Cat de potrivit au raspuns istoricii romani la exigentele memorabilului Centenar al Reintregirii e greu, daca nu stanjenitor, de apreciat, cand nu stii de fapt cat de cat ce istoriografie s-a produs cu acest prilej. O carte de referinta, Cartea Marelui Razboi, care-si asteapta de un secol aparitia, oricum a ramas dorinta sau, poate, proiect. Dar contributii istoriografice care sa imbogateasca si nuanteze pagina cea mai luminoasa si glorioasa a epocii moderne a Romaniei au aparut. Din cate am putut constata, mai nimeni nu le-a sumarizat cumva pentru publicul cititor interesat. Intamplator, am aflat de aparitia interesantei carti a dr. Cristina-Narcisa Vergatti si prof. univ. dr. Radu Serban Vergatti, intitulata, onest si riguros, “Retrospective asupra Marelui Razboi”. O culegere de studii si articole cu fapte si interpretari incitante, multe dintre ele inedite, care dau, de la un moment dat, pe parcurusul lecturii, senzatia ca se constitutie in fragmente dramatice ale adevaratei epopei (moderne) a primului razboi mondial. Fara ca, prin aceasta, sa fie o abordare triumfalista, patriotarda, dar nici dimpotriva, rastalmacitoare sau ponegritoare, cum e o moda detestabila a zilei.
Ce aduce nou cartea? Multe. In primul rand, fixeaza mai exact si mai apasat contributia ostirii romane la victoria (de mai tarziu) in razboi, prin luptele de la Marasti, Marasesti si Oituz, care n-au fost doar lupte armate cu impact local ci au sporit semnificativ sansele triumfului final al Antantei, in care se afla si Romania. Marturie sta, intre multe altele, aprecierea generalului de aviatie francez Rene Chambe, care sustine alaturi de altii, istorici sau martori ai vremii, ca insemnatate deosebita pentru desfasurarea razboiului in anul 1917, in ansamblu si implicit, pentru istoria universala, l-au avut victoriile armatei romane din vara anului 1917”.
Sau: contactele si negocierile la nivelul cel mai inalt romano-rus, intre tarul Nikolai al II-lea si regale Carol-regina Maria, cu elemente putin – sau mai deloc cunoscute – cum ar fi ideea casatoriei dintre principele Carol si marea ducesa Olga, care ar fi primit “ca zestre”, si Basarabia, precum si acordul secret Sazonov-Diamandi, prin care Imperiul Rus oferea Romaniei si Transilvania, si Bucovina.
In mod paradoxal, se mai arata in carte, Romania a avut partea ei de influenta si in ce priveste soarta Imperiului Rus . Daca tarul ar fi promis pamant taranilor, precum regle Ferdinand, sustinea regina Maria, poate ca prabusirea regimului tarist ar fi fost evitata, dupa cum, aceeasi decizie regala romaneasca a avut impact asupra ostasilor rusi care, in fata pasivitatii Curtii Imperiale de la Sankt Peterrsburg n-au mai sustinut regimul familiei dinastice a Romanovilor in fata fortelor revolutionare (nu in primul rand bolsevicii lui Lenin, care, insa, au profitat din plin de imprejurare).
Cvasinecunoscuta marelui public este si rezistenta unei parti a corpului judecatoresc roman fata de presiunile si represiunile ocupantului german, tema dezvoltata intr-o sectiune a cartii de catre dr. Cristina-Narcisa Vergatti. “Magistratii si avocatii si-au facut datoria sub ocupatie straina, cu mari sacrificii si in cele mai grele conditii ale prmului razboi mondial”, este concluzia autoarei studiului.
In sfarsit, de un interes deosebit este iconografia care intregeste volumul si care aduce in atentia generala imagini necunoscute, valorificate din arhive rusesti si romanesti.
Cartea de “Retrospective…” a temeinicilor autori, care sunt sotii Vergatti, este menita sa puna cateva caramizi solide la baza constructului istoriografic national al primului razboi mondial, care isi asteapta in continuare punerea in opera.
