O societate de pensii romanească poate administra un fond de pensii privat, dar doar dacă va obţine o autorizaţie de administrare din partea Comisiei de supraveghere a Sistemului de pensii private. Practic, simpla autorizaţie de constituire a unei astfel de societăţi nu implică şi obţinerea autorizaţiei de administrare. Comisia a făcut public zilele trecute un proiect de lege privind autorizarea de administrare, care dacă nu va fi modificat, va limita drastic numărul unor astfel de administratori, dar va întări încrederea cotizanţilor într-un astfel de sistem de pensii.
Procesul de autorizare a unei societăţi de pensii implică parcurgerea a două etape distincte. În prima fază se urmeză o procedură privind constituirea unei societăţi, care implică anumite condiţii deosebite pentru membrii fondatori, persoane fizice şi juridice, şi abia pe urmă se desfăşoară activitatea de autorizare ca administrator al unui fond de pensii administrat privat. Pe langă condiţiile specifice constituirii, în vederea autorizării, solicitantul – care nu poate fi decat persoană juridică pe acţiuni – va trebui să îndeplinească anumite condiţii speciale, care nu vor fi prezentate în cadrul de faţă, dar şi un proiect al contractului de audit. Comisia are termen de 30 de zile pentru a lua o decizie în vederea autorizării şi cinci zile pentru a comunica hotărarea motivată în scris. Solicitantul poate contesta o decizie nefavorabilă în 30 zile. Dacă decizia rămane definitivă, poate solicita o nouă examinare după remedierea defecţiunilor constatate de către Comisie.
Restricţii serioase şi pentru firme
Doar pentru a fi autorizate să se înfiinţeze, astfel de societăţi trebuie să îndeplinească o serie lungă de condiţii, inclusiv în ceea ce priveşte membrii fondatori, persoane fizice sau juridice, dintre care prezentăm doar cateva, considerate mai importante, avand în vedere interesul unui segment important din populaţie pentru astfel de fonduri.
O primă categorie sunt condiţiile generale, dintre care cele mai interesante par a fi existenţa obligatorie a firmei sub formă de SA, obiect unic de activitate – administrarea fondurilor de pensii şi, opţional, furnizarea de pensii private, denumirea trebuie să conţină obligatoriu sintagma -fond de pensii-, capitalul social să fie reprezentat prin acţiuni emise de societatea de pensii, nominative, netransformabile în acţiuni la purtător sau preferenţiale.
Deosebit de important e faptul că participaţia cumulată a persoanelor fizice nu poate depăşi 5% din capitalul social al societăţii de pensii.
Din lungul şir de condiţii pe care trebuie să le îndeplinească persoanele fizice, care au calitatea de fondator, amintim necesitatea existenţei unui nivel minim al veniturilor personale, a căror provenienţă trebuie justificată şi, în plus, aceste fonduri trebuie să aibă caracter de continuitate. De asemenea, se impune ca fondurile în cauză, deţinute de o persoană fizică, să provină doar din surse legale şi din ţări ale UE şi din anumite ţări prevăzute în lege. Ca membru fondator în astfel de societăţi, nu pot face parte membri în consiliul de administraţie sau conducători ai unei alte societăţi de administrare a fondurilor de pensii administrate privat ori ai unei instituţii de credit, care îndeplineşte funcţia de depozitar pentru fonduri de pensii administrat privat, să nu fie membri în consiliul de administraţie al unei societăţi de servicii de investiţii financiare cu care societatea de pensii a încheiat contract şi să nu fie angajaţi sau să nu aibă orice fel de relaţie contractuală, directă ori indirectă, cu un alt administrator.
Persoanele juridice cu această calitate trebuie să aibă, potrivit ultimei situaţii financiare, capital propriu pozitiv, să fi funcţionat minimum trei ani, să nu fie în procedură de reorganizare judiciară sau de faliment, să nu fi contribuit, direct sau indirect, la falimentul unor persoane juridice, după caz, şi să nu fi fost implicaţi în niciun fel de scandaluri financiare.
De asemenea, nu mai poate îndeplini aceeaşi calitate în cazul altui fond de pensii sau la entităţi înregistrate în state cu care România nu întreţine relaţii diplomatice sau în jurisdicţii care nu instituie obligativitatea organizării şi ţinerii contabilităţii şi/sau publicării situaţiilor financiare, ţinerii registrelor comerciale şi/sau care permit păstrarea anonimatului în ceea ce priveşte identitatea acţionarilor/asociaţilor şi a administratorilor.
