Publicăm astăzi, în premieră, cele 114 pagini ale depoziției lui Nicu Ceaușescu în fața Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989. Depoziția a fost făcută pe 22 martie 1994 și Nicu Ceaușescu și-a exprimat, atunci, dorința de a nu fi prezentată opiniei publice.
Declarația lui conține însă informații care și astăzi sunt în măsură să ridice mari semne de întrebare cu privire la perioada domniei lui Ceaușescu. Una dintre acestea este afirmația conform căreia Tudor Postelnicu, ca exponent al aparatului de securitate, ar fi vrut să preia conducerea PCR încă din 1984, după modelul Andropov. Informația coroborată cu o alta pe care am aflat-o de la un fost ofițer din CIE, conform căreia Postelnicu dăduse ordine să fie interceptate inclusiv telefoanele soților Ceaușescu, capătă o cu totul altă valoare istorică decåt cea care i s-a dat pånă acum. Pe de altă parte, conform mărturiilor celor aflați în imediata apropiere a lui Nicolae Ceaușescu, Nicu era cel pregătit de acesta pentru succesiune, iar el știa asta și chiar o dorea, de vreme ce l-a deranjat presupusa încercare a lui Postelnicu de a-l înlocui pe tatăl său din fuuncția de secretar general al PCR. Culmea, Nicu Ceaușescu recunoaște că el a fost cel care și-a informat părinții că Postelnicu vrea să preia conducerea partidului, dar “nu s-a luat nicio măsură”. Nicu Ceaușescu răspunde și la întrebărilor referitoare la așa-zisele conturi ale lui Ceaușescu, sau la așa-zișii teroriști, dar clarifică și chestiunile discutate la întålnirea de la Moscova, care a avut loc la începutul lui decembrie 1989, precum și implicarea sa în evenimentele de la Sibiu. O mare enigmă a fost și motivul pentru care Nicu Ceaușescu a venit, în după amiaza zilei de 22 decembrie, la București. Conform propriei mărturii, făcute în fața Comisiei, scopul acestei deplasări în Capitală a fost de a se întålni cu Ion Iliescu, despre care știa că se află în spatele loviturii de stat și căruia voia să-și ofere serviciile. Nicu Ceaușescu era convins, atunci, că avea loc o schimbare de generație și că el era unul dintre cei destinați să preia conducerea după fuga părinților săi. Prezentăm, mai jos, fragmente din depozitia lui Nicu Ceaușescu, iar, alăturat, depoziția sa integrală în format pdf.
STENOGRAMA
ședinței de audiere – din ziua de 22.03.1994
a domnului NICU CEAUȘESCU
Sedința începe la orele 10.30.
Este condusă de domnul senator Valentin GABRIELESCU.
Participă domnii senatori: Aichimoaie, Săndulescu, Vâlcu, Apostolache, Pop, PIătică, Hosszu, Răboacă.
Este audiat domnul: Nicu Ceaușescu.
(…) Dl. Nicu Ceaușescu: …Eu, ca prim secretar, am avut semnale, deci, semnale – că au venit rușii… Deci, mașinile "Lada" ș.a.m.d. Bun! Ce s-a întâmplat. Dv. ați audiat oameni – unii din M.Ap.N. și din fostul M.I., din fostul D.S.S. ș.a.m.d.
Dl. Valentin Gabrielescu: …Fostul și actualul…
N.C.: Nu mai e D.S.S., e S.R.I. și mai are niște "puișori", am înțeles și mai multe… Mă rog, asta este structura care nu mă interesează pe mine! Ei sunt organizați pe verticaIă. Practic, organele locale de partid – cu excepția vârfulului, nu a primului secretar, ci la nivelul țării – ele nu prea erau informate în legătură cu aspectele pe care le aveau atât pe operativ, cât și pe probleme specifice muncii lor. Bineânțeles, se va pune întrebarea: de ce? Se știe foarte bine de ce! Cred că același procedeu se păstreaza și astăzi, deși se consumă multă cerneală și peliculă pe ceea ce numește "transparență"! Așa… dar asta nu este, la ora actuală, treaba mea. Bun! Sigur, se va pune întrebarea, având în vedere situația mea în perioada respectivă. Și situația mea era destul de delicată, având în vedere raporturile mele cu… nu prea amabile… cu conducerea M.I. Lucru care după… a fost prezentat mai pe larg în diverse moduri, inclusiv de fostul ministru de interne…
V.G.: Vă referiți la domnul Postelnicu?
