- Numărul profesiilor reglementate variază considerabil de la un stat membru la altul.
- Regulile stabilite de UE pentru a facilita procedura nu sunt aplicate peste tot la fel.
- Autoritățile nu consultă alertele despre abateri profesionale atunci când verifică dosarele.
Doriți să deschideți o afacere sau să munciți în altă țară din UE?
Pregătiți-vă fizic și psihic pentru o adevărată cursă cu obstacole. Realitatea supărătoare este că recunoașterea calificărilor profesionale continuă să fie o problemă, așa cum reiese din raportul publicat astăzi de Curtea de Conturi Europeană. UE a adoptat în 2005 o directivă pentru a facilita recunoașterea meseriei în alte țări și pentru a nu lăsa statele membre să impună condiții excesive cetățenilor. Autoritățile naționale și Comisia Europeană nu au pus bine în aplicare directiva. În plus, informațiile care ar trebui să îi ajute pe cetățeni îi lasă adesea de fapt în ceață. În prezent, autoritățile nu au obligația să consulte registrele de alertă în care figurează cazurile de abatere profesională.
Cetățenii UE au dreptul de a alege unde doresc să lucreze. Pe de altă parte, țările din UE continuă să condiționeze accesul la anumite profesii, în numele sănătății publice și al siguranței. Mobilitatea forței de muncă în UE depinde deci de un sistem de recunoaștere reciprocă a calificărilor profesionale.
Numărul profesiilor cu acces reglementat variază considerabil în UE (de la 88 de profesii în Lituania la 415 în Ungaria). Pe baza datelor din 2023, auditorii au calculat că o țară UE impune restricții, în medie, pentru 212 profesii. Ajungem astfel la un total de nu mai puțin de 5 700 de profesii reglementate în UE.
„O asistentă medicală sau un mecanic care vrea să muncească în altă țară UE riscă să se piardă în labirintul birocratic al recunoașterii calificărilor profesionale: visul lor european se poate transforma într-o odisee descurajantă”, a declarat domnul Stef Blok, membrul Curții responsabil de acest audit. „Am constatat discrepanțe procedurale uriașe în felul în care statele membre aplică regulile UE. Cine trage ponoasele? Cei care doresc să exercite o profesie reglementată dincolo de granițele propriei țări. Pentru a îi proteja pe cetățenii UE, mecanismul de alertă ar trebui integrat în procedura de recunoaștere în cazul profesiilor care se ocupă de sănătate și siguranță. La fel și pentru profesiile în care se cere integritate absolută, în special cele care implică lucrul cu minori.”
Statele membre nu reușesc să țină sistematic o evidență pentru a vedea cât durează efectiv procedurile de recunoaștere și nu se mișcă mereu pe cât de repede cere directiva UE. Cetățeanului i se cere uneori să navigheze printr-o mare de hârtii (scrisori de motivație, traduceri autorizate sau, culmea, adeverință de la noul domiciliu cerută înainte să se mute acolo). Să vorbim și despre cât costă recunoașterea. Auditorii Curții nu prea au găsit justificări care să explice cum sunt calculate taxele sau de ce diferă acestea așa de mult de la o țară la alta sau de la o autoritate la alta (de la 0 euro la 17 500 de euro, sumă percepută în una dintre țări pentru piloți, de exemplu). Auditorii au descoperit și că unele țări impuneau în toate cazurile o măsură specifică (cum ar fi instruire suplimentară sau un test), fără a explica cetățeanului de ce. O altă problemă care a ieșit la iveală este cea a verificărilor prealabile cu privire la calificări, disproporționate în unele cazuri în raport cu imperativele de sănătate publică.
Ce soluții s-au găsit până acum? UE a luat anumite măsuri pentru a moderniza procesul de recunoaștere. Realitatea este că sunt rar utilizate. Să luăm exemplul cardului profesional european, care acoperă, printre altele, profesia de asistent medical, foarte căutată. Cardul a fost utilizat doar în 5 % din deciziile de recunoaștere a calificărilor profesionale. O soluție încercată de UE a fost ca Sistemul de informare al pieței interne să devină obligatoriu pentru calificările profesionale. Prin acest sistem, statele membre și Comisia puteau să coopereze mai ușor. Sistemul nu este însă intuitiv. Auditorii au mai descoperit că, în procesul de recunoaștere a calificărilor profesionale, autoritățile ignorau alertele introduse în sistem de alte țări, chiar și atunci când acestea trăgeau semnale de alarmă în cazuri de abatere profesională, măsuri disciplinare în curs sau condamnări penale.
Cetățenii europeni au dreptul de a circula liber între țările din UE, în scopuri profesionale sau pentru a-și deschide o afacere. Termenul-limită pentru a transpune Directiva UE privind recunoașterea calificărilor profesionale în legislația națională a fost anul 2016. Statele membre au dreptul să stabilească reguli prin care să condiționeze accesul la o serie de profesii, așa-numitele „profesii reglementate”. Profesiile de asistent medical, tâmplar-dulgher și inginer constructor sunt printre profesiile reglementate cele mai mobile din UE.
Raportul special nr. 10/2024, intitulat „Recunoașterea calificărilor profesionale în UE – Un mecanism esențial, utilizat însă rar și nesistematic”, este disponibil pe site-ul web al Curții de Conturi Europene.
