Evenimentul, petrecut săptămâna trecută, are o deosebită importanță pentru Republica Moldova, pentru România și chiar pentru întreaga Europă.
Înainte de alegerile prezidențiale din Republica Moldova, puțini erau cei care dădeau șanse reale de reușită pentru Maia Sandu. Igor Dodon omul declarat al Moscovei avea la îndemână majoritatea pârghiilor oferite de puternicii săi protectori și nu s-a sfiit să le folosească deși unele încălcau evident legislația și deontologia democratică.
Dar iată, spre surprinderea generală, Igor Dodon a pierdut iar Maia Sandu a câștigat alegerile.
Semnificația evenimentului depășește pe cea a unei banale victorii electorale, într-o țară aflată sub influența incontestabilă a Moscovei. S-a dovedit în primul rând că diabolica propagandă rusească nu a avut efectul scontat și, în al doilea rând că populația începe să realizeze care este viitorul prosper al țării.
Mulți au considerat, unii chiar din România, că Basarabia nu va putea ieși niciodată din chinga asupritoare pe care într-un fel sau altul a exercitat-o Rusia asupra provinciei Moldovenești de la estul Prutului mai bine de 200 de ani. Faptele demonstrează că ar putea fi altfel. Depinde, în mare măsură dacă România și țările occidentale înțeleg importanța pe care o are ajutorul economic pe care trebuie să-l acorde Moldovei. Este sigur că Federația Rusă va exercita presiuni dure asupra Republicii Moldova care depinde în mare măsură de importul de gaze și de alte facilități economice din răsărit. Dacă are prieteni adevărați și eficienți, aceștia trebuie să compenseze pierderile pe care Moldova le va avea dinspre Est, cu ajutor dinspre Vest. În ceea ce privește presiunile politico-militare pe care Rusia le exercită prin prezența lor în Transnistria, nu pare probabil ca ele să devină amenințări efective în condițiile actuale politice în care se află regimul lui Putin. Françoise Thom, una din cele mai competente analiste ale situației din Rusia, apreciază că în special în contextul mișcărilor anti-Putin declanșate de intenția de a-l asasina pe Navalnâi și apoi de arestarea lui și a miilor de opozanți din întreaga Rusie, liderii giganticului complex militar rusesc nu-l vor lăsa pe dictatorul de la Kremlin să împingă lucrurile spre un conflict militar deschis care poate deveni dezastru pentru întreaga lume.
Este probabil un moment potrivit pentru ca Maia Sandu, sprijinită dinăuntrul țării și de România să încerce realipirea Basarabiei la țara mamă. Se poate prevedea o uniune de tip federal, cum a fost la început (1859) unirea dintre Moldova și Țara Românească, cu excluderea din teritoriul Republicii Moldova a Transnistriei. E nevoie de patriotism și de curaj, la Chișinău dar și la București și, la fel ca în 1859, marile puteri vor accepta unirea ca pe un fapt împlinit.
Dumnezeu ne va ajuta să realizăm un act de dreptate istorică, dar să ne ajutăm și singuri.
„Fericiți cei ce flămânzesc și însetează pentru dreptate” (Matei, 5).
Dr. Gh. Boldur-Latescu este profesor universitar emerit și fost detinut politic anticomunist.