N.C.: La Postelnicu!
V.G.: Vă rog să detaliați. Ce relații aveați cu Postelnicu?
N.C.: Eu nu prea aveam relații cu Postelnicu! Vedeți, s-a făcut prea mult caz de aceste relații.Numai că eu, în momentul când am făcut armata – la Scoala de ofițeri activi de aviație – de la Bobocu, el nu era prim-secretar la județ. Deci, eu nu aveam raporturi cu el. Si, oricum, el nu putea să intre în unitatea militară. Sper că acum este clar pentru toată lumea că, indiferent de funcția pe care o are un activist de partid într-un județ, el nu poate să intre într-o unitate militară fără aprobarea nu a comandantului, ci a eșalonului superior comandantului unității în care el intră. Dacă exista această structurare pe verticală – de care am înțeles că Comisia este edificată foarte bine la ora actuală… Deci el… Eu, practic, nu l-am cunoscut pe el în acea perioadă. Mă rog, s-a făcut… De aia am început cu 74-75, nu-i așa? Bun! Deci, după ce el a devenit șeful D.S.S. – că, de fapt, atunci s-a și înființat, în 78, dacă îmi aduc bine aminte… relații normale. Aceste relații normale s-au puțin deteriorat în timpul… fiindcă, probabil, felul omului, mai curios să știe mai mult și, poate, și pus e greu adică ceea ce pot să fac acum sunt numai niște supoziții fiindcă eu nu am nici documentele și orice întrebare puneai în epocă asupra acestei situații, îți spuneau: "Nu știe nimenea!". Deci, lucrurile erau foarte… clare, din punctul ăsta de vedere: nu puteai să afli! Sigur, el nu este o mare capacitate, aș zice chiar este submediu, dar are o viclenie specifică – să spun – acestei categorii de oameni care vor să se mențină nu pe baza unor profunde cunoștințe – ca să spun așa, ci pe baza intrării pe sub pielea unuia sau altuia …El cu mine nu a avut relații și relațiile din 1984 s-au deteriorat,practic, definitiv. Fiindcă, la momentul respectiv, noi și,ân speță eu, am cerut să fie schimbat. Da, lucrurile au luat un alt curs… care este cunoscut și că aceste relații, care și așa nu erau prea amiabile – s-au deteriorat complet în toamna lui 1984. Sigur, la suprafață lucrurile se prezentau altfel, dar asta nu reprezentă fondul problemei…
V.G.: Vă rog să fiți mai specific: ce conflict aveați cu Postelnicu?
N.C.: Nu aveam nici un conflict. Înțelegeți? Analizând situația din Rusia – dacă o cunoașteti, la sfârșitul anului 1982, așa, am ajus la concluzia foarte simplă că se urmărește același lucru în România. Și le-am prezentat. Postelnicu vrând să joace rolul lui Andropov… Scurt, aici nu mergem pe astea. Trebuie cunoscută situatia care l-a determinat pe Brejnev să-l pună pe Andropov secretar II, ca să îl pună după aia secretar general – e o poveste mai complicată… istoria lor…
V.G.: E istoria lor, mă rog, dar, hai să venim la a noastră!
N.C.: Așa, bun! Deci, făcând o paralelă și văzând cam cum merg treburile, s-a zis că se dorește și de către serviciile – cum să le spunem – de informatii, de contrainformații ș.a.m.d. rămâne cam aceeași situatie. Am prezentat-o ca atare, s-a receptionat ca atare – dar nu s-a luat nici o măsură. Și, ca atare, noi ne-am retras din jocuri.
V.G.: Dar ce voia să facă Postelnicu?
N.C.: Nu am spus ce voia, eu am spus concluzia la care am ajuns noi…Că el voia sau nu voia…
V.G.: Dar ce voia el?
N.C.: El voia puterea!
V.G.: Postelnicu?
N.C.: Postelnicu sau aparatul care îl avea în spate – că e o mică diferență, știți, el e un mic exponent… sau era un exponent, ca sa fiu mai…
V.G.: Era exponent al cui?
N.C.: Al serviciilor de informații…
V.G.: Al căror șef fusese…
N.C.: Nu! Era încă în 1984.
V.G.: în 1984 era…
N.C.: în 1987 el a fost șeful DSS.
V.G.: știu!
