Aniversare la Senat: 150 de ani. Tăriceanu, ca un adevărat baron PSD, s-a comportat ca pe moșia proprie și la aniversarea personală: l-a tăiat pe președintele României de pe lista invitaților deși sărbătorirea nu se făcea pe banii săi ci ai populației care a votat pentru Parlament unicameral. Mitocănie crasă. Sfidare a instituțiilor statului. Opoziția i-a tolerat abuzul deși, mâine-poimâine, dacă se supără Călin (sau Zgonea), poate s-o taie și pe ea. Sau pe primul-ministru. Începutul a fost făcut. Patriarhul Daniel a venit la aniversarea lui Călin fără trafaletul cu care a sfințit deunăzi postul Trinitas și despre care BOR a lămurit că e o „tijă telescopică” absolut bisericească – și numai profanii au crezut-o trafalet. Nu s-au împărțit diplome de participare la aniversare – cum s-a întâmplat la cimitirul Bellu unde o asociație de revoluționari a oferit diplome de participare la parastasul lui Eminescu. La cimitirul elefanților s-au dat plachete. Ilici și-a făcut numărul considerând că „desființarea Senatului și reducerea numărului de parlamentari (adică exact ce-a votat electoratul) e cea mai bună dovadă de refuz al democrației”. Poate chiar o „rebeliune de tip legionar” cum zicea dânsul la mineriadă – dând dovadă și atunci ca și acum de refuz al gândirii: țările din UE cu unicameral refuză democrația? Ideea că democrația stă într-o cameră e atât de rudimentară încât până și dl. Hrebenciuc a ironizat-o declarând sărbătoriților: „aveți 150 de ani de activitate și doar 100 de ani de muncă”. Cel mai mult au muncit în cei 45 de ani de comunism în care Senatul n-a existat. Azi îl vedem și nu e. Dl. Băsescu n-a comentat tăierea sa de pe listă. De altfel președintele tace de trei săptămâni. Motivul ar fi dosarul de la DNA al fratelui său Mircea Băsescu care are darul de a intra în tot felul de combinații periculoase cu personaje dubioase – precum familia condamnatului Bercea Mondial – căreia i-a cerut bani în schimbul eliberării Mondiale. A traficat o influență pe care n-o avea – căci președintele n-a intervenit iar SRI l-a monitorizat. În asemenea cazuri tăcerea e de aur. Rămâne să vorbească justiția. Și Johannis are cu casele sale probleme pe care nu le avea când era candidatul Grivco: instanța i-a luat două case cumpărate cu acte false. Îi mai rămân doar cinci. Noroc că se numără doar casele de pe dreapta. Palatele din stânga sunt securizate – drept care Crin s-a enervat: „voi face tot ce-mi stă în putere ca PSD să nu pună mâna și pe președinție, pe serviciile secrete și pe sistemul judiciar”. Atenție! Să nu pună mâna și pe PNL. Dar poate că tot râvnind la bunul altuia (PNL, PPDD), Ponta pierde și ce are. Să ne bazăm pe el: pare deja pierdut în propriu-i trecut.
