Dosarul Andreei Cozma se rejudecă din cauza nelegalității completului de judecată care o condamnase la 4 ani cu executare

Judecătorii Înaltei Curți au decis azi reluarea de la zero a procesului în care deputata PSD Andreea Cosma a fost condamnată a fond la 4 ani de închisoare cu executare.

Decizia ICCJ:

390/1/2020 – Cu majoritate, Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare. În temeiul art. 421 alin. (1) pct.2 lit. b) din Codul de procedură penală admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, de partea civilă SC Plopeni Industrial Parc SA şi de inculpaţii Cornea Dănuţ Marcel, Cosma Andreea şi Anghel Florin Serghei împotriva sentinţei penale nr. 699 din 04 decembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în dosarul nr. 994/42/2015. Desfiinţează sentinţa penală apelată şi trimite cauza spre rejudecare la Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În baza art. 275 alin.(3) Cod procedură penală cheltuielile ocazionate de soluţionarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, de partea civilă SC Plopeni Industrial Parc SA și de inculpaţii Cornea Dănuţ Marcel, Cosma Andreea şi Anghel Florin Serghei rămân în sarcina statului. În baza art. 275 alin. (6) din Codul de procedură penală onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii Cornea Dănuţ Marcel, Cosma Andreea şi Anghel Florin Serghei, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 220 lei, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2020. Cu opinia separată, în sensul sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare şi suspendării judecării prezentei cauze până la soluţionarea, de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, a cererii vizând următoarele întrebări preliminare: 1. Articolul 19 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 325 alin. (1) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, articolul 58 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, articolul 4 din Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal, elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene din 26 iulie 1995 trebuie interpretate în sensul că se opun adoptării unei decizii de către un organ exterior puterii judecătorești, Curtea Constituțională a României, care să soluţioneze o excepţie procesuală care ar viza o eventuală nelegală compunere a completurilor de judecată, în raport de principiul specializării judecătorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (neprevăzut de Constituţia României) şi să oblige o instanţă de judecată să trimită cauzele, aflate în calea de atac a apelului (devolutivă), spre rejudecare, în primul ciclu procesual la aceeaşi instanţă 2. Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi articolul 47 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun constatării de către un organ exterior puterii judecătorești a nelegalei compuneri a completurilor de judecată din cadrul unei secţii a instanţei supreme (completuri compuse din judecători în funcţie, care la momentul promovării îndeplineau inclusiv condiţia specializării solicitată pentru a promova la secţia penală a instanţei supreme) 3. Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii trebuie interpretată în sensul că permite instanței naționale să înlăture aplicarea unei decizii a instanței de contencios constituţional, care interpretează o normă inferioară Constituţiei, de organizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inclusă în legea internă privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, normă interpretată în mod constant, în acelaşi sens, de o instanţă de judecată timp de 16 ani 4. Conform articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene Principiul liberului acces la justiţie, include specializarea judecătorilor şi înfiinţarea unor completuri specializate la o instanţă supremă.