Biserica de lemn -Intrarea Maicii Domnului in Biserica- din Stana este sfantul lacas unde credinta oamenilor in Dumnezeu reprezinta o motivatie puternica, o dovada vie ce dainuie sute de ani. Este dovada ca omul, indiferent de vremuri si de situatii, a simtit mereu legamantul si dragostea pentru casa Tatalui Ceresc, adica Biserica.
Ridicata dupa anul 1700
Biserica de lemn din Stana face parte din patrimoniul national, avand un renume deosebit si pe plan international deoarece – conform declaratiilor parintelui paroh Darius Stefan – aici vin la spovada credinciosi din lumea intreaga, in special din Portugalia, Germania sau Spania.
In 1525, satul este mentionat cu numele de -Also Boldad-
Localitatea Stana este asezata – din punct de vedere geografic – in perimetrul denumit Dealurile si culmea Codrului ce face parte din relieful constituit din ramasitele Muntilor Cristalini, scufundati in formatiuni tertiare mai noi. Face parte din comuna Socond, alaturi de localitatile Hodisa, Soconzel si Cuta. Localitatea este situata la poalele Culmilor Codrilor, iar in trecut a fost in mare parte acoperita de paduri ce in primele decenii ale secolului nostru au fost defrisate, terenul fiind pregatit pentru agricultura si pasunat.
In 1525, satul este mentionat cu numele de -Also Boldad-, fiind pustiit din cauza exploatarii feudale la care a fost supusa Stana si alte localitati de catre familia Bathory. Din 1566 apartine de domeniul Ardudului, apoi de domeniul familiei Drag din Beltiug, ajungand mai tarziu in proprietatea familiei Karoly. De mentionat este ca in aceasta perioada populatia se ocupa cu cresterea animalelor, de unde si dania fata de domeniu amintita in 1600.
Alte informatii despre localitate avem dupa 1750, cand gasim aici mai multe carti romanesti scrise in slavona si donate bisericii (-Octoih- – ce dateaza din 1742, sau -Minei- – dupa 1800). Incepand din 1700, satul este tot mai frecvent mentionat in primele statistici ale populatiei; astfel, in 1851, Stana si Bolda – o localitate invecinata – aveau impreuna 687 locuitori romani, in 1828 apare cu 352 locuitori romani, iar in anul 1900 cu 655, din care 626 romani si 29 maghiari.
Biserica poarta hramul -Intrarea Maicii Domnului in Biserica-
Date referitoare la anul constructiei si picturii bisericii de lemn nu avem. Dimensiunile ei sunt: 14 m. latime, iar inaltimea turnului este tot de 14 m. Pictura de pe bolta e deteriorata datorita timpului si umezelii care se infiltreaza in sfantul lacas. Este saraca in imagini, cu influente ale stilului apusean din sec. al XIX-lea. Biserica este acoperita in totalitate cu sindrila.
Lacasul poarta hramul -Intrarea Maicii Domnului in Biserica- si poate fi observat inca de la intrarea in depresiune. In general, este bine conservat. Foisorul de sub turn reprezinta elementul ce da o nota specifica zonei Codrului. Acesta este mult iesit in afara, in forma de cerdac, cu patru stalpi de sustinere, fiecare cu trei brate avand si rol decorativ, dar si de sustinere a coifului in mijlocul caruia se inalta sageata. Turnul este mult inaltat deasupra acoperisului bisericii, dand un efect de grandoare edificiului. Galeria este captusita cu scanduri, avand la baza un sir de motive decorative specifice caselor taranesti din jur. Intregul edificiu este dominat de acest turn executat cu multa pricepere si migala.
Peretii sunt varuiti in interior si exterior. La absida altarului, in exterior, barnele de stejar sunt imbinate la capete in cheotori, cu console in forma de fluture cu aripile deschise.
In 1820, pridvorul este transformat in pronaos, pentru a mari spatiul liturgic si se construieste actualul pridvor cu stalpi de lemn. Pictura interioara s-a pastrat in naos, doar fragmentar. Prezinta asemanari cu pictura bisericii de lemn din Corund.
