „A” va fi însoţit de documentele ce dovedesc îndeplinirea condiţiilor
În situaţia debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, condiţiile de acordare a înlesnirilor la plată prevăzute la secţiunea A lit. a) din referatul „A” se analizează atât pentru debitor, cât şi pentru sediile sale secundare. În situaţia în care oricare dintre aceste entităţi nu are îndeplinită una dintre condiţii, în coloana „Modul de respectare a condiţiilor” se bifează că nu este îndeplinită condiţia.
În situaţia în care se aprobă cererea unui debitor care are înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, se înscriu obligaţiile fiscale ale debitorului, precum şi impozitul pe venitul din salarii datorat de fiecare sediu secundar.
Concomitent cu referatul organul fiscal competent întocmeşte acordul de principiu, sau, după caz, decizia de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale. Un exemplar al acordului de principiu sau al deciziei de respingere se comunică debitorului, iar un exemplar se arhivează de organul fiscal la dosarul înlesnirilor.
Decizia de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale se emite de către organul fiscal competent şi cuprinde obligaţiile fiscale atât pentru debitor, cât şi pentru sediile sale secundare, cu precizarea condiţiei care nu a fost respectată, indiferent dacă aceasta priveşte debitorul sau unul dintre sediile sale secundare, şi se comunică debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii. Fiecare decizie se emite în două exemplare, dintre care un exemplar se comunică debitorului, iar un alt exemplar se arhivează de organul fiscal la dosarul eşalonării.
Prin excepţie , organul fiscal competent emite decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale şi decizia de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare, în baza referatului , în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 186 alin. (1) lit. a), c) – e) şi alin. (2) din lege, pentru următorii debitori:
a) instituţii publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, după caz;
b) autorităţile/serviciile publice autonome înfiinţate prin lege organică;
c) unităţile şi instituţiile de drept public prevăzute la art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
d) instituţiile de învăţământ superior de stat;
e) persoane fizice care solicită înlesniri la plata obligaţiilor fiscale de până la 5.000 lei;
f) persoane juridice care solicită înlesniri la plata obligaţiilor fiscale de până la 20.000 lei.
Prin acordul de principiu, organul fiscal stabileşte perioada de eşalonare, data până la care este valabilă garanţia, în cazul în care aceasta este constituită sub forma scrisorii de garanţie/poliţei de asigurare de garanţie, precum şi cuantumul garanţiei, cu menţionarea sumelor eşalonate la plată, a sumelor amânate la plată, a dobânzilor datorate pe perioada de eşalonare la plată, a procentului prevăzut la art. 193 alin. (13) din lege, după caz, corespunzător perioadei de eşalonare, aplicat la totalul sumelor eşalonate şi amânate la plată. Dobânda se calculează de la data emiterii acordului de principiu.
În termen de 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, debitorii trebuie să constituie garanţii sub formele prevăzute la art. 193 alin. (6) din lege.
Termenul poate fi prelungit cu cel mult 30 de zile de către organul fiscal competent, la cererea temeinic justificată a debitorului.
Garanţiile constituite trebuie să acopere sumele eşalonate la plată, sumele amânate la plată, precum şi dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată.
Garanţiile constituite trebuie să acopere sumele eşalonate la plată, sumele amânate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată plus procentul prevăzut la art. 193 alin. (13) din lege, corespunzător perioadei de eşalonare, aplicat la totalul sumelor eşalonate şi amânate la plată.
În situaţia în care bunurile sunt ipotecate/gajate în favoarea altor creditori, garanţiile constituite trebuie să acopere valoarea pentru care s-a constituit ipoteca/gajul, sumele eşalonate la plată, sumele amânate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată plus procentul prevăzut in lege, corespunzător perioadei de eşalonare, aplicat la totalul sumelor eşalonate şi amânate la plată.
În cazul în care debitorul constituie garanţie sub forma scrisorii de garanţie sau poliţei de asigurare de garanţie, după caz, acestea trebuie să cuprindă următoarele elemente:
a) denumirea entităţii emitente a scrisorii de garanţie sau a poliţei de asigurare de garanţie, după caz;
b) data emiterii scrisorii de garanţie sau a poliţei de asigurare de garanţie, după caz, şi perioada de valabilitate a acestora. În acest caz, scrisoarea de garanţie sau poliţa de asigurare de garanţie, după caz, trebuie să aibă menţiunea că perioada de valabilitate este cu cel puţin 3 luni mai mare decât scadenţa ultimei rate din eşalonarea la plată;
c) valoarea scrisorii de garanţie sau a poliţei de asigurare de garanţie, după caz;
d) obiectul pentru care se eliberează scrisoarea de garanţie sau poliţa de asigurare de garanţie, după caz;
e) semnăturile autorizate conform competenţelor stabilite;
f) angajamentul ferm al entităţii emitente de a plăti suma stabilită, în mod necondiţionat şi irevocabil, la solicitarea organului fiscal competent.
În cazul în care debitorul oferă bunuri potrivit art. 193 alin. (6) lit. c) din lege, organul fiscal competent dispune instituirea măsurilor asigurătorii, cu excepţia cazului în care acestea sunt deja sechestrate de organul fiscal. Prevederile privind măsurile asigurătorii se aplică în mod corespunzător numai în ceea ce priveşte indisponibilizarea bunurilor.
În cazul bunurilor oferite drept garanţie , debitorul trebuie să prezinte următoarele documente:
a) actul de proprietate asupra bunului;
b) raportul de evaluare a bunului;
c) extrasul de carte funciară actualizat, în cazul bunurilor imobile;
d) extrasul actualizat de la Arhiva de Garanţii Reale Mobiliare, în cazul bunurilor mobile;
e) fişa mijloacelor fixe.
