Oricate surprize si perplexitati ar produce, presedintele Trump ramane, deocamdata, fara rival la orizont, omul zilei nr. 1 al Americii (si al lumii). Admirat fara rezerve sau mitraliat cu critici si invective, lumea il aproba, il intelege sau macar il accepta ( sperand altceva de la viitoare alegeri) ori, dimpotriva, se indigneaza, vitupereaza si l-ar destitui cu celeritate. Dar si sustinatorii infocati, si contestatarii inversunati nu port sa nu-i recunoasca, fara rest, un merit: a dezlantuit o miscare de idei la scara publica rar intalnita intr-o societate precum cea americana, prin excelenta pragmatica si pentru care Time is money. In America momentului, cand vine vorba de Donald Trump, fiecare cetatean are idei, de la imigrantul ultim venit si pana la redutabilii universitari cu autoritate inaltata pe diploma, titluri si bibiliografii impunatoare.
Doua asemenea somitati, Ivo H. Daalder, senior fellow la Brookings Institution, fost student sau profesor la Universitatile Kent, Oxford, Georgetown, Massachusetts, Maryland si James M. Lindsay, vicepresedinte si director de studii la Comitetul pentru Relatii Externe (faimosul CFR), fost student sau profesor la Universitatile Iowa, Michigan, Yale, Harvard, lanseaza in prestigioasa publicatie “Foreign Policy” o idee temerara: renuntarea temporara la leadershipul mondial al SUA (adica pe timpul mandatului/mandatelor presedintelui in exercitiu ) si preluarea covarsitoarelor “prerogative” planetare de catre un fel de Directorat, care s-ar putea numi, dupa cum sugereaza titlul articolului celor doi, Comitetul pentru Salvarea Ordinei Mondiale. Istoria ar urma sa aseze acest construct insolit in seria glorioasa inceputa de Comitetul Salvarii Publica al Revolutiei Franceze si continuat in timp de Comitetele Salvarii Nationale iesite din loviturile de stat africane din ultimele decenii ale secolului XX si … Frontul Salvarii Nationale din Romania 1989.
Responsabilitatea problemelor lumii s-ar aseza pe umerii unui manunchi de state ad hoc adunate: Franta, Germania, Italia, Marea Britanie, UE (grupare de state), Australia, Japonia, Coreea de Sud, Canada,. Noua state din patru continente, un nou G-9, ad-interim, la carma lumii, care “sa salveze ordinea mondiala liberala”. Cu conditia, insa, ca atunci cand Donald Trump va parasi Casa Alba, Statele Unite sa-si reintre in drepturi ca lider mondial de necontestat al lumii. Inoportune ar fi , in selectul conclav, state precum Rusia, China, India, Brazilia, Iranul, caci ele “ar complica eforturile de a crea o baza comuna “ pentru gestionarea comertului, terorismului, si a atator alte probleme. Caci fara un asemenea G-9, Rusia si China abia ar astepta sa preia conducerea lumii – avertizeaza cei doi universitari americani. Iar lumea, asigura cei doi, s-ar descurca o vreme si fara SUA, China si Rusia. Selectionatii pentru G-9 au un PIB insumat care e o treime din cel global si cam tot atata la import-export. E drept ca in ce priveste capacitatile de aparare nu stau prea stralucit, sunt in pozitie subalterna, ca secund al SUA. Dar la cheltuieli militare, depasesc impreuna si China, si Rusia.
Alta problema, dupa cei doi: e greu de imaginat un cadru institutional pentru “noua entitati politice diferite, care reprezinta 28 de natiuni”, datorita UE. “G-9 trebuie sa se pregateasca pentru asemenea riscuri” – atentioneaza, prevazatori, autorii americani. Deviza celor noua ar putea fi spusele memorabile ale cancelarului Merkel: “Noi, europenii, trebuie sa ne luam cu adevarat soarta in propriile noastre maini”. Asa ii indemna, in secolul al XIX-lea, si Marx-Engels pe “proletarii din toate tarile”.
P.S. – Oricum, ca membru al UE, si Romania s-ar prenumara printre liderii mondiali!
