Recentul caz Beuran readuce în atenția publicului problema malpraxisului medical. În România eroarea medicală generatoare de prejudicii asupra pacientului nu este reglementată legislativ, existând doar câteva articole în Legea Sănătății cu prevederi generale. Aceste carențe legislative nemulțumesc atât pacienții, cât și medicii. Pacienții rămân cu impresia că erorile medicale sunt minimalizate de comisiile de verificare iar medicii își practică meseria într-o stare de incertitudine putând fi oricând „executați” de membrii comisiilor de displină din Colegiile Medicilor ca pedeapsă pentru că altă dată și-au manifestat vreo nemulțumire.
Mai mulți medici renumiți sunt sau au fost implicați politic la vârf dar nu au mișcat niciun deget pentru reglementarea malpraxisului. Așa e și cazul foștilor demnitari de top, chirurgii Șerban Brădișteanu, fost senator și Mircea Beuran, fost ministru, care au avut și ei alte priorități în a legifera decât reglementarea malpraxisului. Acum ambii pot fi buni de plată conform unor prevederi ambigue: Beuran pentru cazul bine-cunoscut cu pacienta arsă iar Brădișteanu pentru cazul omului de afaceri Costică Porime, care și-ar fi pierdut ambele picioare de la o bătătură în talpă.
În 2015 Porime a făcut o bătătură în talpă, a ajuns la doctorul Brădișteanu care a descoperit că acesta avea niște stenturi înfundate și l-a programat pentru o operație. Porime povestea în 2015 la PROTV: „M-am internat, am cotizat cum cotizează toată lumea la doctorul Brădişteanu, mi-a făcut bypass, însă în spital am luat două bacterii, cea gravă a fost baumanni, lucru pe care cei de la spital l-au văzut în raportul de externare, dar nu au luat absolut nicio măsură ca să nu recunoască probabil că au această bacterie în spital şi mai ales în secţia lui Brădişteanu”. După încă o internare la SUUB și apoi la Viena, omul și-a pierdut picioarele, acum fiind decedat. Brădișteanu se judecă la Judecătoria Sectorului 5 cu moștenitorii lui Porime. În cauză s-a dispus pe 10.07.2019 o expertiză medico-legală cu peste 60 de întrebări din care spicuim câteva:
5. Să se arate dacă în cazul pacientului Porime Costică s-a constatat infectarea cu bacteria Acinetobacter baumanni, iar în caz afirmativ care a fost sursa infectării;
10. Să se arate dacă, analizele efectuate pacientului în cadrul celor două unităţi spitaliceşti din România, menţionate la obiectivul 7, atestau existenţa bacteriei Acinetobacter baumannii, iar în caz afirmativ, dacă mai puteau fi efectuate intervenţiile chirurgicale, montarea by-pass-ului arterial, respectiv transplantul de piele, înainte de tratarea acesteia;
11. Să se precizeze dacă proteina C reactivă reprezintă criteriu de diagnostic pentru infecţiile nosocomiale definite în Anexa 2 din ORDIN Nr. 916 din 27 iulie 2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare;
13. În cazul în care rezultatul analizelor ar fi indicat o valoare a indicelui CRP în afara limitelor normale, ce măsuri au fost luate sau, după caz, ar fi trebuit să fie luate, la cele două spitale din România, pentru ca indicele CRP să fie menţinut sau, după caz, adus în limite normale;
17. Să se arate care sunt riscurile de răspândire a bacteriei Acinetobacter baumannii în corp, în cazul în care se efectuează intervenţia chirurgicală anterior tratării bacteriei;
19. În cazul în care medicii de la Viena au depistat existenţa bacteriei Acinetobacte baumannii, să se precizeze dacă prezenţa acesteia a influenţat plaga de la piciorul stâng al pacientului şi a condus la amputarea părţii frontale din laba piciorului stâng;
23. Să se stabilească, faţă de starea de sănătate pre-operatorie a pacientului Porime Costică, astfel cum rezultă aceasta din actele medicale, riscurile şi consecinţele ce ar fi putut surveni în cazul în care domnul doctor Brădişteanu Şerban Alexandru nu ar fi intervenit chirurgical în vederea revascularizării piciorului drept al reclamantului;
27. În ipoteza în care se ajunge la concluzia că operaţia de by-pass efectuată pacientului a fost nereuşită, să se precizeze dacă ulterior procedurii sângele nu a irigat în mod corespunzător piciorul şi dacă în această situaţie, există riscul ca administrarea medicamentului Sulcef sau a altor medicamente să fie ineficientă pentru combaterea bacteriei Acinetobacter baumannii;
29. Să se stabilească dacă în situaţia pacientului Porime Costică, eşecul revascularizării prin by-pass este un risc acceptat medical;
31. Să se stabilească dacă amputarea membrului este una dintre consecinţele medical acceptate în cazul patologiilor severe asociate diabetului, precum cea prezentată de pacientul Porime Costică;
48. Să se stabilească dacă la internarea în clinica vieneză pacientul era septic în înţelesul şi după criteriile definite de Society of Criticai Care Medicine (SCCM), The European Society of Intensive Care Medicine (ESICM), The American College of Chest Physicians (ACCP), The American Thoracic Society (ATS), şi the Surgical Infection Society (SIS) în International Sepsis Definitions Conference;
Porime a cerut despăgubire în instanță de un milion de Euro. Următorul termen de judecată este pe 26.02.2020.