N.C.: A, bun! și dupa aia a devenit ministru, încă era și secretar de stat la Ministerul de Interne… mă rog, asta… Deci, asta era situația… Eu am mai prezentat, de fapt, această situație încă în 1990. De fapt, așa, să revin, vad că sunteți foarte interesați de aceste lucruri… dar… El își are situația lui acum, nu vreau nici să i-o agravez… ci, din contra, dacă i se poate îmbunătăți… cu toate tarele pe care le are… Deci, asta era situația, . din punctul meu de vedere și informațiile care îmi veneau mie pe canalele lor erau nesemnificative! Deși este curios faptul că s-a putut… inclusiv în procesul care mi-a fost mie intentat că Sibiul era placa turnantă a informațiilor din Transilvania. Tot ce se poate! Nu am cunoștință de acest lucru. Am aflat și eu în cadrul procesului – mă rog – am mai aflat atunci și despre niște ordine secrete în ceea ce mă privea pe mine – date de cei de la securitate, așa că lucrurile sunt…
V.G.: Adică, concret, ce ordine?
N.C.: Eu nu știu ce ordine, că s-au dat numere…
V.G.: Da!
N.C.: Bun!… Eu fiind pe banca inculpaților…
DI. Gabrielescu: Adică, domnule Ceaușescu, ca să precizăm puțin, să nu plutim în… generic…
N.C.: Păi eu pot să plutesc! Dv. nu! Pentru c-aveți toate datele, puteți chema pe cine vreți…
V.G.: Nu, poate mai aflăm de la dv! Deci, practic, dv. erați supravegheat de ei?
N.C.: Părerea mea este că da. Acum spun și eu că da. Atunci spuneau că nu! Bun! În ce măsură, cât, cum, în ce fel, dacă numai pentru apărare, dacă și pentru alte motive, dacă telefonic, cu sistem de ascultare ș.a.m.d. Si, vă spuneam, nu! Si logic! Si înclin să cred că sunt un om de bună credință… Si că aveau sistem de supraveghere. Le-au recunoscut. Acum nu mai pot să dea înapoi! Nu am ce să le fac! Au spus ei! Nu am spus-o eu! Deci, asta era situația! Revenind la ceea ce se întâmpla sau care era situația premergătoare lui decembrie 1989 în București nu am cunoștință ce se întâmpla. (…)
Ceaușescu l-a acuzat pe Gorbaciov, la Moscova, ca distruge socialismul
Dl. Nicu Ceaușescu: Deci, înainte de 3, a fost o sedintă de C.P.Ex., ca să stabilească biroul permanent, comisiile ș.a.m.d. In perioada respectivă s-a luat în discuție dacă să se participe sau să nu se participe la Moscova. Erau două variante: după… deci el… la începutul lunii decembrie a avut loc întâlnirea Gorbaciov-Bush. Si, după aceea, urmau 4-6…
Dl. Gabrielescu: 4!
Dl. Nicu Ceaușescu: Si a fost o discuție dacă sa se mearga sau să nu se mearga…
Dl. Gabrielescu: Unde a fost discuția asta?
Dl. Nicu Ceaușescu: La C.C.!
Dl. Gabrielescu: Ați fost de fața?
Dl. Nicu Ceaușescu: Am auzit de ea… Parerea mea era ca trebuia să se meargă fiindcă, altfel, se intra în niste raporturi… Nu! Nu mi s-a spus mai direct. Unde?, vedeți, erau mai multe cercuri concentrice …
Dl. Gabrielescu: Dar discuția asta, ce era controversat: să se meargă sau să nu se meargă la Moscova …
Dl. Nicu Ceaușescu: Să se meargă sau să nu se meargă la Moscova. Nu știu pe ce considerente, asta v-o pot spune cei care au fost prezenți la… atunci, la acea discuție… Nu-i cunosc, care au fost, dar mi-i pot închipui. Așa, deci, eu am auzit-o colateral. Inainte de ședință – când să se stabilească delegația: "Domnilor, ce facem? Că dacă se va întoarce… Adică, cum se discută normal… Cunoașteți, acum, aceste lucruri… E, deci, revenind, deci, discuția a fost… înainte de discuție nu a fost o chestie oficială, ca să fiu foarte bine înțeles … Bineânțeles, că s-a stabilit că să se meargă.
Dl. Gabrielescu: Dar de ce nu ar fi trebuit să se meargă? Care erau argumentele pro și contra?'
