În urma unei interpelări realizate de senatorul ieşean Dan Lungu la Ministerul Educaţiei Naţionale solicitând mai multe cifre legate de costurile editării şi tipăririi manualelor unice, semnalate în mass media ca fiind pline de greşeli elementare, ministrul de resort a comunicat onorariile autorilor sau grupurilor de autori ce au realizat aceste manuale. Onorarii ce au fost generoase, pornind de la 25.000 la 45.000 de lei brut.
„Pentru manualele şcolare la disciplinele de învăţământ primar cu una sau două ore pe săptămână s-au acordat 25.000 de lei (brut), în timp ce pentru disciplinele cu trei sau mai multe ore pe săptămână, din cadrul aceluiaşi ciclu de învăţământ, suma aprobată a fost de 35.000 de lei (brut). În ceea ce priveşte învăţământul gimnazial, remuneraţia pentru autorul/grupurile de autori care au manuale aprobate la disciplinele cu o oră pe săptămână este de 25.000 de lei (brut), la disciplinele cu două ore pe săptămână – 3.5000 de lei (brut), iar la disciplinele cu patru ore pe săptămână 45.000 de lei (brut)”, au precizat reprezentanţii Ministerului Educaţiei Naţionale într-un răspuns semnat de ministrul Ecaterina Andronescu.
Cum ministerul nu a precizat şi tipul de contracte încheiat cu grupurile de autori, putem presupune că acestora li s-au făcut contracte pe drepturi de autor, practică des întâlnită în astfel de situaţii. Asta înseamnă că, eliminând cota forfetară de 40% şi aplicând impozitul pe venit de 10%, onorariile nete au fost de 23.500 de lei, 32.900 de lei şi 42.300 de lei, în contextul în care pe drepturile de autor, conform modificărilor fiscale din anul 2018, nu se plătesc nici contribuţii la sănătate şi nici la pensii.
În condiţiile în care selecţia s-a făcut doar intern, bazându-se pe o evaluare a unui organism al ministerului numit Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare, iar selecţia autorilor nu a fost nici transparentă şi nici nu există garanţia că au fost aleşi cei mai buni specialişti care lucrau cu editurile de pe piaţa liberă, onorariile nu sunt justificate.
„Privită din exterior, fără a interpreta contextul politic, situaţia pare una ‘clasică’. Un ministru pasager la Educaţie se decide să implementeze manualele unice, şi astfel concentrează toată finanţarea care era distribuită în urma procedurilor transparente de achiziţie publică în mâinile Editurii Didactice şi Pedagogice printr-un procedeu dacă nu ilegal, atunci cu siguranţă anti-concurenţial. Manualele produse de editura respectivă sunt înţesate de greşeli fundamentale, nu de redactare, sunt criticate, ministrul pleacă, vine următorul care decide să scoată manualele unice. Dar banii au fost deja încasaţi şi de autori, şi de edituri. Bineînţeles, nimeni nu e tras la răspundere pentru acest eşec”, a precizat senatorul USR Dan Lungu.
Chiar şi în răspunsul semnat pe 28 decembrie şi publicat pe site-ul Senatului la data de 8 ianuarie, Ecaterina Andronescu susţine că ideea manualelor unice nu este una dintre cele mai bune şi de aceea se renunţă la manualele unice. Conform documentului citat, autorilor li se vor solicita manuale „adecvate vârstei”, „cu conţinut ştiinţific corect”, primele trei manuale dintre cele evaluate cu cel mai mare punctaj vor fi declarate manuale de bază, dar nu unice, putând fi folosite şi celelalte, iar ulterior se va face achiziţia.