Așa cum adesea s-a spus, în România accentul nu se pune pe rezolvarea problemei, ci pe sancțiuni de moment, care vizează doar persoanele și nu remedierea deficiențelor din sistemul sanitar. La noi se caută vinovații, nu contează că același lucru se va repeta. Dacă Porime a plecat cu infecție nosocomială în 2015 din Floreasca, ulterior acestui caz nu s-au luat măsuri și peste numai câteva luni arșii de la Colectiv au fost infectați în același spital. „Personalul medical nu poate fi răspunzător pentru prejudiciile cauzate pacienților când acestea se datorează: condițiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic și tratament; infecțiilor nosocomiale; efectelor adverse, complicațiilor și riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigație și tratament; viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor și dispozitivelor medicale, substanțelor medicale și sanitare folosite“, se arată într-un proiect de reevaluare și adaptare a malpraxisului medical la normele europene.
În Franța se rezolvă civil, fără dosar penal
Am întrebat un chirurg francez despre cazul pacientei arse la Floreasca în intervenția echipei doctorului Beuran. Chirurgul ne-a precizat încă de la început că în Franța nu se implică poliția sau procurorii, malpraxisul medical fiind considerat un delict civil. Chirurgul ne-a spus că în Franța încă din anii 90 sunt interzise biocidele pe bază de alcool în chirurgie, existând risc sporit de incendiu din cauza instrumentarului electric. Medicul ne-a explicat că e ca la carburator: sub câmpuri se produc vapori de alcool și la o simplă scânteie focul pornește și deși sunt 3,4 oameni aplecați în plagă, nu-și pot da seama că arde decât după câteva minute când pacientul anesteziat are deja arsuri. În același timp, chirurgul a explicat că nu el aplică biocidul pe bolnav, ci personalul auxiliar.
Cum sunt despăgubirile în Franța?
În Franța, pentru o gambă pierdută din culpă medicală, instanțele acordă în medie 50.000 de Euro despăgubiri. Experții din cauză, cei ai firmelor de asigurare care reprezintă medicii implicați, cel al pacientului și cel al spitalului stabilesc care e procentul de culpă al fiecăruia. De exemplu: 10% chirurgul, 10% anestezistul, 30% spitalul și 50% riscul medical acceptat, altfel spus ghinionul pacientului. Firmele de asigurări achită proporțional cu vina stabilită despăgubirile stabilite de instanță. Chirurgul intervievat de noi lucrează într-un spital privat și plătește o asigurare de 23.000 de Euro anual. O asemenea sumă ar reprezenta pentru un chirurg român aproape tot salariul său anual.
Șefa secției ATI de la Spitalul Colțea, dr. Letiția Coriu, a prezentat pe contul său de Facebook explicațiile unui anestezist francez: „Pentru ca suntem cumva la inceput de drum in istoria sigurantei medicului si pacientului, voi incerca sa detaliez pe intelesul tuturor, cum s-a reusit in Franta, relativ de putina vreme, sa se documenteze corect si sa se ia decizia accident/greseala(eroare) medicala, intr-un Departament de Sanatate publica francez: Office National d’ Indemnization des accidents medicaux(ONIAM).