Dl. Nicu Ceaușescu: Nu s-au dat argumente. Era o discuție neoficială, la o țigare, între oameni care nu știu dacă participasera sau nu participaseră… Cert este că s-a hotărât să se meargă, dar condiționat – și asta există în stenogramă, ca… Am înțeles că s-au prezentat pe larg Comisiei aspectele…
Dl. Gabrielescu: Nu, nu este adevărat! Nu stim nimic despre asta!
Dl. Nicu Ceaușescu: Păi, cum? Dar trebuie să aveți stenograma!
Dl. Gabrielescu: Nu, avem stenograma generală, de la întrunirea cu toți…
Dl. Nicu Ceausescu: Bun! Unde a luat fiecare cuvântul, cam o jumătate de pagina sau o pagină…
Dl. Gabrielescu: A,da! Pe aceea o știm! Aceea, mă rog… nu prezinta o importanța așa mare…
Dl. Nicu Ceaușescu: Prezintă o importanță pentru că se vede contextul în care… se desfășurau…
Dl. Gabrielescu: E adevărat, aceea o avem… dar, mai departe…
Dl. Nicu Ceaușescu: Mai departe există cea de a doua stenogramă – care înseamnă că s-a pierdut…
Dl. Gabrielescu: Nu înseamnă! Inseamnă că nu o avem noi.
Dl. Nicu Ceaușescu: Bun! Inseamna că trebuie să existe undeva.
Dl. Gabrielescu: Da ce știți dv.despre această convorbire?
Dl. Nicu Ceaușescu: Despre această convorbire – destul de puține lucruri, Unde?, vă dați seama, au trecut patru ani și ceva. Dar nu numai asta… în orice caz, discuția a fost destul de… în termeni destul de duri…
Dl. Gabrielescu: între Ceaușescu și Gorbaciov!
Dl. Nicu Ceausescu: Da!
DI. Gabrielescu: Da!
Dl. Nicu Ceaușescu: Tocmai pe problema situației din Europa la momentul respectiv și asupra dezvoltării relațiilor economice în continuare, fiindcă, nu știu dacă cunoasteți, dar după 1968 – dar sunt convins că știți – noi am plătit petrolul numai în dolari.
Dl. Gabrielescu: Da!
Dl. Nicu Ceaușescu: Bun! Dar asta a fost intrarea în Cehoslovacia! și, după 1979 – și alte produse, nentru că ne-am luat cu Afganistanul. Mă rog, sunt… plata care trebuia făcută pentru anumite situații politice. Deci, asta era situația. Sigur, din ce am citit în presă rezultă că s-au prezentat aceste lucruri dv… Dincă nu vi le-a spus?
Dl. Gabrielescu: Nu, nu, nu, Domnule Ceaușescu!
Dl. Nicu Ceaușescu: Da. Bun! Eu sunt de acord cu dv.
Dl. Gabrielescu: Nu știm absolut nimic!
Dl. Nicu Ceausescu: Da, bun… plecăm…
Dl. Gabrielescu: Si nici nu ne luăm după presă.
Dl.Nicu Ceausescu: A, bine … bunânțeles!
Dl.Gabrielescu: Presa poate să scrie ce crede… Dar treaba noastră e să aflăm adevărul! De aceea, dorim ca dv. să ne spuneți tot ce stiți. Despre această întâlnire tet-a-tet Ceaușescu-Gorbaciov.
Dl. Nicu Ceaușescu: Da. Mai mult decât ceea ce v-am spus – fiindcă vedeți, să încep să redau pasaje, nu, pentru că nu le știu, ar însemna să intru iarăși într-o situație fără ieșire pentru mine. Deci, s-au discutat în termeni destul de duri.S-a pus problema sistemului socialist ș.a.m.d. Adică, i s-a spus lui Gorbaciov că metodele pe care le aplică …deci, hai să punem parafrază … vor duce la desființarea sistemului.
Dl.Gabrielescu: Asta spunea Nicolae Ceaușescu.
Dl.Nicu ceaușescu:Da.
Dl.Gabrielescu: Si Gorbaciov? Ce zicea?
Dl.Nicu Ceaușescu: Gorbaciov n-a replicat nimica! Păi, aici era toată… discuția. și că anumite metode, pe care ei le încearcă în Rusia la momentul respectiv, deja fuseseră încercate în România, în anii, la începutul anilor 70, să spun așa. Deci, cam astea sunt în linii mari…
Dl.Gabrielescu: Dar, domnule Ceaușescu, dv. de unde știți lucrurile acestea, asupra acestei convorbiri, de unde?