Raportul de evaluare se întocmeşte de un expert evaluator independent, autorizat în condiţiile legii, iar costul evaluării se suportă de către debitor.
În cazul bunurilor imobile, raportul de evaluare va cuprinde şi valoarea orientativă stabilită prin expertiza întocmită de camera notarilor publici.
În cazul în care bunurile debitorului oferite drept garanţie sunt deja sechestrate de organul fiscal numai pentru obligaţiile fiscale ce formează obiect al înlesnirilor la plată, iar valoarea acestora acoperă valoarea creantei, debitorul are obligaţia de a prezenta, raportul de evaluare .
În cazul în care bunurile debitorului oferite drept garanţie sunt deja sechestrate de organul fiscal atât pentru obligaţiile fiscale ce formează obiect al înlesnirilor la plată, cât şi pentru alte obligaţii ce nu formează obiect al înlesnirilor la plată, valoarea garanţiei trebuie să acopere valoarea obligaţiilor eşalonate la plată, valoarea obligaţiilor amânate la plată, dobânda datorată pe perioada eşalonării, procentul prevăzut la art. 193 alin. (13) din lege, corespunzător perioadei de eşalonare, aplicat la totalul sumelor eşalonate şi amânate la plată, precum şi valoarea obligaţiilor ce nu formează obiect al înlesnirilor la plată pentru care s-a instituit sechestrul.
Pe parcursul derulării eşalonării la plată, la cererea debitorului, organul fiscal competent poate aproba înlocuirea garanţiei şi/sau redimensionarea acesteia în funcţie de valoarea ratelor rămase de achitat şi de valoarea obligaţiilor amânate la plată. Cererea de înlocuire şi/sau de redimensionare a garanţiei trebuie să conţină motive justificate şi să indice garanţia oferită.
După depunerea cererii şi analiza efectuată de organul fiscal competent, se emite şi se comunică debitorului o înştiinţare privind stabilirea valorii garanţiei în vederea înlocuirii sau redimensionării acesteia.
Organul fiscal competent eliberează garanţiile în cel mult 15 zile în următoarele situaţii:
a) în cazul finalizării eşalonării la plată, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 202 alin. (3) din lege;
b) în cazul în care debitorul solicită înlocuirea sau redimensionarea garanţiei şi sumele rămase din eşalonarea la plată sunt mai mici de 5.000 lei, în cazul persoanelor fizice, şi, respectiv, 20.000 lei, în cazul persoanelor juridice.
În cazul în care, pe parcursul derulării eşalonărilor la plată, garanţia constituită se execută de către un alt creditor, iar sumele distribuite din valorificare, în favoarea organului fiscal competent, nu acoperă valoarea garanţiilor , debitorul are obligaţia reîntregirii acesteia, pentru obligaţiile fiscale rămase nestinse din înlesnirea la plată.
Procedura de emitere a deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale şi a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare
În situaţia în care debitorul a depus garanţiile în cuantumul prevăzut în acordul de principiu, precum şi documentele justificative, organul fiscal verifică îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute la art. 186 alin. (1) şi (2) din lege şi întocmeşte referatul „B”.
În situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile se emite decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale, precum şi decizia de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare. Fiecare decizie se emite în două exemplare, dintre care un exemplar se comunică debitorului, iar un exemplar se arhivează de organul fiscal la dosarul înlesnirilor la plată. Dacă debitorul constituie garanţie sub forma scrisorii de garanţie/poliţei de asigurare de garanţie, după caz, atât decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale, cât şi decizia de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare se emit în 3 exemplare, iar cel de-al treilea exemplar se comunică entităţii emitente a scrisorii de garanţie bancară sau a poliţei de asigurare de garanţie, după caz.
În situaţia debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale cuprinde în anexă graficele de eşalonare, separat pentru debitor şi separat pentru fiecare dintre sediile sale secundare, iar decizia de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare se emite separat pentru debitor şi separat pentru fiecare dintre sediile sale secundare. Atât decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale, cât şi deciziile de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare se comunică debitorului care a înfiinţat sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii.
În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 186 alin. (1) şi (2) din lege, organul fiscal competent întocmeşte referatul „B” şi emite decizia de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale.
Odată cu emiterea deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale se emit şi deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente obligaţiilor fiscale eşalonate, calculate până la data emiterii deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale.
Penalitatea de nedeclarare care nu a fost instituită şi comunicată debitorului se instituie şi se comunică după finalizarea eşalonării la plată sau, după caz, la data pierderii valabilităţii eşalonării la plată, prin emiterea Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare.
Înlesnirile la plată acordate îşi menţin valabilitatea în cazul respectării condiţiilor prevăzute la art. 194 alin. (1), art. 195 alin. (10) şi art. 200 alin. (2) din lege.
Pierderea valabilităţii înlesnirilor la plată
În cazul în care se constată neîndeplinirea uneia dintre condiţiile prevăzute la art. 194 alin. (1), art. 195 alin. (10) şi la art. 200 alin. (2) din lege, organul fiscal competent va emite, în două exemplare, decizia de constatare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale, precum şi decizia de pierdere a valabilităţii amânării la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare.
Împotriva deciziilor emise în temeiul prezentei proceduri se poate formula contestaţie în condiţiile titlului VIII din Codul de procedura fiscala.
Organele fiscale competente în administrarea obligaţiilor fiscale ce fac obiectul înlesnirilor la plată organizează evidenţa înlesnirilor la plată şi urmăresc modul de respectare a acestora.
