Cât – și cum – ne mai rabdă Pământul – pare să fie motto-ul Raportului special GIEC asupra situației climatului Planetei. (GIEC fiind un grup de experți din aproape două sute de țări, reuniți sub auspiciile ONU.) Cohorta multinaționala de specialiști a luat în calcul “schimbările climatice, deșertificarea, degradarea/gestiunea pământurilor, securitatea alimentară și fluxul de gaze cu efecte de seră asupra ecosistemelor terestre” etc. etc. pentru a evalua șansele de supraviețuire a omenirii pe o planetă tot mai solicitată, mai neocrotită și mai secătuită.
Și s-a ajuns la concluzia că “pentru a putea hrăni, cu resursele planetei, zece miliarde de oameni, (cât se evaluează că va avea lumea în 2050 – n.n.), va trebui să adoptăm un regim alimentar sănătos, pe bază de plante, să reducem risipa alimentară și să investim în tehnologii care reduc impactul asupra mediului”. Mai pe scurt, mai pe șleau spus, să avem grijă de aerul și de solul planetei, reducând drastic gazele cu efect de seră și protejând solurile. Iar pentru aceasta, trebuie operate schimbări până în viață noastră de zi cu zi, de la hrana cea de toate zilele la pământul pe care călcăm.
Asemenea preotilor creștini care laudă virtuțile postului, specialiștii ONU atrag atenția că, și din punctul lor de vedere, carnea, ouăle și produsele lactate dăunează, fiecare în felul lor, mediul în care ne ducem viața. Căci animalele domestice produc cantități enorme de metan și, în plus, obligă la despăduriri, adică la dispariția arborilor care absorb bioxidul de carbon din atmosferă. Iar “agricultura industrială” consumă cantități masive de apă. Înțelept ar fi, de aceea, ca hrana noastră să conțină cât mai mult produse naturale, fără îngrășăminte și pesticide sau alte chimicale, legume în cantități și sortimente cât mai generoase și, în același timp, cât mai puțin carne, lactate, zahăr. Faptul că sistemul alimentar mondial contribuie cu aproape o treime la emisiile mondiale de gaz cu efect de seră (mai ales prin creșterea animalelor, cultură orezului și utilizarea îngrășămintelor) ne trimite spre schimbarea propriilor obiceiuri alimentare ale fiecăruia.
Iar pământul, ca și aerul, nu rabdă nici el orice și oricât. Agronomul francez Dominique Arrouays pledează de-a dreptul poetic pentru ocrotirea sănătății pământului: ”Solurile sunt epiderma Terrei. Sunt în centrul marilor provocări mondiale numite securitatea alimentară, deșertificarea și schimbarea climei. Solurile sunt la baza a peste 95 la sută din alimentația noastră. Ele ne filtrează apele și contribuie la reglarea și atenuarea schimbărilor climei. Sunt și un imens rezervor de biodiversitate. Dacă degradăm solurile, punem în pericol echilibrul planetei. Solurile trebuie ocrotite și considerate ca o resursă naturală fără de care viața nu poate fi concepută, la fel ca apă pe care o bem și ca aerul pe care îl respirăm”.
Și nu doar agronomii pledează pentru revenirea la agricultura tradițională, cea moștenită din moși-strămoși și la abandonarea “agriculturii industriale”. Liderul principalului sindicat al agricultorilor din Franța, Christiane Lambert, militează pentru o “o agricultură a la francaise, adica una diversificată și care să protejeze solurile”. Climatologii inventariază marile provocări climatice ale momentului care produc anual pierderi de ordinul sutelor de miliarde de dolari: “ creșterea nivelului mărilor, distrugerea recifelor coraliene, topirea ghețurilor arctice, distrugerea biodiversității, diminuarea recoltelor, recurența valurilor de căldură și a ploilor torențiale…”. Iar istoricii amintesc că, de-a lungul generațiilor, lucrătorii pământului de pretutindeni au selecționat cu grijă soiurile animale și vegetale adaptate nevoilor gospodăriilor lor”. Din păcate, însă, adaugă ei, “de la sfârșitul secolului al XIX-lea, această tendință și-a inversat cursul și laboratoarele s-au lansat în cercetări asupra plantelor cu randament înalt”, iar pentru aceasta au apelat tot mai mult la produse fitosanitare și amendamente chimice, ceea ce a dus la împuținarea diversității, a calității și sănătății speciilor, care devin tot mai artificiale, mai puțin gustoase și mai dăunătoare.
“Următorii zece ani vor fi decisivi”, pentru o schimbare în bine a calității vieții pentru om și pentru planetă – avertizează raportul GIEC.( MagnaNews.ro)
