În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), îmbrățișările, ca și dansul, sunt un mod subtil dar puternic de a ne cunoaște între noi, de a ne conecta unii cu ceilalți la un nivel mult mai profund și autentic decât prin ceea ce spunem verbal. “Atunci când ne cuprinde cineva cu brațele, putem simți cât de confortabil îi este să se manifeste în intimitate și în vulnerabilitate. Putem simți cât de rigid sau tensionat este, la fel cum putem simți cât de relaxat și detașat își dă voie să fie. Putem simți dacă este o persoană autoritară și rece sau dacă este una caldă și blândă”, explică psihologul Andra Tănăsescu.
Ce pierdem atunci când uităm să ne îmbrățișăm?
1. Conexiunea cu ceilalți. “Atingerile și îmbrățișările sunt un limbaj al iubirii pentru foarte multe persoane. Încă din clipa în care ne naștem, căutăm conexiunea pe care o obținem prin îmbrățișarea mamei, tradusă în subconștientul nostru ca iubire, grijă și afecțiune. Contactul fizic, faptul că suntem ținuți în brațe și mângâiați, este crucial pentru o dezvoltare psiho-emoțională sănătoasă. Iar această nevoie continuă să fie importantă pentru mulți, în viața adultă. Dacă lipsește sau este primită în cantități foarte mici, putem ajunge să ne simțim goi pe dinăuntru, secați de energie, motivație sau chef de viață”, afirmă specialistul. Câteva studii științifice au demonstrat chiar că îmbrățișările pot reduce stresul, crește sistemul imunitar, pot îmbunătăți sănătatea sistemului cardiovascular și pot reduce senzațiile de durere fizică. Iar fenomenul este foarte simplu. Pentru că asociem îmbrățișările cu iubirea maternă, creierul nostru secretă oxitocină și ne face să ne simțim „beți de fericire”. Ori, atunci când ne îmbrățișăm, sub această undă de fericire care vine din interior, ne dăm voie să ne conectăm mult mai autentic unii cu ceilalți și să ne cunoaștem într-un mod în care altfel poate nu am fi putut să o facem.
2. Intimitatea și vulnerabilitatea. Îmbrățișarea în sine este un gest destul de intim pentru că, dincolo de faptul că presupune să atingi fizic altă persoană, mai înseamnă și să îi permiți să intre în spațiul tău personal și să îți simtă energia. Acest lucru presupune să avem curajul de a ne lăsa vulnerabili, în îmbrățișarea altcuiva. „A te lăsa îmbrățișat mi se pare unul dintre cele mai puternice lucruri pe care le putem face pentru noi înșine. Cultivarea acestui obicei și încurajarea sa pot produce efecte semnificative, mai ales în relațiile de cuplu și nu numai. Tot ce presupune a fi într-o relație – de prietenie, de iubire, cu părinții sau cu copiii – presupune automat să fii apropiat, deschis și sincer cu privire la cine ești, ce simți și ce nevoi ai. Cu cât îți este mai ușor să te lași cuprins în brațele cuiva drag, cu atât îți va veni mai ușor să te deschizi și să vorbești despre lucrurile cu adevărat importante pentru a întări relația dintre voi. Pe termen lung, gestul acesta poate schimba complet dinamica unei relații în bine. Poate naște intimitate din vulnerabilitate și o conexiune atât de puternică încât ar fi greu de destabilizat”, declară psihologul Andra Tănăsescu
3. Încrederea în noi sau în ceilalți. Sunt momente în care, fiind privați prea mult timp de îmbrățișările pe care ni le dorim, putem avea impresia că este ceva „în neregulă” cu noi și că nu suntem demni să primim iubirea și afecțiunea celorlalți. “Îmbrățișările au o putere mult mai mare decât realizăm uneori și reversul este valabil – resimțim lipsa lor la fel de puternic. Cu cât suntem mai deschiși și primiți cu deschidere de către ceilalți, cu atât ne vor crește mai tare stima și încrederea în propria persoană și vom trăi viața mai fericiți. Sentimentul că suntem demni de iubire, că merităm să fim apreciați, iubiți și acceptați pentru ceea ce suntem ne este ancorat în totalitatea ființei noastre prin îmbrățișare, astfel încât ne întărește această credință despre noi”, este de părere psihologul Andra Tănăsescu
4. La un anumit nivel, ne afectează sănătatea. Pornind din plan mental, emoțional, până în planul fizic, lipsa afecțiunii și a conexiunii fizice cu alte persoane semnificative pentru noi poate să creeze dezechilibre foarte mari care se transformă ulterior în „simptomul” de care ne plângem. “Fie că ne simțim din ce în ce mai singuri, fie că începem să credem că viața nu e așa de frumoasă sau efectiv începe să somatizăm (să resimțim emoțiile – tristețea, frustrarea, deznădejdea – la nivelul corpului fizic), efectele lipsei de conexiune se vor vedea, mai devreme sau mai târziu. Și cu cât ne interzicem mai tare asta, cu atât ne poate destabiliza mai tare pe toate planurile. Perioada asta a fost o probă puternică pentru mulți, afectându-i nu doar prin lipsa conexiunii ci și prin provocări foarte greu de dus. Îmbrățișarea, cred eu, este cel mai bun remediu la care putem apela și care ne va da cea mai mare putere de a înfrunta orice ne pune viața în brațe. În plus, este cel mai ieftin remediu pentru că sincer, este gratuit și are un stoc nelimitat. Așa că, orice ați face, amintiți-vă să îmbrățișați persoanele dragi din viața voastră și să oferiți sprijinul vostru celor care poate duc lipsa acestui gest. Și mai mult decât atât, țineți cont că unii oameni tânjesc după o îmbrățișare chiar dacă nu o cer verbal, lucru pe care îl veți putea observa în limbajul corporal – tinde să caute apropierea fizică față de cei din jur, face mici gesturi de a se sprijini de cineva sau de a înghionti persoanele cu care se află, face glume pe seama „distanței” pe care o aveți între voi, etc. Dacă vrem cu adevărat să vedem, mereu vom observa ce au nevoie ceilalți. La fel cum putem să ne observăm și să descoperim ceea ce avem și noi nevoie cu adevărat”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).
