Convorbire cu prof. univ. Elena Marcela Badea
Împreună cu acad. Păun Ion Otiman, Sergiu Vălimăreanu, Ioan Zagrai, Sorina Popescu, Lucian Buzdugan și Florina Radu ați fost distinsă cu premiul „Marin Drăcea“ al Academiei Române pentru lucrarea „Plante transgenice“. Mai întâi, ce sunt plantele transgenice?
Este una dintre denumirile atribuite plantelor care au fost obținute prin metodele biotehnologiei sau ale ingineriei genetice. Plante care sunt rezultatele unor transferuri de gene realizate în laborator, deci într-un alt mod decât au loc în natură. Se folosesc construcții genetice ce conferă plantelor o serie de proprietăți noi, cum sunt rezistența la un anumit dăunător, valoarea nutritivă mai mare ș.a.
Care a fost drumul până aici?
Odată cu Mendel, fondatorul geneticii, au apărut și metodele științifice de modificare genetică a plantelor. În timp, au fost elaborate metode noi, care fac posibilă extinderea variabilității genetice și accelerarea procesului de ameliorare, ajungându-se la o această nouă generație de tehnici. Modificarea genetică prin transfer de gene în eprubetă se aplică atât la plante cât și la animale.
La om?
Definiția organismului modificat genetic din legislația care reglementează obținerea și utilizarea acestor organisme exclude omul. Transferul de gene poate fi aplicat însă, pentru terapie genică, și la om.
De când există o asemenea legislație?
Toate țările semnatare ale Convenției pentru Conservarea Biodiversității au fost obligate să elaboreze o asemenea legislație. Printre ele, și România, încă din anul 2000. Din 2007, de când suntem în UE, am adoptat, conform Tratatului de Aderare, legislația europeană. În consecință, numai aprobările pentru testarea plantelor transgenice în loturi experimentale se mai acordă la nivel național. Aprobările pentru importul și cultivarea în scop comercial se acordă la nivelul UE. Conform legislației în vigoare, producătorul unei plante transgenice este obligat să demonstreze că introducerea ei în mediu și în consum nu afectează mediul și, respectiv, sănătatea.
Cum se face o asemenea demonstrație?
În mod științific, conform legislației. Informațiile științifice care caracterizează respectivul organism sunt prezentate de producător, într-un dosar tehnic, autorităților implicate în aplicarea prevederilor legislative.
Cine evaluează informațiile științifice?
La nivel UE, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, prin grupul său de specialiști în organisme modificate genetic, iar la nivel național, comisii sau comitete științifice. Pe baza acestei evaluări, se emite o opinie științifică, cu caracter consultativ. Decizia privind importul sau cultivarea unei plante transgenice este politică. Procedura este foarte complicată, dar ceea ce a fost autorizat este considerat sigur atât pentru mediu cât și pentru consum.
Ce plante au o fost autorizate?
Se află în culturi comerciale, pe milioane de hectare, numai patru specii de plante cultivate: soia, porumbul, rapița și bumbacul. Acestor plante le au fost conferite prin transgeneză numai două caractere, importante economic: toleranța la un erbicid total și rezistența la atacurile unui dăunător specific.
Ce se întâmplă cu țara noastră?
Noi putem cultiva și consuma plante transgenice a căror cultivare în scop comercial a fost autorizată în UE. Există un site al Comisiei Europene unde sunt afișate toate autorizațiile acordate pentru importul unor plante modificate genetic în vederea procesării și utilizării ca alimente și/sau furaje.
Ce se cultivă în țara noastră?
La nivelul UE este aprobată cultivarea unei singure plante transgenice – porumbul rezistent la atacurile unui dăunător insidios, care pătrunde în plantă, sapă galerii ce fragilizează tulpinile și, atunci când ajunge în știuleți, favorizează instalarea ciupercilor toxicogene. Suprafețele alocate cultivării acestei plante sunt însă mici, fiind dependente de incidența atacului și de opțiunea fermierilor.
Să urmărim traseul.
Pentru ca o plantă transgenică să ajungă pe piața Uniunii Europene este necesară, mai întâi, o opinie fundamentată științific, care să-i ateste inocuitatea pentru mediu și sănătatea consumatorilor. Avizul final aparține Comisiei Europene. Peste tot în lume, utilizarea produselor intrate pe piață depinde de interesele fermierilor, procesatorilor, consumatorilor etc. De pildă, la nivel mondial, soiurile transgenice ocupă aproape 80% din suprafața alocată pentru soia. Prin urmare, pe piața mondială predomină acest produs, din care UE importă milioane de tone ca sursă de proteine pentru creșterea animalelor.
Și România?
Evident, și noi utilizăm boabe și șroturi de soia transgenică al căror import este autorizat la nivelul UE.
Ce consecințe are rezistența la atacurile dăunătorilor, o calitate mult apreciată de cei care folosesc plantele modificare genetic?
În principal, face posibilă renunțarea la tratamentele cu insecticide, care au efecte colaterale, asupra sănătății oamenilor și asupra biodiversității. Eliminarea tratamentelor mai permite reducerea consumului de combustibil, și implicit, diminuarea emisiilor de CO2 în atmosferă. Unul dintre avantajele majore este, incontestabil, creșterea producției pe unitatea de suprafață.
Atunci, cum să înțelegem contestațiile celor care sunt împotriva folosirii plantelor modificate genetic. E vorba de necunoaștere?
