De-abia apărut, noul an 2007 a şi fost măsurat şi cântărit iar ursitoarele au prezis că va fi mai cald decât predecesorii şi că va avea câteva zile libere în plus: per total, adunând sărbătorile şi suplimentele lor vor fi vreo 10-12 zile nelucrătoare. Asta înseamnă că vom avea aproape două săptămâni în care vom putea circula omeneşte cu automobilul prin Capitală. Dacă va fi vreme bună. Prima ninsoare a anului a dat deja de furcă unor judeţe şi a permis unor televiziuni să remarce cu acreală că proaspăta Românie europeană s-a trezit cu drumuri închise şi 500 de sate fără lumină. De parcă statutul de membru al UE ar fi schimbat automat situaţia din România. Deocamdată, tot ăştia suntem. Şi dacă nici măcar parlamentarii şi europarlamentarii nu ştiu cine e preşedintele Parlamentului European sau câte state sunt în UE, cum să ştie bieţii ţărani pe care televiziunile i-au luat la întrebări speriindu-i că nu mai pot face ţuică sau vin, ce schimbări vor interveni în viaţa lor? Toată spaima asta cu UE care vine şi ne calcă în picioare datinile răpindu-ne plăcerea de a bea vin din surcele este exagerată. În realitate, puţină igienă nu ne strică – iar faptul că industria alimentară e sub vizor e chiar binevenit: prea s-au obişnuit toţi să ne vândă ţuică din detergenţi, brânză din aracet, salamuri din carne stricată, roşii silicoate şi pateuri cu salmonella. Sperietoarea UE i-a afectat şi pe unii comentatori care au împărţit cele 30 de miliarde alocate de UE la anii respectivi şi la populaţia României pentru a demonstra că marea Europă nu ne dă fiecăruia decât câte un covrig pe zi. Din dorinţa de a şoca, realizatorul covrigului a forţat nota şi calculele omiţând faptul că banii UE sunt pentru investiţii (unde produc locuri de muncă) şi nu pentru consum. Dacă împărţim şi PIB-ul SUA la milioanele de locuitori reiese că şi americanii au doar un hot dog pe zi. Era normal ca intrarea în UE să nască şi scepticism, mai ales că temeri sunt destule. Totul e ca rezervele să fie logice şi nu absurde. Aveam şanse mai multe fără miliardele de euro pe care UE ni le ţine la dispoziţie? E mai bine cu un covrig – sau cu gaura din covrig? Prudent, premierul a estimat că ne trebuie douăzeci de ani până să ajungem la nivelul de trai din UE. Iată o veste bună pentru urmaşii noştri. Dacă numărăm cei 20 de ani precum dl Băsescu – -cinci, patru, unu, zero- – s-ar putea să-i păcălim mai repede. În plus, cu atâtea scandaluri, războaie şi calamităţi, nici nu ştii când trece timpul.
