În sfârşit, bileţelul-bombă a explodat iar conţinutul lui s-a împrăştiat peste tot, ca un fluturaş electoral: -Dragă Traian, îţi trimit alăturat un document redactat de Petromidia în legătură cu cercetările care au loc. Dacă ai ocazia, să vorbeşti la Parchet despre subiect?- Semnat: CP Tăriceanu, -prime minister-. Când a fluturat acest -card de corespondenţă- în faţa presei (ca aceasta să-l poată filma) preşedintele Băsescu i-a desluşit şi -semnificaţia-: premierul îi propunea astfel un parteneriat cu oligarhiile noastre -în ideea că a venit şi timpul nostru-. După ce a lansat torpila, preşedintele a explicat de ce a ţinut secret -cardul-: ca să nu strice integrarea. Şubredă explicaţie. Telefonul aceluiaşi premier către procurorul general în favoarea aceluiaşi amic Patriciu dezvăluit de aceeaşi Elena Udrea, a răsunat înaintea integrării. De fapt, dl Băsescu a tolerat aceste intervenţii câtă vreme spera că premierul va respecta înţelegerea privind alegerile anticipate în 2005 unde asemenea dezvăluiri ar fi dăunat moralităţii Alianţei – urmând ca după eventuala victorie să numească alt premier. Parteneriatele oligarhice s-au opus însă planului şi de atunci războiul a devenit tot mai murdar. În ciuda hârtiei elegante, cardul dlui Tăriceanu este slinos. Oricât s-au chinuit cardiologii premierului să-l prezinte drept -o solicitare de informare- sau -o iniţiativă personală, absolut prietenească, amicală şi absolut normală- (cum i-a zis beneficiarul Patriciu) – cardul reprezintă clar o solicitare de intervenţie în justiţie şi proba că -prime-minister- minţea ca un birjar când declara că -acel bilet nu există-. Premierul a sărit însă nonşalant peste propria-i minciună arătând cu degetul spre -oligarhia de la Cotroceni- din care a citat -firma cu restaurantul- (Golden Blitz) şi contractele Elenei Udrea, toate apărute deja în presă. Ca mare mutilat de războiul declanşat de preşedinte (-pentru că am refuzat să fiu o marionetă a oligarhiei sale-) dl Tăriceanu şi-a pierdut lumina: -nu văd de ce aş demisiona-. Miercurea neagră a Alianţei portocalii s-a sfârşit în sânge, minciuni şi noroi: dl Tăriceanu nu vrea să fie -marioneta- dlui Băsescu ci doar marioneta dlui Patriciu iar dl Băsescu riscă să devină propria sa marionetă. Faceţi pariurile, chemaţi salvările, începe o nouă repriză: cei născuţi şi crescuţi din bileţele, în frunte cu liderii PSD au început procedura de suspendare a preşedintelui în nădejdea că revin la putere ca marionete ale propriei mafii.
