Miercuri 9 noiembrie Tribunalul UE a confirmat Comunicarea Comisiei Europene prin care a refuzat să întreprindă acţiunile solicitate în iniţiativa cetăţenească europeană intitulată „Minority SafePack – one million signatures for diversity in Europe”
Acţiunile întreprinse deja de Uniune pentru a pune accentul pe importanţa limbilor regionale sau minoritare şi pentru promovarea diversităţii culturale şi lingvistice sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor acestei iniţiative Reclamantul, Citizens’ Committee of the European Citizens’ Initiative „Minority SafePack – one million signatures for diversity in Europe”, a solicitat Comisiei Europene să înregistreze propunerea de iniţiativă cetăţenească europeană (ICE) intitulată „Minority SafePack – one million signatures for diversity in Europe”.
Această propunere urmărea să invite Uniunea Europeană să adopte o serie de acte pentru a îmbunătăţi protecţia persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale şi lingvistice şi să consolideze diversitatea culturală şi lingvistică în Uniune.
După înregistrarea propunerii de ICE de către Comisie şi după strângerea unui număr suficient de semnături în susţinerea ei, reclamantul a prezentat ICE în cauză Comisiei. În urma luării de poziţie a Parlamentului European cu privire la această ICE3, Comisia a adoptat, la 14 ianuarie 2021, comunicarea prin care a refuzat să întreprindă acţiunile solicitate în ICE care vizează, printre cele nouă propuneri identificate, în special:
– o recomandare a Consiliului privind protejarea şi promovarea diversităţii culturale şi lingvistice în cadrul Uniunii (propunerea 1);
– o decizie sau un regulament al Parlamentului European şi al Consiliului având ca obiect înfiinţarea unui centru dedicat diversităţii lingvistice în domeniul limbilor regionale şi minoritare, finanţat de Uniune cu rolul de a promova diversitatea la toate nivelurile (propunerea 3);
1 – În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 privind iniţiativa cetăţenească (JO 2011, L 65, p. 1), abrogat şi înlocuit cu efect de la 1 ianuarie 2020 prin Regulamentul (UE) 2019/788 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind iniţiativa cetăţenească europeană (JO 2019, L 130, p. 55, rectificări în JO 2019, L 334, p. 168, şi în JO 2020, L 424, p. 60).
2 – Decizia (UE) 2017/652 a Comisiei din 29 martie 2017 privind propunerea de iniţiativă cetăţenească intitulată „Minority SafePAck – One million signatures for diversity in Europe” (JO 2017, L 92, p. 100).
3 – Rezoluţia Parlamentului (2020)2846(RSP), P9_TA-PROV (2020)0370, din 17 decembrie 2020.
4 – Comunicarea C(2021) 171 final a Comisiei din 14 ianuarie 2021.
– o modificare a legislaţiei Uniunii pentru a asigura o cvasiegalitate de tratament între apatrizi şi cetăţenii Uniunii (propunerea 6) şi
– o modificare a Directivei servicii mass-media audiovizuale, în vederea asigurării liberei prestări a serviciilor şi a recepţionării de conţinut audiovizual în regiunile în care locuiesc minorităţile naţionale (propunerea 8).
Prin hotărârea pronunţată, Tribunalul respinge acţiunea reclamantului având ca obiect anularea comunicării Comisiei. Această cauză oferă astfel Tribunalului ocazia, pe de o parte, să precizeze că, sub rezerva respectării cerinţelor care decurg din Regulamentul 2019/788, principiul egalităţii de tratament nu impune Comisiei obligaţia de a organiza un număr identic de reuniuni cu organizatorii fiecărei ICE şi, pe de altă parte, de a aplica soluţia reţinută de Curte în ceea ce priveşte drepturile recunoscute numai cetăţenilor Uniunii, în Hotărârea Prefet du Gers şi Institut national de la statistique et des etudes economiques.
Aprecierea Tribunalului
În primul rând, Tribunalul arată că Comisia a respectat obligaţia de motivare în ceea ce priveşte comunicarea atacată. Ţinând seama de acţiunile întreprinse deja de instituţiile Uniunii în domeniile acoperite de ICE în cauză şi de monitorizarea punerii în aplicare a acţiunilor menţionate, ea a considerat că, în acest stadiu, nu era necesar niciun act juridic suplimentar pentru atingerea obiectivelor urmărite de această ICE.
În al doilea rând, Tribunalul subliniază că, în conformitate cu principiul egalităţii de tratament, numărul de reuniuni pe care Comisia le pune în aplicare cu organizatorii unei ICE poate varia, în special în funcţie de natura sau de complexitatea ICE, astfel încât Comisia nu este obligată să organizeze un număr identic de reuniuni cu organizatorii fiecărei ICE.
În al treilea rând, Tribunalul consideră că Comisia nu a săvârşit nicio eroare vădită de apreciere în ceea ce priveşte examinarea propunerilor 1, 3, 6 şi 8 din ICE în cauză.