Dl.Nicu Ceaușescu: Din stenogramă! Stenograma a circulat între membrii Comitetului Politic Executiv.
Dl. Gabrielescu: Asta, a doua… stenogramă…
Dl.Nicolae Ceaușescu: și a doua, bineânțeles!
Dl.Gabrielescu: Deci, cealaltă, sigur, că a fost discutată în plen …
Dl.Nicu Ceaușescu: Nu, nu, stați un pic! Stenogramele se citeau; deci, veneau cei de la Cancelarie cu stenogramele, așa, patru-cinci rânduri de stenograme, aceeași stenograma multiplicată, și se citeau. După ce se citeau, le…
Dl.Gabrielescu: …Se comentau…
Dl.Nicu Ceaușescu: Bun! și dupa aceea spunea: în legătură cu întâlnirea care a avut loc, cu diverși șefi de partid, de state sunt observații? sunt cutare? Nu! Ceea ce cuprindea comunicatul de presă nu se discuta în cadrul ședinței C.P.Ex.
Dl.Gabrielescu: Bineânțeles!
Dl.Nicu Ceaușescu: …Da, sunt observații, sunt… ș.a.m.d. Erau și probleme economice și probleme politice. Se discutau… Nu sunt! Bun, și se trecea mai departe… Deci, asta era toata treaba…
Dl.Gabrielescu: Dar, acum să revenim la această stenogramă!
Dl.Nicu Ceaușescu: La această stenogramă – nu s-a discutat! pe baza ei… Deci, s-a discutat dacă s-a luat act. Fiindcă nici avea ce să se discute. Pe baza primei stenograme… Nici pe baza celei de-a doua stenograme. Adică se discuta inițial înainte de a se merge la Moscova.
Dl.Gabrielescu: Da, bine, acum erau niște rezultate…
Dl.Nicu Ceaușescu: Păi, nu prea erau rezultate… vedeți… așa
Dl.Gabrielescu: Domnule Ceaușescu, revenind la treaba asta, deci, aceste doua stenograme au fost discutate în…
Dl.Nicu Ceaușescu: V-am spus, nu au fost discutate! S-au citit
Dl.Gabrielescu: Amândouă stenogramele?
Dl.Nicu Ceaușescu: Cred ca da!Mi-e greu să spun acum, domnul așa, și așa …Din câte mi-aduc aminte, cred ca da!
Dl.Gabrielescu: Da, acuma, vedeți dv., există un lucru neclar. Pentru că domnii care au fost atunci în Biroul Politic, că i-am chemat să-i întrebăm și despre treaba asta… unii spun categoric: "Domnule, n-am auzit de această stenogramă" .Nici Postelnicu n-a auzit, nici ăla, nici ăla… Dar, unul – și ăsta este domnul Dincă – a spus "Da, domne, eu am văzut-o!. Mi-a dat-o președintele s-o citesc!".N-a spus unde și când, dar este singurul om din cei·pe care i-am interogat noi, și dv. sunteți al doilea, care, întradevăr confirmă că a doua stenogramă a existat!
Dl.Nicu Ceaușescu: Unde e ea la ora actuală…
Dl.Gabrielescu: Nu știu, asta nu vă întrebăm pe dv., fiindcă n-aveți de unde să știți, problema este că a existat! Adică, în primul rând, că a fost…
Dl.Nicu Ceaușescu: Domnule președinte, mă scuzați că vă întrerup! Ca să ne clarificăm foarte bine. Dv. să aveți o idee foarte clară: orice discuție ar exista în această clădire sau în afară, cu o persoană străină, deci nu cu… o persoană străină de țară, era pe stenogramă! Deci, nu există…
Dl.Gabrielescu: …să nu fi fost!
Dl.Nicu Ceaușescu: Dubii, deci și cu Arafat, cu toți, cu toți…
Dl.Gabrielescu: Sigur că așa se făcea! Dar această întâlnire tet-a-tet Gorbaciov – Ceaușescu a avut loc…
Dl.Nicu Ceaușescu: A avut loc. Ei, în momentul în care a avut loc – automat trebuie să existe stenogramă!
