Toate manualele de marketing politic vorbesc cu prisosință de importanța consilierilor care gravitează pe lângă oamenii politici, succesul acestora din urmă datorându-se în mare parte talentului și intuiției de care dau dovadă sfătuitorii lor. Așa cum avem o democrație originală de aproape un sfert de secol, tot așa avem parte și de politicieni care au pretenția că se pricep la toate. Odată ajunși în funcții importante, majoritatea își aleg drept consilieri oameni a căror singură menire pare a fi aceea de a aplauda toate ideile șefului și de a-i spune de dimineața până seara ce geniu politic zace în el. Din păcate pentru ei sunt momente în care apar în toată goliciunea lor politică, gafând în situații-cheie pentru ei și pentru cei care-i reprezintă.
Deși se consideră un soi de macho man al comunicării, premierul Victor Ponta a început să calce din ce în ce mai des în străchini, semn că pe culoarele Palatului Victoria nu mai e nimeni capabil să-l tragă de mânecă și să-i arate gafele pe care le face. Cel mai tare se observă lipsa unui consilier avizat pe teme de politică externă. Căutând pe site-ul oficial al guvernului nu am găsit vreo rubrică dedicată consilierilor premierului, semn că Ponta se sfătuiește într-o taină deplină. Ce-i drept, din când în când guvernul dă comunicate prin care ne mai anunță că un Blănculescu sau un Gyorgy Frunda au fost numiți consilieri ai premierului, dar atât. Nici Blănculescu și nici Frunda n-au fost în stare, după cum se vede, să-i spună lui Ponta să stea acasă, să nu se ducă la Soci, unde Putin l-a „onorat“ cu o simplă strângere de mână, trimițându-l ulterior în compania unor lideri „veritabili“ ai „lumii democratice“, precum Viktor Ianukovici sau Ismail Karimov. Despre Ianukovici probabil a aflat și Ponta , de la televizor, că este contestat de milioane de ucrainieni deoarece a întors spatele Europei și s-a așezat cu fața la Rusia. Iar despre Karimov , o simplă căutare pe google i-ar fi arătat numeroase rapoarte internaționale în care președintele Uzbekistanului este celebru prin măsurile represive, prin tortura endemică și prin atmosfera de teamă instaurată în țara pe care o conduce de peste 20 de ani. Dacă avea un consilier mai de soi poate afla și Ponta că liderii importanți ai Europei și ai lumii au refuzat să vină la Soci pentru a arăta că se disociază de politica lui Putin și că nu dă bine în cancelariile occidentale să fugi de întâlnirea cu reprezentantul administrației SUA și să te grăbești să te afișezi alături de Ianukovici, Putin și Karimov. Iar dacă mai renunță la mesele informale cu ziariștii și la meciurile de baschet, poate premierul nostru își face ceva timp și citește personal declarațiile ambasadorului Franței (țara aceea cu a cărei prietenie se tot lăuda Ponta) și află și el că intrarea României în spațiul Schengen a devenit un cartof fierbinte pentru toate țările și că nu există un orizont de așteptare rezonabil pentru atingerea acestui obiectiv atâta vreme cât evenimente precum „marțea neagră“ se pot întâmpla oricând în România. Sau poate cine știe, ne-am reorientat spre Uniunea Euroasiatică și n-am aflat noi încă.