Astfel, în ceea ce priveşte propunerea 1, Comisia menţionează în mod întemeiat, în comunicarea atacată, Carta Consiliului Europei pentru a-şi motiva refuzul de a întreprinde o acţiune vizată de această propunere. Faptul că Uniunea nu este parte la această cartă nu demonstrează că Comisia a săvârşit o eroare vădită de apreciere, întrucât reclamantul nu contestă că Uniunea se referă periodic la acest text ca fiind instrumentul juridic care defineşte orientările referitoare la promovarea şi la protecţia limbilor regionale şi minoritare. Pe de altă parte, faptul că anumite state membre nu au semnat-o sau ratificat-o încă este lipsit de pertinenţă pentru aprecierea acţiunii Uniunii în acest domeniu. De asemenea, nu se poate impune Comisiei ca, în cadrul examinării unei ICE, să ţină seama numai de actele Uniunii care se raportează la ansamblul statelor membre şi al persoanelor vizate de această ICE. Pe de altă parte, este irelevant dacă un act, luat izolat, nu permite atingerea deplină a obiectivelor urmărite de o ICE dacă toate actele şi măsurile menţionate de Comisie în comunicarea sa sunt susceptibile, împreună, să participe la realizarea obiectivelor menţionate.
În ceea ce priveşte propunerea 3, Tribunalul consideră de asemenea că în mod întemeiat Comisia a apreciat că misiunile asigurate, obiectivele urmărite şi activităţile asumate de Centrul European pentru Limbi Moderne al Consiliului Europei („ECML”) pot contribui la atingerea obiectivelor urmărite de această propunere de a consolida conştientizarea importanţei în special a limbilor regionale sau minoritare şi de a promova diversitatea la diverse niveluri.
5 – Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziţii stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva servicii mass-media audiovizuale) (JO 2010, L 95, p. 1).
6 – Hotărârea din 9 iunie 2022, Prefet du Gers şi Institut national de la statistique et des etudes economiques, C-673/20, (a se vedea de asemenea comunicatul de presă nr.°98/22).
7 – Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare a Consiliului Europei din 5 noiembrie 1992 (Seria Tratatelor europene – nr. 148).
În această privinţă, Comisia a apreciat în mod întemeiat, în comunicarea atacată, că menţinerea şi dezvoltarea unei cooperări cu o altă organizaţie internaţională în domenii care corespund celor pe care reclamantul le dorea atribuite centrului diversităţii lingvistice, şi anume cu ECML, la care au aderat majoritatea statelor membre ale Uniunii şi care este strâns legat de Consiliul Europei, pot contribui la atingerea obiectivelor urmărite de propunerea 3 şi la evitarea duplicării eforturilor şi a resurselor.
În ceea ce priveşte propunerea 6, întrucât obiectivul urmărit de această propunere constă în a obţine extinderea drepturilor legate de cetăţenie la persoanele apatride şi la familiile lor, care au trăit toată viaţa în ţara lor de origine, Tribunalul aminteşte că deţinerea cetăţeniei unui stat membru constituie o condiţie indispensabilă pentru ca o persoană să poată să dobândească şi să păstreze statutul de cetăţean al Uniunii şi să beneficieze de drepturile depline asociate acesteia. Astfel, în temeiul Hotărârii Prefet du Gers et Institut national de la statistique et des etudes economiques, citată anterior, drepturile legate de statutul de cetăţean al Uniunii nu pot fi extinse la persoane care nu au cetăţenia unui stat membru. În plus, Comisia a apreciat în mod întemeiat că planul său de acţiune privind integrarea şi coeziunea socială este de natură să ţină seama de nevoia apatrizilor de a fi mai bine integraţi în societate datorită unor şanse mai bune de încadrare în muncă şi de educaţie, precum şi datorită unor oportunităţi sociale mai bune.
În ceea ce priveşte propunerea 8, Tribunalul subliniază că Directiva servicii mass-media audiovizuale facilitează deja recepţionarea şi retransmisia serviciilor mass-media audiovizuale în întreaga Uniune, în special a conţinuturilor audiovizuale provenite din state membre vecine ale unui anumit stat membru, în limbi susceptibile să prezinte un interes pentru persoanele care aparţin minorităţilor naţionale care trăiesc în acest din urmă stat membru. În plus, Comisia a apreciat în mod corect că monitorizarea aplicării acestei directive poate contribui la realizarea unui obiectiv urmărit de propunerea menţionată, şi anume îmbunătăţirea accesului la conţinuturi audiovizuale de diferite origini şi limbi. Prin urmare, Comisia putea concluziona în mod întemeiat că nu era necesară nicio modificare a directivei menţionate mai sus pentru atingerea obiectivului urmărit de propunerea 8. MENŢIUNE: Acţiunea în anulare are ca obiect anularea acelor acte ale instituţiilor Uniunii care sunt contrare dreptului Uniunii. Cu respectarea anumitor condiţii, statele membre, instituţiile europene şi particularii pot sesiza Curtea de Justiţie sau Tribunalul cu o acţiune în anulare. Dacă acţiunea este întemeiată, actul este anulat. Instituţia autoare a actului trebuie să ia măsuri pentru a elimina eventualul vid juridic creat prin anularea acestuia.
MENŢIUNE: Împotriva deciziei Tribunalului se poate declara recurs la Curte, numai pentru motive de drept, în termen de două luni şi zece zile de la comunicarea acesteia.
Document neoficial, destinat presei, care nu angajează răspunderea Tribunalului.
Textul integral al hotărârii se publică pe site-ul CURIA în ziua pronunţării.
