Rånd pe rånd, stålpii de suținere ai lui Sorin Ovidiu Vîntu se prăbușesc ca la jocul de domino. După ce agențiile de știri au consemnat ieri informația că ministrul Justiției din Indonezia a autorizat extrădarea lui Nicolae Popa, bunul prieten al lui SOV, condamnat la 15 ani de închisoare în dosarul FNI, o nouă informație l-a pus cu siguranță pe jar pe proprietarul SPA-ului din strada Paris, unde se relaxează unii lideri politici. Cristian Jipa, judecător la secția penală a instanței supreme, a fost pus sub acuzare de procurorii DNA, fiind acuzat de complicitate la o nouă infracțiune de trafic de influență comisă de senatorul Voicu, în schimbul sumei de 60.000 de euro. Potrivit informațiilor noastre, ancheta în cazul judecătorului Jipa se referă la perioada când acesta era magistrat la Tribunalul București. El a promovat la Înalta Curte abia în septembrie 2009.
Și judecătorul Jipa, și senatorul Voicu s-au prezentat ieri dimineață la sediul DNA, unde procurorii anticorupție le-au adus la cunoștință acuzațiile. Judecătorul Cristian Jipa nu este un magistrat oarecare. Soția sa, Florina Ruxandra Jipa, este deputat PSD, partid din care face parte și Cătălin Voicu. Mai mult, doamna Jipa este chiar membru în Comisia juridică a Camerei.
Legătura lui Cristian Jipa cu Vîntu se numește dosarul FNA-Banca Agricolă. Mărinimos, probabil, din fire cu infractorii, judecătorul Cristian Jipa de la Secția a II-a Penală a Tribunalului București a dat în 27 iulie 2004 un verdict unic în analele justiției romåne: disjungerea cauzei FNA de cauza Banca Agricolă și retrimiterea acesteia din urmă la Parchet pe motiv că fostul infractor de drept comun Sorin Ovidiu Vîntu trebuie confruntat cu un inculpat, care murise pe parcursul urmăririi penale.
Mecanismul prin care Vîntu a fost scos prin ușa din dos în dosarul FNA-Banca Agricolă a fost prezentat cu lux de amănunte de ziarul „Curentul“, într-un articol publicat pe 4 mai 2005. Pentru a înțelege mai bine cum a ajuns judecătorul Cristian Jipa să fie acuzat de procurorii DNA pentru trafic de influență, vă prezentăm cele mai relevante pasaje din materialul publicat în 2005 de ziarul „Curentul“, referitoare la acțiunile aceluiași magistrat în dosarul FNA-Banca Agricolă.
«Dosarul FNA-Banca Agricolă a fost disjuns pentru ca Vîntu să fie confruntat cu un… mort
(…)
Acuzat de săvårșirea a două infracțiuni de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, în urma cărora Banca Agricolă (BA) a fost prejudiciată cu suma de 94.514.644.536 de lei, Sorin Ovidiu Vîntu a fost trimis în judecată de către Secția de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe långă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 29 octombrie 2003. Probele adunate în cursul urmăririi penale au fost cåt se poate de clare, acestea devoalånd de-a fir a păr scenariul și regia prin care Vîntu, în complicitate cu doi înalți oficiali ai BA (Liviu Istrate – ex-președinte, și Gabriel Tisler – ex-director adjunct al Direcției pieței de capital), a prejudiciat banca menționată în vederea satisfacerii unor interese proprii. Disperat că dosarul ajuns pe masa instanței era „beton“, Vîntu a apelat la tot felul de giumbușlucuri. Invocånd încălcarea unor drepturi constituționale, el a depus la Ministerul Public, în atenția procurorului general Ilie Botoș, mai multe plångeri, în care reclama faptul că urmărirea penală n-ar fi fost făcută ca la carte, fapt ce i-a încălcat „prezumția de nevinovăție“. Contestånd atåt expertiza contabilă efectuată în cauză, cåt și faptul că pe parcursul urmăririi penale n-ar fi fost confruntat cu Gabriel Tisler (n.r. – acesta a refuzat confruntarea, dar a dezvăluit anchetatorilor modalitatea în care fusese instigat să ia decizii contrare intereselor Băncii Agricole; pe parcursul urmăririi penale el a decedat, fiind scos de sub urmărire penală), Vîntu a cerut în instanță completarea urmăririi penale, disjungerea cauzei Banca Agricolă de cauza FNA și schimbarea încadrării sale juridice.
