Peste 40 de ONG-uri, sindicate, patronate, organizații din mediul de afaceri și organizații de tineret cer Guvernului și Parlamentului o protecție mai bună împotriva hărțuirii și violenței la muncă și demararea procedurii de ratificare a Convenției Organizației Internaționale a Muncii (OIM) nr. 190 pentru Eliminarea Violenței și Hărțuirii în Lumea Muncii.
Statul român a votat la OIM, în 2019, împreună cu partenerii sociali, pentru adoptarea Convenției nr. 190 și a Recomandării care o acompaniază, însă nu a ratificat-o. Astfel, statul nu are nicio obligație în a o aplica, în condițiile în care cadrul legislativ curent anti-hărțuire este deficitar, iar politicile publice anti-hărțuire sunt neunitare și slab implementate. În scrisoarea deschisă trimisă către decidenți se arată că deși Guvernul avea obligația de a trimite Convenția spre ratificare către autoritățile naționale competente, în termen de maximum 18 luni de la adoptare, acest lucru nu s-a întâmplat.
Cazuri extreme de hărțuire, recent mediatizate, la care au fost supuși jurnaliști, politicieni și funcționari publici, doar din cauză că își făceau meseria, ilustrează urgența și seriozitatea cu care statul trebuie să abordeze subiectul hărțuirii în lumea muncii. Statul trebuie să identifice sectoarele ocupaționale cu risc crescut de hărțuire și să investească în elaborarea unor strategii și măsuri care să protejeze în mod real lucrătorii.
“Contestarea hărțuirii la locul de muncă a devenit în România un act radical. Deseori asta înseamnă să expui nu doar discriminare, sexism sau practici de muncă abuzive, ci ilegalități precum faptul că angajatorii nu își îndeplinesc obligațiile de plată sau acte de corupție. Cei care contestă astfel de practici sunt pedepsiți de către angajatori, prin izolare, amenințări, convocarea la nenumărate comisii disciplinare cu pretexte false sau fiind compromiși profesional. Atunci când ajung în fața inspectoratelor de muncă sau în instanță, deseori lucrătorii se confruntă cu sisteme politizate și, uneori, cu limitele unui sistem juridic care are puțină considerație pentru dreptul la muncă în condiții echitabile și favorabile”, spune Georgiana Epure, președinta Asociației pentru Libertate și Egalitate de Gen, inițiatoarea campaniei de ratificare a Convenției OIM nr. 190.
Potrivit scrisorii, legea cu privire la siguranța și sănătatea la locul de muncă ignoră complet riscurile asociate hărțuirii. Legislația ignoră, de asemenea, vulnerabilitățile lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea pe perioade scurte de timp, pecum stagiarii, ucenicii sau voluntarii; întoarce spatele lucrătorilor din economia informală și a celor aflați în relații de muncă atipice; și nu recunoaște riscurile hărțuirii la locul de muncă din partea părților terțe (clienți, pacienți etc.). Efectele și riscurile pe care violența domestică le are asupra siguranței la locul de muncă sunt, de asemenea, ignorate, deși statul are la dispoziție măsuri pentru a minimiza aceste efecte asupra lucrătoarele și asupra lumii muncii, precum introducerea unor zile libere plătite pentru victimele violenței domestice sau acordarea dreptului de a-și reorganiza programul de lucru.
În tot acest context, semnatarii deplâng faptul că inspectoratele teritoriale de muncă sunt depășite de situație. Deși angajatorii sunt obligați prin lege să dezvolte mecanisme de prevenire, raportare și combatere a hărțuirii, legea nu este respectată, iar monitorizarea sa este deficitară. ITM-urile reușesc în foarte mică măsură să monitorizeze respectarea acestor prevederi, iar din varii motive oamenii au puțină încredere în inspectorii de muncă.
“Contestarea hărțuirii este un lux pentru majoritatea lucrătorilor. Ei sunt cei care plătesc cu prețul sănătății lor fizice și mentale, şi nu de puţine ori cu propriul loc de muncă. Cei care au curajul să o facă ar trebui să fie protejați și ar trebui să știe că legea este de partea lor. Vocea lucrătorilor și lucrătoarelor trebuie inclusă în toate deciziile care le afectează munca și viața, iar această voce spune clar că hărțuirea trebuie eliminată din lumea muncii, iar ratificarea Convenției OIM reprezintă un pas esenţial în această direcţie”, declară Liviu Apostoiu, prim-vicepreşedintele Confederației Naționale Sindicale Cartel ALFA.
Cererea organizațiilor semnatare vine în contextul în care Consiliul Economic și Social (CES), care reunește reprezentanți ai ONG-urilor, sindicatelor și patronatelor, cât și Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse (ANES), au emis deja recomandări pentru ratificarea Convenției OIM nr. 190 către Ministerul Muncii. În luna iunie, se împlinesc trei ani de când România a votat în cadrul Organizației Internaționale a Muncii pentru adoptarea Convenției nr. 190. Alte țări membre ale Uniunii Europene, precum Grecia și Italia, au ratificat deja Convenția, iar parlamentul francez a adoptat legea pentru ratificarea sa. Ratificarea Convenției ar însemna ca statul român să intre într-un proces de îmbunătățire a legislației și politicilor publice relevante și de raportare la intervale regulate cu privire la aplicarea Convenției, precum și să beneficieze de asistență tehnică din partea OIM, dacă este necesar.