Dl.Gabrielescu: Da, dar acuma problema se pune… Am chemat și pe domnii stenografi sau traducători și cutare: "da, domne!". Dar s-ar putea întâmpla – zic ei, și chiar domnii care au fost în Biroul Executiv atunci, s-ar putea ca președintele Ceaușescu să nu le fi adus la cunoștință această a doua stenogramă? Pentru că noi nu știm. Pentru că numai Dincă știa și dv.
Dl.Nicu Ceaușescu: Să vă spun cum s-a întâmplat. A și spus așa Curticeanu: "Dă-le cui vrea să citească!". Au fost câțiva care au vrut. Eu m-am uitat pe ea, am răsfoit-o, că mai erau alți membri, unii din București, era o așezare, așa, mă rog, eu stăteam lângă Andrei de fapt. Așa, și s-a citit. Eu am ieșit la o țigară. M-am uitat și eu peste ea – că de aia nici nu rețin toate lucrurile. M-am uitat mai mult în diagonală să văd și am plecat. Bun! Cine a vrut s-o vadă – a văzut-o, că…
Dl.Gabrielescu: Dar nu era un lucru interesant asta, pentru dv?
Dl.Nicu Ceaușescu: Pentru mine? M-am uitat în diagonală, să văd cam ce s-a discutat, în mare…
Dl.Gabrielescu: Bun, prima, am înțeles…
Dl.Nicu Ceaușescu: Nu, și a doua! Păi a doua era problema! Aceasta. M-am uitat: asta s-a spus, asta s-a spus… Gata!
Dl.Gabrielescu: Si, atunci, din câte vă aduceți dv. aminte…
Dl.Nicu Ceaușescu: V-am spus exact ce îmi aduc eu aminte, v-am prezentat…
Dl.Gabrielescu: Vă rog, adică cum…
Dl.Nicu Ceaușescu: V-am spus. S-a făcut o discuție asupra situației politico – economice în general și s-a ajuns în ceea ce privește P.C.R. sau "ex" – sau cum doriți să-i spuneti, la situatia că Gorbaciov pune în pericol situația socialismului și comunismului Asta este ceea ce era pe plan general. Mai departe – ce cuvinte s-au spus nu interesează. Si, după aceea, problemele economice vis-a-vis de noi. Deci, aceste două lucruri – în mare – că or mai fi fost și altele… dar nu am mai…
Dl.Gabrielescu: Amintiri – pentru dv… (se fotografiază)
Dl. Nicu Ceaușescu: Mulțumesc! Dar nu e nevoie…
Dl.Gabrielescu: Suntem oameni liberi – în România liberă!
Dl.Nicu Ceaușescu: Putem să analizăm cu gradele de libertate. Eu știu până unde…
Dl.Gabrielescu: Bun! E lucru foarte…
Dl.Nicu Ceaușescu: Relativ!
Dl.Gabrielescu: Relativ! Da, dar să știți, totuși, că am câștigat ceva: că nu ne mai temem unii de alții – ăsta este un lucru categoric! Barem atât!
Dl.Nicu Ceaușescu: Totul e ralativ! (rumoare). Stiți ce spun! Einstein: "Un singur lucru e absolut: că totul e relativ!".
Dl.Gabrielescu: Deci, după amintirea dv., ați văzut – mă rog în diagonală, cum ați văzut, dar ați văzut…
Dl.Nicu Ceaușescu: Da.
Dl.Gabrielescu: Care erau termenii acestei stenograme? Erau niște termeni mai…
Dl.Nicu Ceaușescu: Față de termenii care se folosesc în general la astfel de întâlniri, erau termeni mai duri, adică mai direct spuus, că de obicei nu se folosesc așa…
Dl.Gabrielescu: Da, mai camuflat…
Dl.Nicu Ceaușescu: Da, aici prin duritatea… adică nu cu duritate de expresie sau cutare, ci ca duritatea termenilor, adică mai direct…
Dl.Gabrielescu: De exemplu…
Dl.Nicu Ceaușescu: Deci, așa: „O să mergeți cu distrugerea”. Nu se spune niciodată "distrugerea" în nici o formulă… Adică… Deci aceștia erau termenii, nu termeni… Ca să ajungi la injurii de altă natură, nu în sensul acesta, știți, adică…
Dl.Gabrielescu: Asta din partea lui Nicolae Ceaușescu. Dar partea lui Gorbaciov?
