Conducerea Medicinei Legale spulberă Ordonanța incompetenților Ciolacu și Predoiu care poate lăsa șoferii fără permise

Consiliul superior de medicină legală, luând act de intrarea în vigoare a Ordonanţei 84/2024 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în scopul creşterii siguranţei rutiere, care modifică Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, de al cărei conţinut nu a fost oficial informat şi nici nu i s-a solicitat un punct oficial de vedere, nu este de acord cu o serie de prevederi apte de a duce atingere prestigiului instituţiei medico-legale, al sistemului de probaţiune judiciară dar şi al unor drepturi fundamentale, constituţionale, astfel încât consideră necesar să facă public următoarele precizări:

Referitor la punctul 7 prin care se modifică Art. 22 prin introducerea de opt noi alineate, alin. (8^1)-(8^8):

1. Alineatul 8^1 impune obligativitatea medicului, indiferent de specialitate, de a constata „că o persoană, titulară a unui permis de conducere, aflată în evidenţa sau îngrijirea sa, prezintă simptome ce pot afecta capacităţile psihologice necesare pentru a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie, este obligat să emită bilet de trimitere, în care se menţionează simptomele constatate, către o unitate psihologică
autorizată de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.”, fapt ce creează o obligaţie, în sarcina personalului medical, care nu este prevăzută în curricula de pregătire profesională a oricărui medic. Dacă se doreşte introducerea obligativităţii unei evaluări psihologice în vederea obţinerii/redobândirii carnetului auto (ceea din punctul nostru de vedere nu este necesar, având în vedere faptul că fişa de aptitudini auto conţine deja o examinare psihiatrică), acest lucru se poate face fără a implica medicii, indiferent de specialitate.

2. Precizăm că medicii, din majoritatea specialităţilor medicale, nu au competenţa de a evalua capacităţile psihologice de a conduce autovehicule, acesta putând fi, cel mult, atributul psihologilor, al medicilor psihiatri, care au competenţa de a evalua capacitatea psihică a unei persoane, sau al comisiilor medico-legale psihiatrice, care au atribuţii în stabilirea prezenţei competenţei psihice şi a discernământului.

3. În opinia noastră, acest punct trebuie eliminat sau modificat în sensul celor de mai sus.

Referitor la punctul 11, prin care se modifică Art. 38:

1. alineatul 1 prevede obligativitatea conducătorilor autovehiculelor de a se supune testării în vederea consumului de substanţe psihoactive ori a concentraţiei de alcool în aerul expirat, la solicitarea poliţistului rutier

2. alineatul 2 prevede situaţiile în care poliţistul rutier este obligat să solicite conducătorilor autovehiculelor testarea; cu toate acestea, din analiza textului legislativ reiese faptul că poliţistul poate solicita testarea şi în alte situaţii, doar că acestea nu sunt obligatorii.

Această posibilitate poate duce la abuzuri, nefiind stabilite explicit situaţiile în care poliţistul poate (fără a fi obligat) să solicite testarea;

3. Faţă de cele de mai sus, considerăm că se impune precizarea tuturor situaţiilor în care va fi realizată testarea

Referitor la punctul 16, prin care se modifică Art. 88 alin. (2^1):

1. realizarea testărilor de toxicologie în afara sistemului medico-legal, în vederea stabilirii prezenţei substanţelor psihoactive la conducătorii auto este IMPROPRIE probaţiunii judiciare, pe următoarele considerente:

a. testările toxicologice în afara sistemului medico-legal se pretează la emiterea unor buletine de analiză care sunt în pericol să nu aibă întotdeauna girul obiectivităţii, principiu de bază al activităţii medico-legale, ceea ce deschide poarta echivocului în probaţiunea judiciară;

b. este mai utilă concentrarea pe creşterea capacităţii de analiză toxicologică în cadrul reţelei medico-legale, astfel încât să nu se deschidă această cutie a Pandorei a probaţiunii judiciare;

c. în momentul de faţă există mai multe instituţii de medicină legală care pot realiza analize toxicologice în vederea stabilirii prezenţei substanţelor psihoactive la persoana în viaţă, infrastructura necesară (care este în curs de modernizare), personal de specialitate şi mai ales metodologii de lucru care să permită o valoare probatorie în justiţie a acestor analize. Menţionăm că analizele toxicologice la care facem referire
sunt cele cantitative (care detectează atât substanţa activă, cât şi metaboliţii acesteia, inclusiv concentraţiile lor), şi nu calitative (care detectează doar substanţa).

