Acrobații din CSM! Judecătoare: „nu înțeleg de ce să te pregătești pentru o testare psihologică”

UPDATE: CSM a ieșit cu o reacție oficială în care încurcă definiții și pare că ar vrea ca jurnaliștii să scrie fără protecția surselor, condiție declarată de CEDO ca fundamentală

Site-ul specializat în justiție clujust.ro a publicat o serie de articole privind cele două examene desfășurate recent de CSM, unul pentru admiterea în magistratură și unul pentru admiterea în INM. Selecția candidaților se face, așa cum e normal, în funcție de notele obținute la două probe cu întrebări complicate din legislație, însă doar dacă niște psihologi consideră candidatul respectiv apt. De ce testul psihologic nu e pus la începutul examenului, ci după cele două probe, grilă și scrisă, pentru ca măcar candidații să nu mai bată drumul la București, repetat, nu putem ști, dar e vizibil că cei care au conceput calendarul examenelor nu sunt capabili de vreo empatie, ci doar de răutăți. Candidații au povestit că psihologii le-au adresat întrebări privind viața sexuală pe care o au, de ce au făcut copil la peste 40 de ani sau dacă ar vrea să fie acrobați (cine ar vrea să fie acrobat în ziua de azi?). Nu știm care ar fi răspunsurile corecte la aceste întrebări în viziunea CSM, dar cu siguranță locul acrobaților e la circ.

După ce ieri asociația Forumul Judecătorilor a cerut CSM un punct de vedere oficial față de aceste acuzații (Detalii AICI) și judecătoarea Adriana Stoicescu a comentat cu amărăciune dar curajoasă, situația pe contul său de Facebook:

„Nu ştiu dacă aş trece, azi, proba psihologică la admiterea în magistratură.
Cu siguranţă, văzând derularea interviului, în anii precedenţi, nu l-aş lua.
Nu ştiu care este profilul judecătorului, în prezent.
Nu înţeleg de ce ar trebui să te pregăteşti pentru o testare psihologică.
Nu înţeleg de ce trebuie să existe un manual care să te înveţe cum să răspunzi la întrebarea “l-ai citit pe Balzac?”.
Nu ştiu dacă sunt fireşti întrebările despre viaţa sexuală sau despre ce ai face dacă îţi e copilul pe moarte şi singurul care te poate ajuta să îl salvezi e un interlop.
Nu este cazul să acuzaţi psihologii examinatori pentru numărul candidaţilor respinşi cât timp nu cunoaşteţi care este profilul avut în vedere de comisia de examinare.
Dar, staţi, suntem experţi în a ne da cu părerea…
Jobul ăsta nu e un job de la 8 la 16, ci o vocaţie, pe care nu o poţi identifica niciodată într-un interviu de 15 min.
Jobul ăsta înseamnă mult mai multe cărţi citite decât cursurile de drept.
Jobul ăsta înseamnă empatie şi echilibru, bun-simţ şi asumare, respect şi atenţie.
Şi mult curaj.
Nu cred că eşti un bun judecător doar pentru că ai luat examenul de admitere la INM.
Aşa cum nu poţi deveni medic sau preot sau dascăl doar pentru că ai terminat facultatea şi ţi-ai dat duhul în sesiuni.
Sunt chemări, nu locuri de muncă.
Iar ca să fii judecător ar trebui să citeşti sau măcar să încerci să citeşti, zi de zi, o altă Carte.
Cartea care te învaţă cu adevărat ce trebuie să ai ca să judeci alţi oameni şi alte vieţi.
Smerenie se numeşte.
Şi nu o vom identifica niciodată în nişte teste.
Ci doar privindu-i pe oamenii care vor să poarte roba cum se poartă cu cei săraci şi desculţi şi flămânzi.
Îmi doresc judecători care pot să privească oamenii în ochi şi să îi înţeleagă.
Şi să îndrepte lucrurile strâmbe.
Restul e poveste.”