Astfel, dupa ce ajunge aici, la ONIAM, familia pacientului, pacientul si medicii, pleaca acasa cu un dosar bine structurat despre evenimentul medical prin care a trecut.
Este necesara o astfel de structura si la nivelul Romaniei, si, sugeram Parlamentarilor si Ministerului Sanatatii sa puna bazele si in Romania, unei astfel de structuri la nivelul statului roman, in cadrul Departamentelor de Sanatate Publica(care ar trebui sa existe si la noi).
Pornind de la un eveniment tip “soc anafilactic” la inductia anesteziei, soldat cu decesul pacientului(eveniment extrem de rar, in jur de 1: 100000), un anestezist roman din Franta a ajuns sa cunoasca aceasta forma de cercetare a cazului. Si mi-a povestit-o.
Anestezistul acesta plateste in jur de 8000-10000 euro pe an, asigurarea de malpraxis.
In momentul in care s-a declarat decesul, el a anuntat asiguratorul sau, si de aici, lucrurile au mers automat. Se ocupa firma asiguratoare. S-a intocmit un dosar spre ONIAM.
La ONIAM au participat in sedinta de cateva ore:
-avocatul firmei de malpraxis si expertul anestezistului, al firmei de malpraxis;
– avocatii firmelor de malpraxis si expertii parte ai chirurgilor implicati, cardiologului care a asistat resuscitarea, anestezistului care a facut consultul preanestezic;
-avocatii si expertii familiei pacientului;
-comisia de medici ai ONIAM, cu expertii pe specialitatile medicale respective;
S-a intocmit un dosar cu descrierea evenimentului, procentele in literatura de incident, studiul foii de anestezie, analiza dozelor de medicamente si a intervalului de administrare, analiza protocoalelor aplicate, analiza inregistrarilor din perioada evenimentului, analiza inscrisurilor medicale, declaratiile familiei, a medicilor, a psihologului clinicii(era clinica privata).
Cu concluzia trasa de comisia ONIAM si dosarul, familia se poate adresa justitiei pentru culpa medicala si omor din culpa, si poate castiga;
dar daca comisia, dupa ce a analizat toata literatura medicala, procentele statistice, actiunile medicilor, comorbiditatile pacientului, a declarat accident, sunt slabe sanse in justitie.
Si se despagubeste material familia de catre ONIAM.
Deci domnilor deputati, senatori si guvernanti ministeriali, care sesizati nereguli punctuale in sistem, nu mai bine va suflecati manecile si va puneti toata capacitatea dvs in a elabora o legislatie care sa apere si medicul si pacientul? Si astfel, nu va mai antepronuntati in presa? Si nu mai ostilizati pacientii impotriva medicilor si invers?
Ca de declaratii belicoase si filmulete tragice, sincer, ne-am cam saturat!
PS: “Cuantumul asigurarii precizat in postare este pentru medicii care lucreaza in privat. Medicul de la stat are o asigurare personala de 300-500 euro/ an , el fiind asigurat de spital (in principal, iar asigurarea sa personala este o masura suplimentara ). Medicii francezi de la stat isi platesc din buzunar asigurarea, la fel si cei din privat . Este considerata sa spunem asa „cheltuiala profesionala” si este suma dedusa de impozite. Dar o platesti din venitul propriu”. Dr. Oly Poly
Completare Dr. Oly Poly, la postare (din ce stiu eu): ONIAM stabileste procentul de vina (sau nu ) a partilor implicate. Despagubeste el in momentul in care se exclude greseala de conduita medicala a partilor : Medici sau spitale. Adica reactiile adverse a medicamentelor, infectii nozocomiale (dar atentie, doar acelea care au fost evitate, prevenite etc.… nu tot…. trebuie sa arati ca ai facut tot sa impiedici), accidente etc In restul situatiilor despagubesc asiguratorii. Deciziile pot fi de genul vina 40% spital, 60% medic. Si aici intra asiguratorii in joc.”, a scris Letiția Coriu pe contul său de Facebook.