În primul rând, este vorba de interese economice și politice. Când ai investit într-o tehnologie, cei care nu au făcut-o se tem că vei acapara o bună parte din piață în detrimentul lor. Când s-a pus problema restrângerii utilizării produselor chimice remanente, companiile chimice din UE au dezvoltat produse mai prietenoase pentru mediu, iar companiile americane au investit în dezvoltarea biotehnologiilor, reușind să iasă primele pe piață cu plante rezistente la un erbicid total neremanent și la atacurile unor dăunători. Actualmente și companii din Europa folosesc biotehnologia pentru obținerea unor plante transgenice, dar și-au transferat laboratoarele în America pentru că legislația europeană este extrem de restrictivă.
Sunt efecte colaterale atât de îngrijorătoare? Și mă gândesc și la cele care apar în timp.
Primele produse au fost lansate în anul 1996. De atunci, au trecut aproape două decenii și nu s-au înregistrat efecte dăunătoare nici asupra mediului, nici asupra sănătății consumatorilor.
Pot fi efecte asupra mediului? Vă întreb ca om de știință și pentru că ați făcut parte din Comisia pentru Securitate Biologică și cunoașteți foarte bine nu doar legislația ci și situația de pe teren?
Legislația prevede, în nouă puncte, toate aspectele pe care producătorul trebuie să le studieze pentru a putea demonstra că produsul său nu afectează mediul.
Și efectele pe termen lung?
Legislația prevede obligativitatea monitorizării culturilor și consumului de plante transgenice, care revine tot producătorului. Comportarea acestor plante în mediu trebuie urmărită conform recomandărilor comitetelor științifice, iar rapoartele de monitorizare sunt puse, anual, la dispoziția autorităților și publicului.
Până acum nu au fost sesizate modificări de mediu sau alte efecte secundare care să justifice temerile.
Nici vorbă. Citeam, de curând, că în cultura bumbacului convențional se aplică cca 20 de tratamente chimice numai pentru protejarea capsulelor de dăunători. Vă imaginați ce efecte pot avea aceste tratamente asupra biodiversității, ca să nu mai vorbim de impactul economic. Ca specialist în domeniu, vă pot spune că nu există nici un document științific care să ateste existența unor efecte dăunătoare asupra mediului ale plantelor transgenice a căror cultivare a fost autorizată până acum.
Fiindcă tot ați vorbit de interese, nu sunt modificări de „contrabandă“ care să promoveze o anumită imagine?
Tehnologia este foarte scumpă și este accesibilă numai marilor companii, care au resurse financiare. Companiile mari investesc în plantele de cultură cu piață foarte mare, cum sunt soia, porumbul, bumbacul, rapița. Există și țări (China, Brazilia etc.) unde se investește în aplicarea biotehnologiei la specii de interes local, dar drumul spre piață este destul de lung și costisitor. Recent, am participat la o reuniune științifică la care au fost prezentate o serie de produse noi, dintre care am reținut un ulei de soia care conține cantități mai mici de acizi grași nesaturați și, deci, este benefic pentru sănătate. Un profesor american a vorbit despre prunul rezistent la o viroză întâlnită și la noi în țară. În America, am văzut un soi de măr rezistent la boli de natură bacteriană întâlnite și la noi. În crearea acestor produse au investit și asociațiile de fermieri.
Lucrarea premiată este o sinteză a cercetărilor făcute de specialiștii români. Să spunem că Academia Română a avizat favorabil utilizarea plantelor modificate genetic.
La fel și Academia de Științe Agricole și Silvice. Putem spune că avem deja o tradiție, pentru că în intervalul 2000 – 2007 am cultivat soia transgenică. UE a aprobat însă doar importul în vederea consumului, nu și cultivarea soii transgenice. Prin urmare, nu o mai cultivăm, ci o importăm. În ceea ce privește lucrarea, am hotărât să strângem toate rezultatele cercetărilor finanțate din fonduri publice realizate în România cu privire la obținerea, testarea și utilizarea unor plante transgenice. Am vrut să publicăm exclusiv aceste rezultate din cauză că există opinia, nefundamentată, conform căreia finanțatorul ar influența rezultatele. Rezultate absolut remarcabile au obținut dr. Vălimăreanu, care a izolat o genă ce conferă plantelor rezistență la unii dăunători, dr. Zagrai, care a făcut parte dintr-o echipă internațională ce a obținut prunul rezistent la plumpox, ca și colectivul de la USAMV din Timișoara, care a obținut linii de cartof rezistente la gândacul din Colorado. Deosebit de prețioasă a fost și contribuția dr. Lucian Buzdugan, un pionier al utilizării noilor tehnologii la nivelul celei mai mari ferme din Europa.
Oricum, brevetul aparține tot naturii.
Natura este sursa de inspirație a oamenilor de știință. Cea mai folosită metodă pentru transferul de gene este copiată din natură.
Reprezintă aceste plante un panaceu?
Nu, sunt doar una dintre soluțiile care pot furniza omenirii hrana de care are nevoie. Cum se știe, prognozele demografice sunt îngrijorătoare și, cum nu este cazul să extindem agroecosistemele în detrimentul ecosistemelor, tezaurele de biodiversitate și plămânii planetei, trebuie să creștem producțiile pe suprafețele alocate în prezent agriculturii.
Elena Solunca Moise
