Fostul infractor de drept comun Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat ieri, la doi ani de închisoare cu executare şi la plata a 150.000 RON, în dosarul privind constituirea Băncii de Investiţii şi Dezvoltare (BID). Considerat ca fiind -groparul- Fondului Naţional de Investiţii (FNI), controversatul afacerist a fost condamnat doar pentru infracţiunea de uz de fals în formă simplă, întrucât cea de fals în declaraţii s-a prescis în luna decembrie 2006. Sentinţa nu e definitivă şi poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile calendaristice. Deşi se încearcă manipularea opiniei publice prin acreditarea ideii că fapta pentru care SOV a primit doi ani de puşcărie (n.r. – uzul de fals) s-ar prescrie la jumătatea lunii februarie, lucrurile stau cu totul altfel. Potrivit Codului Penal, prescripţia specială în cazul SOV-BID se aplică după şapte ani şi jumătate de la momentul în care folosirea actului fals (n.r. – adeverinţa de la SOV Invest) are consecinţe juridice, adică de la înscrierea oficială a BID în Registrul Comerţului. Or, potrivit datelor oficiale de la Registrul Comerţului, Banca de Investiţii şi Dezvoltare a fost înscrisă pe data de 04. 10. 2000. Un calcul simplu ne arată că judecătorii au mai bine de un an în care să emită o decizie definitivă şi irevocabilă în cazul BID.
Dosarul privind constituirea Băncii de Investiţii şi Dezvoltare a ajuns din nou pe masa judecătorilor de la Sectorul 3 Bucureşti, după ce mai bine de 5 luni s-a tot plimbat pe la toate instanţele bucureştene, ca urmare a unor excepţii invocate de avocaţii fostului infractor de drept comun Sorin Ovidiu Vîntu. Pe tot parcursul procesului, procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 i-au acuzat pe apărătorii lui Vîntu că încearcă să tergiverseze dosarul, pentru ca faptele să se prescrie înainte de pronunţarea unei sentinţe definitive şi irevocabile.
Acelaşi dosar, o altă condamnare
Reamintim că în iunie 2005, SOV a fost condamnat de Judecătoria Sector 1 la trei ani de închisoare cu executare, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în declaratii şi uz de fals, în legătură cu înfiinţarea BID. Concret, fostul infractor de drept comun ar fi declarat în fals, că va contribui cu banii lui la capitalul acestei bănci, însă procurorii susţin că cele 10 milioane de dolari viraţi pentru BID i-ar fi fost puşi la dispoziţie de Nicolae Popa, cel care ar fi răscumpărat suma respectivă de la FNI. Soluţia a fost contestată, iar magistraţii Tribunalului Bucureşti au apreciat că n-au fost administrate toate probele, fapt pentru care au casat sentinţa şi au dispus rejudecarea cauzei. Deşi în mod normal un judecător e obligat să-şi motiveze deciziile în termen de 30 de zile de la pronunţare, dosarul BID s-a întors pe masa celor de la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti abia după trei luni (n.r. – în august 2005), motiv pentru care judecătorul Mihai Rotaru, alias Puiuţ (n.r. – de la TMB) a fost sancţionat cu avertisment de către inspectorii Consiliului Superior al Magistraturii pentru întârziere în redactarea deciziei. De atunci şi până în prezent, controversatul afacerist Sorin Ovidiu Vîntu şi-a schimbat avocaţii ca pe şosete, motiv pentru care a fost amendat de trei ori pentru că ar fi dat -dovadă de rea-credinţă în exercitarea drepturilor sale procesuale- (n.r. – avocaţii lui SOV au recuzat judecătorul în condiţiile în care o cerere similară fusese respinsă anterior).
Paradox
Condamnarea lui SOV nu atinge sub nicio formă imperiul mediatic pe care-l controlează din umbră. Deşi la începutul lui 2006, Vîntu a recunoscut că deţine pachetul majoritar de acţiuni al companiei BlueInk – care patronează trustul de presă Realitatea Media, numele fostului infractor de drept comun nu apare în niciun fel de act al respectivei companii. Astfel, norma CNA potrivit căreia persoanele care au condamnări definitive nu au voie să deţină licenţe audiovizuale, nu are aplicabilitate în cazul trustului Realitatea Media.