Vîntu tună și fulgeră…
„În cursul cercetărilor, mi-au fost încălcate drepturile la apărare și la un proces echitabil, drepturi constituționale fundamentale, cu scopul compromiterii imaginii mele publice și influențării justiției, prin nesocotirea prezumției de nevinovăție“, a susținut Vîntu, la 30 ianuarie 2004, într-unul din memoriile adresate procurorului general Ilie Botoș. Invocånd „compromiterea imaginii“ personale (sic!!!), Vîntu a tunat și a fulgerat că pe parcursul urmăririi penale i-ar fi fost încălcate mai multe drepturi, precum „respingerea cererilor de recuzare după întocmirea rapoartelor de expertiză contabilă, refuzul efectuării unei expertize de evaluare a acțiunilor IndustrialExport“, inclusiv „refuzul efectuării de confruntări cu învinuitul Tisler Gabriel“. Nu în ultimul rånd, exact ca în cazul FNI – cånd a făcut tot posibilul să-i împiedice (intimideze) pe experții desemnați să finalizeze raportul de expertiză contabilă – Vîntu s-a plåns procurorului general că expertul care a realizat raportul de expertiză în dosarul FNA-Banca Agricolă și-ar fi „depășit normele procedural-penale și deontologice“.
Parchetul se opune, dar… renunță
Ajuns în fața instanței, Vîntu a continuat să clameze, prin intermediul avocatului său, Marian Nazat, că pe parcursul urmăririi penale nu s-a administrat „singura probă în măsură să stabilească adevărul“, anume „confruntarea inculpaților Vîntu Ovidiu Sorin și Istrate Liviu Adrian cu inculpatul Tisler Gabriel, întrucåt numitul Tisler a refuzat să fie confruntat cu cei doi“.
Cum era normal, în timpul procesului, invocånd cåteva argumente legale, reprezentantul Ministerului Public, procurorul Iulia Ciolca, a apreciat că nu se impune restituirea cauzei la Parchet. „Inculpatului Sorin Ovidiu Vîntu nu i s-a încălcat dreptul la apărare, întrucåt chiar în situația în care, în fază nepublică a procedurii procesului penal, s-au administrat probe, iar el nu a avut nicio calitate, a luat la cunoștință de acestea cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală“, a fost unul din motivele invocate de procuror, acesta precizånd totodată că „respingerea unor probe în apărare în această fază a procesului penal nu justifică nici ea restituirea cauzei, cåtă vreme instanța urmează a efectua cercetarea judecătorească, iar solicitarea administrării de probe poate fi reiterată în cursul judecății“. (…)
Intuind probabil că instanța i-ar putea accepta cererea lui SOV, la termenul din 1 iulie 2004, oficialii Ministerului Public au depus concluzii scrise, în care au subliniat că cererile privind disjungerea cauzei BA de cauza FNA și restituirea primei cauze la Parchet pentru refacerea actului de sesizare a instanței se impun a fi respinse ca neintemeiate, „întrucåt tocmai buna desfășurare a procesului penal impune acest lucru“. (…)
Singurul lucru omis de procurori, care însă era menționat în rechizitoriul cauzei (n.r. – fila 23), a fost acela că Tisler decedase pe parcursul urmăririi penale, astfel că cererea tandemului SOV-Istrate de a fi confruntat cu fostul oficial al BA era imposibil de pus în practică.
Bomboana de pe coliva dosarului FNA-Banca Agricolă: confruntare cu răposați!
