Radioul public a imbracat haine de sarbatoare, s-a facut -gigea- si a iesit la rampa sa anunte ca se va informatiza de noua milioane de euro. Trecand peste comentariul dlui Dragos Seuleanu, eternul director general al Societatii Romane de Radiodifuziune, care a anuntat ca Radioul va suporta costul proiectului -din resurse proprii, fara un leu de la buget-, ca si cum oamenii de acolo aduc banii de acasa si nu ii primesc tot de la contribuabili (uneori chiar cu japca, vezi recentele restituiri ale taxei radio-tv), trebuie sa recunoastem ca implementarea sistemului informatic este un lucru bun, pe care il salutam ca atare. Ba mai mult, nu vom fi carcotasi nici in privinta celor noua milioane de euro, fie si din -resursele proprii- ale Radioului, despre care, macar de aceasta data, suntem convinsi ca vor fi cheltuiti cu folos. Pentru ca -parohia- dlui Seuleanu avea nevoie de modernizare ca de eter, fiind perceputa drept una dintre cele mai depasite institutii publice romanesti in privinta informatizarii. Intr-adevar, Radioul National nu este un lucru care poate fi luat in deradere, in orice tara te-ai afla. Pe de alta parte, firmele cu care va lucra conducerea Radioului pentru informatizare sunt intr-adevar varfurile de pe piata IT&C a momentului, astfel incat nu avem motive sa suspectam o licitatie smenuita, dupa bunul si statornicul obicei romanesc. Mai mult, faptul ca arhivele audio uriase, stranse de Radio in zeci de ani, inclusiv fonoteca de aur, vor fi digitizate si puse pe Internet, pentru ca publicul sa poata asculta dupa bunul plac vocile tuturor personalitatilor romanesti, prinse de-a lungul timpului pe benzile institutiei, este un demers urias, demn de stima si care solicita o munca titanica.
Evident, dupa atatea laude, a sosit momentul sa ne ocupam putin si de temutele cuvinte -si totusi-. Pentru ca exista, ca-ntotdeauna in Romania, si un revers al medaliei. Aceasta lege damboviteana este respectata cu sfintenie si de conducerea Radioului public. Se stie ca ceea ce face ca un puternic sistem informational sa fie un lucru extraordinar sunt oamenii care opereaza in acest sistem, de regula tineri bine pregatiti. Or, beneficiarii sistemului informatizat din Radioul public vor fi, in buna parte, mosii de peste 60 de ani, pe care vatafii institutiei, in loc sa-i trimita la pensie, tocmai i-au propulsat in functii-cheie. In mod ciudat, in timp ce informatizeaza Radioul, conducerea acestuia a retras toti tinerii, din orice functie de decizie, punand in locul lor mosuleti, unii aproape senili, dar bine protapiti pe toate functiile (prea) bine platite! Sa fie clar, nu avem nimic impotriva celor in varsta. Dimpotriva, ii respectam pentru munca lor si le uram pensie indestulata. Dar ne intrebam, cum este posibil, in aceste conditii, sa ai tupeul sa tii discursuri despre pasii facuti de institutia la care cotizam cu totii spre Europa, sa vorbesti despre modernizare, dar sa actionezi refractar si in stil pur comunist, imbatranind toate structurile de conducere ale Radioului? Si am mai avea o singura intrebare. Una dintre conditiile -concursurilor- care s-au dat pentru ocuparea acestor posturi a fost cunoasterea unei limbi straine. A verificat cineva acest lucru? Pentru ca noi bagam mana-n foc ca unele dintre -fosilele- mentionate nu stiu nici macar limba romana.