Determinările cantitative sunt cele care pot fi utilizate, ulterior, pentru identificarea consecinţelor clinice ale consumului de substanţe psihoactive, inclusiv asupra capacităţii de a conduce autovehicule. Determinările calitative, în condiţiile în care testele au valori cut-off extrem de mici, pot identifica substanţe aflate în cantităţi infinitezimale, care nu sunt utile pentru evidenţierea stării de influenţă şi (nu rareori) pot da reacţii pozitive în situaţii în care nu a existat efectiv un consum de substanţe psihoactive. Trebuie menţionat că, datorită sensibilităţii extrem de mari a probelor analitice actuale, pot fi detectate substanţe psihoactive la niveluri mult sub cele care pot duce la efecte clinice, putând fi detectate inclusiv substanţe care apar în corp prin mecanism pasiv (de exemplu, inhalarea de fum de marijuana de la o altă persoană, care consumă substanţa respectivă poate pozitiva un test rapid sau un test pe sânge pentru cannabis/metaboliţi). Unele substanţe psihoactive pot fi prezente în cantităţi extrem de mici în alimente, aici exemplul clasic fiind macul, care conţine cantităţi infinitezimale de opiacee, fără niciun efect clinic, dar care pot duce la pozitivarea testelor toxicologice. Multe medicamente uzuale conţin substanţe care pot duce la pozitivarea unor teste toxicologice, fără ca ele să fie în concentraţii apte de a duce la o afectare a capacităţii de conducere autovehicule. De exemplu, codeina, utilizată ca antitusiv în cantităţi reduse, va da reacţii pozitive la opiacee. Cantitatea utilizată ca antitusiv NU are efecte asupra capacităţii de a conduce autovehicule. Utilizarea prospectului medical pentru a evalua prezenţa unor substanţe psihoactive NU este o metodă fezabilă de identificare a substanţelor care pot fi identificate prin testări toxicologice, deoarece acesta nu conţine informaţii cu privire la remanenţa în organism a substanţelor active farmacologic, aceasta fiind mult mai mare decât durata de timp cât medicamentele respective au efecte clinice. De exemplu, dacă o substanţă X are efecte clinice 4 ore (valoare trecută în prospect), este posibil să dea rezultate pozitive la examenul toxicologic la 8, 16, 24, sau chiar 48 de ore (funcţie de sensibilitatea aparatului de analiză), lucru care NU este precizat în prospect. Analizele calitative sunt ieftine, rapide şi disponibile la nivelul majorităţii instituţiilor medico-legale şi medicale. Analizele cantitative sunt însă cele care pot avea valoare probatorie în justiţie. Acestea sunt mai scumpe, necesită echipamente complexe şi sunt mai puţin rapide, ele fiind disponibile, în momentul de faţă, doar în câteva instituţii medico-legale.

