Potrivit unui nou raport publicat de Curtea de Conturi Europeană, controalele vamale nu sunt încă suficient de armonizate între statele membre pentru a proteja în mod corespunzător interesele financiare ale UE. Deși, recent, s-au făcut pași în direcția cea bună, normele UE nu sunt suficient de bine concepute pentru a se garanta că statele membre selectează într-un mod uniform importurile în vederea efectuării de controale. De fapt, statele membre aplică normele în moduri foarte diferite, lucru care poate da operatorilor posibilitatea de a alege puncte de intrare în UE în care au loc mai puține controale. De asemenea, Curtea avertizează că unele state membre nu efectuează pentru toate declarațiile analiza riscurilor prevăzută în norme, precum și că este posibil ca importurile care prezintă un risc mai ridicat să nu beneficieze de o prioritizare adecvată în vederea controlului.
„Pentru a-i împiedica pe importatorii frauduloși să aleagă puncte de intrare la frontieră cu mai puține controale vamale cu intenția de a evita plata taxelor vamale, procedurile de selecție pentru efectuarea de controale trebuie să fie aplicate într-un mod uniform în întreaga uniune vamală”, a declarat domnul Jan Gregor, membrul Curții responsabil de raport. „În prezent, controalele vamale de la nivelul UE nu sunt bine armonizate, fapt care afectează interesele financiare ale UE.”
Uniunea vamală este importantă pentru comerțul desfășurat în UE, iar taxele vamale la import reprezintă o sursă semnificativă de venituri pentru Uniune. Comisia Europeană are obligația legală de a se asigura că statele membre aplică controalele vamale într-un mod similar. Pentru a armoniza modul în care statele selectează importurile în vederea efectuării de controale, Comisia a adoptat recent un cadru pentru riscuri financiare în domeniul vamal, format din criterii și standarde comune, precum și dintr-un ghid care a fost aprobat de statele membre. Curtea recunoaște că punerea în aplicare a cadrului reprezintă un pas important în direcția aplicării uniforme a controalelor vamale, care este esențială pentru colectarea eficace a taxelor vamale. Ea formulează însă și unele critici la adresa standardelor, deoarece acestea nu definesc bine conceptul de risc și sunt prea laxe, oferind statelor membre o marjă prea mare în ceea ce privește reducerea numărului de controale. De asemenea, lipsesc unele elemente importante, cum ar fi o analiză la nivelul UE a importurilor, tehnici adecvate de explorare a datelor (data mining) și metode adecvate de combatere a riscurilor financiare pentru importurile realizate prin intermediul comerțului electronic.
În practică, standardele nu au schimbat în mod semnificativ modul în care statele membre selectează importurile în vederea efectuării de controale, deoarece, în cea mai mare parte, statele nu au făcut decât să pună în corespondență vechile lor criterii pe care le utilizau pentru a viza importurile suspecte cu criteriile corespunzătoare din noul cadru. Curtea a constatat, de asemenea, că statele membre nu interpretau semnalele de risc în același mod, precum și că procedurile pe care le aplicau pentru a reduce până la un nivel fezabil numărul de controale erau diferite. În consecință, proporția declarațiilor de import care fac obiectul controalelor varia semnificativ de la un stat membru al UE la altul: de la mai puțin de 1 % la peste 60 %. În plus, Curtea a observat că statele membre aveau reguli diferite pentru ignorarea recomandărilor de control care erau propuse de sistemul de gestionare a riscurilor. Astfel, ignorarea acestor recomandări de control avea o rată cuprinsă între 2 % și 60 %. Curtea a constatat, de asemenea, că numeroase declarații vamale erau excluse de la analiza riscurilor care stă la baza controalelor vamale. Statele UE făceau schimb doar de foarte puține informații cu privire la importatorii pe care îi evaluau ca prezentând un risc, lucru care poate da importatorilor respectivi posibilitatea de a eluda controalele prin vizarea acelor state membre care nu îi consideră ca fiind suspecți.
Curtea recomandă Comisiei să îmbunătățească aplicarea uniformă a controalelor vamale și să creeze o veritabilă capacitate de analiză și de coordonare la nivelul UE. Ea subliniază, de asemenea, că progresele vor depinde de susținerea și de aprobarea statelor membre.
UE dispune de o competență exclusivă în ceea ce privește adoptarea legislației în domeniul vamal, în timp ce statelor membre le revine responsabilitatea de a o pune în aplicare. În 2019, statele membre au pus la dispoziția bugetului UE o sumă totală de 21,4 miliarde de euro reprezentând taxe vamale, sumă care constituie 13 % din veniturile totale ale bugetului UE. Principalele țări care au exportat către UE au fost China, SUA și Rusia. Mărfurile aflate în fruntea clasamentului importurilor au fost articolele de mobilier, echipamentele sportive, jucăriile și articolele de îmbrăcăminte.