Deși avea toate elementele pentru a lua o decizie temeinică și legală, după ce a amånat nouă termene consecutive luarea unei decizii, instanța Tribunalului Municipiului București – Secția a II-a Penală, în speță judecătorul Cristian Jipa, a dat, la data de 27 iulie 2004, un verdict unic în analele justiției. Subliniind faptul că „neregularitățile“ invocate de Vîntu – în speță „încălcarea dreptului la apărare și a principiului legalității procesului penal“ – nu pot fi înlăturate „de îndată (sic!) de către instanță și nu prin acordarea unui termen în acest scop“, judecătorul Jipa aprobă disjungerea cauzei BA de cauza FNA și restituie cauza BA la Parchetul de pe långă Curtea de Casație și Justiție – Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, „pentru completarea urmăririi penale conform prevederilor procedurale“.
Dovedind că ori n-a studiat rechizitoriul (fapt inadmisibil pentru un judecător), ori că există interese oculte care (deocamdată!) ar trebui investigate de organele abilitate, judecătorul Jipa a aruncat „bomboana“ pe „coliva“ cauzei, atunci cånd în încheierea de ședință a găsit calea „legală“ care să-i permită retrimiterea cauzei BA la Parchet în vederea completării urmăririi penale: „Se va proceda la confruntarea inculpatului Vîntu Ovidiu Sorin și a inculpatului Liviu Istrate cu inculpatul Tisler Gabriel“(!!!). „Greșeala“ a fost sesizată de Ministerul Public, care a făcut recurs la hotărårea instanței. Ulterior însă, în mod inexplicabil, recursul a fost retras fără explicație, fapt subliniat într-o ordonanță de efectuare a unei expertize medico-legale pentru Sorin Ovidiu Vîntu, datată 3 noiembrie 2003 și semnată de Irinel Păun – procuror-șef de birou la Secția de Urmărire Penală și Criminalistică („Tribunalul București – Secția a II-a Penală a dispus prin încheierea din 27 iulie 2004, pronunțată în dosarul 5653/2003 – definitivă, prin retragerea recursului, disjungerea cauzei referitoare la infracțiunile săvårșite în dauna Băncii Agricole SA și restituirea către Parchetul de pe långă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, pentru completarea urmăririi penale“).
Studiind dosarul și văzånd măsurile inexplicabile, dar probabil legale, dispuse în acest dosar, atåt de către instanță, cåt și de către Parchet, ne permitem să adresăm autorităților o întrebare la care ar trebui să găsească un răspuns pertinent: unde, cånd și cum vor fi confruntați inculpații Vîntu și Istrate cu răposatul Tisler? Dacă nu există un răspuns, înseamnă că ceva e putred în… justiție.»
Judecătorul care l-a salvat pe SOV în dosarul BID – sancționat de CSM
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a decis, în noiembrie 2009, sancționarea disciplinară a lui Mihai Rotaru, de la Judecătoria Bârlad, aplicându-i cea mai mare diminuare salarială prevăzută în Statut: 15%, pe o durată de trei luni. Judecătorul a fost găsit vinovat de gravă neglijență în exercitarea funcției.
În 2006, când activa la Tribunalul București, a mai fost sancționat disciplinar de Consiliul Superior al Magistraturii pentru că întârziase cu trei luni redactarea unei motivări în dosarul BID, în care Sorin Ovidiu Vîntu era condamnat la doi ani de închisoare cu executare. Grație acelei întârzieri, Rotaru a pus umărul la salvarea de la pușcărie a lui Vîntu, deoarece la scurt timp a intervenit prescripția faptelor. Același judecător a instrumentat și dosarul FNI, unde a respins audierea lui Vîntu, deși era considerat autorul moral al prăbușirii fondului.
După ce a pus umărul la menținerea în libertate a lui Vîntu, judecătorul Rotaru a cerut transferul la Bârlad, dar se pare că nici acolo nu s-a lecuit de vechile practici, fiind sancționat de CSM.
