Uluitoarea decizie a ÎCCJ în cazul Ursu poate aduce României o condamnare la CEDO. Precedent, cazul Kononov vs Letonia

Decizia definitivă de ieri a ÎCCJ bazată pe faptul că Gheorghe Ursu, torturat de securiști, nu ar fi fost dizident, iar asta nu permite o încadrare perfectă în definiția din Codul Penal ne poate aduce o nouă condamnare la CEDO, existând deja un precedent în cazul unui torționar din Letonia.

Conform CEDO, ÎCCJ trebuia să verifice încadrarea infracțiunii și în dreptul internațional

Pe 17 mai 2010, Marea Cameră a CEDO a dat o decizie în cazul infracțiunii de tortură care nu era prevăzută la momentul comiterii ca infracțiune de legea penală din Letonia, în cauza privindu-l pe Vassili Kononov.
Fostul torționar a adresat o plângere Curţii de la Strasbourg, în care a invocat violarea drepturilor sale protejate de articolul 7 al Convenţiei, considerându-se victima aplicării retroactive a legii penale, pe motiv că actele pentru care a fost acuzat nu constituiau, la data comiterii lor, fapte incriminate de dreptul intern sau de dreptul internaţional. La 24 iulie 2008, cu o majoritate de patru voturi la trei, o cameră a Curţii (Fosta Secţie a Treia) a pronunţat o hotărâre prin care a constatat că Letonia a violat articolul 7 al Convenţiei şi a decis că petentul este îndreptăţit la despăgubiri în valoare de 30.000 euro, cu titlu de satisfacţie echitabilă. Guvernul leton a solicitat trimiterea cauzei la Marea Cameră.

În hotărârea sa, pronunţată la 17 mai 2010, Marea Cameră a statuat, cu o majoritate de paisprezece voturi la trei, că decizia instanţelor letone de condamnare a petentului pentru crime de război nu constituie o violare a Convenţiei. Motivarea a fost că urmărirea penală și condamnarea lui Kononov de către instanțele din Letonia, bazate pe dreptul internațional în vigoare la data comiterii actelor de care el a fost acuzat nu puteau fi considerate imprevizibile. În concluzie, în momentul în care au fost comise, actele reclamantului au constituit infracțiuni definite cu accesibilitate și previzibilitate suficientă de legile și obiceiurile vremii.

De altfel pe asta au mizat și procurorii care i-au trimis în judecată pe Vișinescu și Ficior pentru genocid și crime împotriva umanității chiar dacă aceste fapte nu erau prevăzute de legea penală românească la momentul comiterii, iar aceștia au fost condamnați.