O vară și o toamnă fierbinți, cu interesante “mișcări de cadre” în instituțiile europene, iar una dintre cele mai urmărite este, vorba nepoților din povestea lui Barbu Delavrancea: “Tată-mare, da’ cocorii un’ se duc când se duc?” În cacofonia instituțională europeană a redistribuirii demnităților de prim rang în ierarhiile integrationismului, disputele pentru ranguri tind să pună în eclipsa un fapt care n-ar trebui să treacă chiar atât de puțin observat: ieșirea din scenă a președintelui Comisiei Europene, Jean Claude Juncker. Ce va face redutabilul demnitar cu mers șovăielnic și efuziuni pitorești, dar cu un palmares politic impresionant în țara sa, Marele Ducat al Luxemburgului, unde a fost vreme de două decenii premier și a mai deținut, înainte și după, și alte funcții importante în stat. Se va resemna să pescuiască pe malul Moselei ca un pensionar ce merită să se relaxeze tihnit după o viață publică intensă ori… Predecesorul sau în funcție, Jose Manuel Barroso s-a instalat fulgerător într-un nou fotoliu după încheierea mandatului de “prim ministru” al Europei Unite: președinte al Consiliului de Administrație al băncii americane de investiții Golden Sachs. Ziaristul Emmanuel Leroy de la săptămânalul francez “Marianne” pariază că și dl Juncker își va completa pensia de 5000 de euro (ca înalt demnitar european) și pensiile de fost oficial în țara sa cu un venit consistent tot de la o multinațională (sau mai multe) din lunga listă de firme aflate pe agenda sa de adrese.
Acest gen de translație nu e deloc neobișnuit în cercurile elitei politice europene de la Bruxelles. Fosta comisar european Viviane Reding este acum membru în Consiliul de Administrație al companiei belgiene Nyastar, fosta sa colegă Connie Hedegard și-a găsit un loc binemeritat în organigrama Volkswagen, iar o altă fost comisar, Neelie Kroes un fotoliu similar la Uber.
După europarlamentarele din 2014, Transparency International a urmărit traiectoria a unor foști europarlamentari și excomisari. 26 de foști eurodeputați au intrat rapid în cabinete de lobby-ing la Bruxelles, fără măcar să mai aștepte să se încheie perioada de “carantină” de 18 luni stabilită de reglementările comunitare.
Excentricului și redutabilului lider european Juncker, vizibil marcat de “sciatica” prin care a excelat în exercitarea funcției, cotidianul britanic “The Guardian” îi vede în continuare o carieră publică strălucită. Reglementările emise sub guvernarea sa europeană în favoarea multor multinaționale începând cu Apple și Amazon îi deschid multe uși capitonate , îi pregătesc fotolii confortabile și mai ales cecuri generoase. (www.Magnanews.ro)
