Spre deosebire de reglementarea din Codul Muncii prin care orice angajat poate fi detașat de angajator fără consultarea salariatului, acesta fiind obligat să se supună, pentru personalul medical s-a introdus posibilitatea detașării fără acord la latitudinea mai multor decidenți, nu doar a angajatorului.
Dispozițiile art. 19 alin. 1 din Legea 136/2020 prevăd posibilitatea detaşării personalului medical, paramedical şi auxiliar specializat din sistemul public, în situaţia existenţei unui deficit de personal constatat de către DSP sau ISU în situaţii de risc epidemiologic şi biologic, fie cu acordul acestor persoane, fie în lipsă, prin ordin al ministrului săntătăţii, al şefului DSU sau al persoanei desemnate de acesta ori al conducătorului instituţiei angajatoare, pe o durată de cel mult 30 de zile.
“Avocatul Poporului aduce serioase critici de neconstituţionalitate acestei reglementări, considerând această măsură ca fiind impropriu denumită detaşare, constituind în fapt un transfer forţat.” afirmă Ruxandra Barbu, avocat Iordăchescu & Asociații.
Se arată astfel că reglementarea acestei aşa zise detaşări contravine exigenţelor de previzibilitate şi claritate pe care trebuie să le îndeplinească actele normative și încalcă dispozițiile art. 73 alin. 3 lit. p) din Constituție ce consacră dreptul exclusiv al Parlamentului de a interveni în materia regimului general privind raporturile de muncă, prin lege organică.
“Reglementarea în discuţie nu întrunește exigenţele de previzibilitate şi predictibilitate care trebuie să însoțească o lege dat fiind faptul că legiuitorul a omis să reglementeze în ce condiţii concrete poate fi dispusă această detaşare, care este procedura de urmat într-o asemenea situație, precum şi în ce condiţii poate înceta detaşarea anterior duratei pentru care s-a dispus. Mai mult, se constată lipsa unor prevederi care să limiteze numărul de detaşări pe care una dintre persoanele arătate mai sus le poate suferi, în contextul actual, detaşarea putând fi prelungită sine die, pe tot parcursul stării de alertă.” continuă Av. Ruxandra Barbu.
Pe de altă parte, se observă că această detaşare este atipică, având caracteristici distincte faţă de definiţia dată de Codul Muncii, întrucât decizia detaşării unei persoane nu este în acest caz doar la dispoziția angajatorului, ci aceasta se poate dispune şi prin ordinul ministrului sănătăţii, al şefului DSU ori al persoanei desemnate de acesta.
“Curtea Constituțională s-a pronunțat deja cu privire la unele dintre argumentele invocate, cu prilejul altor excepții analizate, în materia raporturilor de muncă ale unor categorii de personal. Astfel, cu titlu de exemplu, apreciem că sunt aplicabile şi situaţiei detaşării personalului medical, considerentele Deciziei nr. 588/2017 privind neconstituţionalitatea soluţiei legislative ce nu prevede condiţiile încetării detaşării judecătorilor sau procurorilor.” este de părere Av. Ruxandra Barbu.
Astfel cum autorul excepţiei în mod corect a sesizat, modificarea elementelor esenţiale ale contractului de muncă nu poate rămâne apanajul unor reglementări ulterioare, prin acte cu forţă juridică infralegală emise de anumite autorităţi administrative, aceste acte fiind de compentenţa exclusivă a Parlamentului, conform dispozițiilor art. 73 alin. 3 lit. p) din Legea fundamentală, a căror încălcare ar genera în mod evident o stare de instabilitate juridică de neacceptat într-un stat de drept.