d. Institutul Naţional de Medicină legală Mina Minovici Bucureşti, Institutul de Medicină legală laşi, Institutul de Medicină legală Timişoara au echipamente funcţionale încă din 2004, provenind din programul Phare derulat în perioada 2004-2007, care a fost implementat sub coordonarea Ministerului Sănătăţii, program prin care au fost create în România capacităţi instituţionale funcţionale de detecţie medico-legală a substanţelor toxicologice. Atât dotările specifice cu mentenanţa necesară, cât şi resursele umane înalt calificate există şi se află în folosire permanentă, acoperind
solicitările analitice la nivel naţional, întârzierile de moment generate de explozia numărului de cazuri fiind în curs de rezolvare, prin achiziţii de echipamente de înaltă performanţă, specializarea personalului şi prin posibilitatea de redistribuire a cazurilor atunci când la nivelul de competenţă al unei instituţii medico-legale este excedată capacitatea analitică;

e. în prezent, un număr tot mai mare de instituţii medico-legale (institute şi servicii medico-legale) pot răspunde la toate solicitările făcute de către organele abilitate şi, având în vedere susţinerea din partea Ministerului Sănătăţii cu privire la dotarea cu aparatură înalt performantă, investigaţiile toxicologice vor fi finalizate în termen de câteva zile;

f. propunerea legislativă ignoră demersurile avansate, realizate de MS împreună cu reţeaua de medicină legală, de dotare cu echipamente performante de toxicologie a reţelei de medicină legală, prin fonduri de la Banca Mondială, ceea ce face ca laboratoarele nou constituite să nu facă altceva decât să dubleze investiţiile, fără o justificare pertinentă a cheltuielilor statului;

g. realizarea de analize toxicologice calitative în laboratoare din spitale sau ale MAI va duce ca în acest domeniu specific reglementat să existe două categorii de buletine de analize toxicologice: unele cu valori cantitative provenind din instituţiile medico- legale şi altele cu valori calitative provenind din alte laboratoare. Trebuie menţionat că existenţa doar a unor buletine de analiză calitativă va împiedica calea de atac legală a solicitării prezenţei stării conducătorului auto de a se afla sub influenta substanţelor psihoactive la momentul opririi în trafic de a se realiza o expertiză medico-legală toxicologică, prevăzută de legislaţia specifică medico-legală care se pot efectua numai pe baza unor buletinele de analiză cantitative;

h. realizarea de analize toxicologice în laboratoare ale MAI va genera neîncredere la nivel social în rezultatele obţinute, deoarece aceeaşi entitate care verifică şoferii în trafic va face atât analiza probelor, cât şi confirmarea rezultatelor;

i. propunerea legislativă nu a făcut niciun fel de analiză de impact financiar pe termen lung – pentru realizarea de analize în afara sistemului medico-legal trebuie pregătit personal de specialitate, necesită achiziţii extrem de costisitoare de echipamente, dar şi de kituri/reactivi, ale căror costuri, în sistemul medico-legal, sunt parţial suportate şi din alte surse de finanţare;

j. proiectul nu ia în considerare recomandările forurilor mondiale de toxicologie, care vizează crearea de centre unitare, regionale ideal, cele care asigura metoda, reproductibilitate şi calitate, dar şi flux continuu de analiză şi implicit şi costuri mai limitate – recomandare exact contrară prevederilor acestui proiect care induce o fărâmiţare a reţelei de toxicologie expertale în zeci/sute de laboratoare, făcând extrem de greu de atins şi menţinut dezideratele de mai sus, inclusiv trasabilitatea şi respectarea prevederilor art. 188 CPP şi ale art.190 alin. (11).

k. proiectul nu face vorbire despre necesitatea unităţii metodologice de analiză şi implementarea de metode de analiză similare în toate aceste laboratoare, indiferent de forma lor de organizare/administrare, cu stabilirea valorilor de referinţă toxicologică similare, aspect extrem de dificil/imposibil de asigurat, care, în absenţa sa, va genera rezultate toxicologice neunitare, cu variabilitatea inacceptabilă interlaboratoare. Prin urmare, rezultatele vor fi extrem de contestate şi contestabile, fapt ce va duce la o încărcătură şi mai mare pe sistemul de toxicologie, dar şi costuri mult mai mari, inclusiv prin dificultăţi în realizarea expertizelor toxicologice.

