Un manuscris care a trecut neobservat de oamenii de știință a dezvăluit că Albert Einstein s-a ocupat, printre altele, de dezvoltarea unei alternative la ceea ce este cunoscută acum drept Teoria Big Bang, propunând în schimb ipoteza că Universul s-ar fi extins în mod constant și dintotdeauna.
Munca recent descoperită a savantului, scrisă în 1931, amintește de o teorie dezvoltată de astrofizicianul britanic Fred Hoyle în urmă cu 20 de ani. Einstein a abandonat destul de repede ideea, dar manuscrisul dovedește ezitarea sa continuă de a accepta că Universul a fost creat în timpul unei singure explozii, scrie huffingtonpost.com.
Dovezile teoriei Big Bang au apărut pentru prima oară în anii '20, când astronomul american Edwin Hubble și alți oameni din domeniu au descoperit că galaxii depărtate se mișcă la o distanță și mai mare și că spațiul în sine se extinde. Acestea păreau să implice faptul că, în trecut, conținutul Universului observabil fusese până atunci "o ciorbă primitivă" foarte densă și fierbinte.
Dar spre sfârșitul anilor '40, Hoyle a argumentat că spațiul s-ar putea extinde în mod constant și dintotdeauna, acest lucru fiind posibil prin adăugarea continuă de materie nouă, cu particule elementare apărând spontan din spațiu. Apoi particulele ar fuziona, formând galaxii și stele, iar acestea ar apărea la momentul perfect pentru a ocupa locul liber creat de expansiunea spațiului. Universul lui Hoyle a fost mereu infinit, așadar dimensiunea lui nu se schimba pe măsură ce se extindea. Se afla într-o "stare constantă".
Manuscrisul descoperit recent arată că Einstein descria în principiu aproximativ aceeași idee, dar mult mai devreme. "Pentru ca densitatea să fie constantă, noi particule de materie trebuie să se formeze în mod continuu", a scris el. Se presupune că documentul a fost creat în timpul unei călătorii în California în 1931.
Păstrat pentru public în arhivele Albert Einstein din Ierusalim – și pus la dispoziție pe website-ul acestora, manuscrisul a fost în mod greșit clasificat drept o primă ciornă a unei alte lucrări a savantului. Cormac O’Raifeartaigh, fizician la Institutul Waterford de Tehnologie din Irlanda, "aproape că a căzut de pe scaun", spune el, când și-a dat seama despre ce era vorba în manuscris.
Deși modelul lui Hoyle a fost eventual desființat de observații astronomice, a fost cel puțin consistent din punct de vedere matematic, șlefuind ecuațiile teoriei generale a relativității a lui Einstein și furnizând un mecanism posibil pentru generarea spontană de materie. Manuscrisul nepublicat al lui Einstein sugerează că, în primă fază, a crezut că un astfel de mecanism ar putea rezulta din teoria originală, fără modificări. Dar apoi și-a dat seama că făcuse o greșeală de calcul, sugerează O’Raifeartaigh și echipa sa. Când a corectat-o, tăind un număr cu un stilou de culoare diferită, a decis probabil că ideea nu avea să funcționeze și a lăsat-o deoparte.
Manuscrisul a fost probabil "o ciornă neșlefuită începută cu entuziasm pornind de la o idee bună și abandonată curând pe măsură ce autorul își dădea seama că se păcălea singur", spune cosmologul James Peebles de la Universitatea Princeton, New Jersey. Nu pare să existe nicio dovadă că Einstein ar mai fi menționat aceste calcule vreodată.
Însă faptul că Einstein a experimentat cu un concept despre starea constantă demonstrează rezistența sa continuă în fața ideii de Big Bang, pe care la început a considerat-o "abominabilă", deși alți teoreticieni au prezentat-o ca pe o consecință naturală a teoriei sale generale a relativității. Alți cercetători de top, cum ar fi astronomul Arthur Eddington, priveau de asemenea cu suspiciune teoria Big Bang, pentru că sugera un moment mistic de creație.
Când astronomii au găsit probe pentru expansiunea cosmică, Einstein a trebuit să își abandoneze neîncrederea în ideea unui Univers static, iar Universul în stare constantă era al doilea cel mai bun lucru posibil, sunt de părere O’Raifeartaigh și colaboratorii săi.
"Ceea ce arată manuscrisul este că, deși până atunci acceptase ideea de extindere a spațiului, Einstein nu era mulțumit de conceptul de univers care se schimbă în timp", spune Helge Kragh, istoric în știință la Universitatea Aarhus din Danemarca.
Mediafax