l. precizăm că laboratoarele de toxicologie medico-legală din cadrul instituţiilor de medicină legală îndeplinesc standardele conforme cu cerinţele SR EN ISO 9001 :2015 având domeniul de certificare: expertize, examinări, constatări, examene de laborator şi alte lucrări medico-legale asupra persoanelor în viaţă, cadavrelor, produselor biologice şi ale corpurilor delicte, precum şi efectuarea de expertize medico-legale psihiatrice şi de cercetare a filiaţiei, instituţiile fiind auditate în scop de supraveghere anual, iar la interval de 3 ani sunt auditate pentru recertificare;

2. într-un context mai larg, Consiliul superior de medicină legală consideră că este necesară o reevaluare a modului în care este evaluată şi interpretată din punct de vedere legislativ şi juridic „starea de influenţă” şi efectele sale asupra condusului şi a conducătorilor de autovehicule, care să plece de la următoarele principii generale:

a. starea de influenţă NU trebuie stabilită strict pe baza prezenţei unei/unor substanţe psihoactive în corpul persoanei, substante ce pot fi active, inactive, metabolizate complet sau parţial prin metaboliţi activi sau inactivi, etc.), ci pe baza unor valori cantitative cut-off, valori sub care este dovedit prin studii ştiinţifice unanim acceptate că ele NU au niciun efect clinic asupra capacităţii unei persoane de a conduce autovehicule;

b. starea de influenţă trebuie stabilită pe baza unei examinări medico-legale, care să ia în considerare statutul clinic al persoanei la momentul opririi în trafic (sau cât mai aproape de acest moment) şi valorile efective identificate la examenul toxicologic

c. în absenţa unei confirmări, în sânge, a prezenţei unei substanţe psihoactive, în doze care pot avea efecte clinice, conducătorul de autovehicul nu ar trebui să fie considerat a fi sub influenţa acestora, iar carnetul nu ar trebui retras decât, eventual, pe o perioadă limitată (12-24 ore), o reevaluare trebuind să fie făcută apoi după. La momentul actual, nu există la nivel naţional alte laboratoare de determinare medico-legală a substanţelor psihotrope, ca urmare, nu se poate vorbi anticipativ de o posibila apariţie a acestora. Ca urmare, nu se poate accepta alocarea răspunderii unor astfel de analize pe baza unor viitoare (necunoscute incă) criterii de acreditare şi de asemenea este imposibil de a anticipa un preţ al acestor prestaţii.

Având în vedere modul de creare a reţelei de toxicologie medico-legală, apreciem că pentru laboratoarele IGPR ar fi nevoie de ani de zile şi zeci de milioane de euro, de angajări masive, achiziţii de echipamente cu toate implicaţiile ulterioare (licitaţii, contestaţii) poate chiar construirea unor clădiri noi pentru a se atinge stadiul actual al reţelei de toxicologie medico-legală.

Nu în ultimul rând, având în vedere faptul că analizele toxicologice se fac în cadrul instituţiilor medico-legale, care ţin de Ministerul sănătăţii, orice discuţii referitoare la achiziţiile de echipamente ar trebuie realizate împreună cu Ministerul sănătăţii şi Consiliul superior de medicină legală.

Semnatari, membri CSML, medici primari de medicină legală:

Academician dr. Beliş Vladimir
Prof. univ. dr. Scripcaru Calin
Prof. univ. dr. Bulgaru Iliescu Diana
Prof. univ. dr. Hostiuc Sorin
Prof. univ. dr. Curcă George Cristian
Prof. univ. dr. Iftenie Valentin
Prof. univ. dr. Ioan Beatrice Gabriela
Prof. univ. dr. Radu Carmen
Prof. univ. dr. Perju Dumbrava Dan
Prof. univ. dr. Buhaş Camelia
Prof. univ. dr. Fulga Iuliu
Prof. univ. dr. Morar Silviu
Conf univ. dr. Siserman Costel
Dr. Oiegar Claudiu Vasile
Dr. Duncea Roxana
Dr. Radu Liviu