Dl.Nicu Ceaușescu: Nu, nu, tot la fel, nu s-au… nu s-au folosit termeni…
Dl.Gabrielescu: Domnule Ceaușescu, știți de ce insist eu asupra acestor treburi? Pentru că ați vorbit de ruși, de "Lada", de turiști, de cutare… și toată lumea a vorbit și vorbește și astăzi… Vrem să știm dacă, cumva, din convorbirea asta…
Dl.Nicu Ceaușescu: E foarte greu să spui dacă e legată una de alta, fiindcă – vă dați seama – niciun șef de stat n-ar fi chiar atât de copil să-și desconspire o acțiune în derulare …
Dl.Gabrielescu: Nu, nu! Dar… Sigur că nu asta, sigur că nu așa, dar aș vrea, dacă vă aduceți aminte, dacă atitudinea lui Gorbaciov era ostilă, adică față de Ceaușescu, adică personal, așa…
Dl.Nicu Ceaușescu: E greu de spus… ce se întâmpla… vedeți trebuie cunoscute relațiile care existau între…
Dl.Gabrielescu: Asta vă rog să ne spuneți!
Dl.Nicu Ceaușescu: E, da vedeți, eu nu le știu fiindcă eu nu mă ocupam de politica externă…
Dl.Gabrielescu: Nu, cât știți! Nu se poate să fi avut cu tatăl dv. niște discuții…
Dl.Nicu Ceaușescu: Nu e vorba de aceasta…
Dl.Gabrielescu: Sau oficial și neoficial…
DI.Nicu Ceaușescu: Nu, ceea ce pot să fac eu sunt niște speculații – care le fac eu, adică nu sunt niște discutii pe care să le fi avut. Fiindcă, până la urmă, se putea înțelege cu Gorbaciov – întelegeți? Așa cum ne-am înțeles noi și cu Brejnev, deși situația a fost destul de încordată în anumite perioade ale acestei acțiuni… Dar nu asta este esențial… (Fotoreporterul TV. ia imagini ale celui audiat)
Dl.Nicu Ceaușescu: Dar, multe amintiri vreți să-mi faceti?!(Rumoare)
Dl.Gabrielescu: Poate nici nu are film!
Dl.Nicu Ceaușescu: Atunci, consumă bateria de pomană!(Rumoare)
Dl.Gh.Răboacă: Domnule Ceaușescu, ați spus că președintele României – atunci – nu s-a înțeles cu Gorbaciov. Să înțelegem noi că președintele Ceaușescu și-a asumat orice risc atunci? Asta să înțelegem?
Dl.Nicu Ceaușescu: Este greu de tras această concluzie. Vedeți, pentru că, în primul rând, ca să ajungi la această concluzie, sau s-o afirmi sau s-o infirmi, ar trebui să știu exact ce a gândit în acel moment sau în acea perioada. Sigur, știu cum se vedea din afară. Deci, acum mă refer la ceea ce vedeam eu din exterior, era că relațiile noastre cu Uniunea Sovietică – Rusia sau cum doriți să-i spuneți – se vor deteriora. Sigur, cum, în ce fel va decurge acest joc – să-i spunem – al relațiilor dintre noi și ruși – nu numai economic – fiindcă v-am explicat situația economică și, în general, deja din 1968 ei anunțaseră că ei vor intra cu toate mărfurile pe sistem occidental, mă rog, occidental… și până acum se plăteau occidental… Vedeți, noi plăteam în mâncare! Mâncarea merge oriunde în lume – ce, ce se vede bine acum în România… Se plătea în fier-beton sau oțel preț de bursă. Mergi peste tot în lume cu el! Sigur, se plătea în ciment, preț de bursă, merg, peste tot în lume cu el, se plătea în aluminiu, preț de bursă, se mergea peste tot în lume cu el… adică aici era problema. Aceste lucruri… Degeaba spui: "Bun! Fac schimb'' Nu era schimb! Că una e să fac schimb cu mărfuri care sunt greu vandabile în Apus și alta este să fac schimb cu lucruri care sunt vandabile în toată lumea și oriunde ieși cu ele pe piață – toată lumea ți le cumpără! Practic aici… sigur, fac schimb. Ce fel de schimb! Deci, aici e toată problema. Sigur, deja lucrurile erau cunoscute. Ceea ce v-am spus, că după 68 noi plăteam petrolul în dolari. Sigur aveam problemele cu energia, cu gazul natural, care se prelua de la ei, plus materiile prime. Că, totuși, rămân și la ora asta o țară cu un potențial de materii prime… Au avut, au și vor avea – asta e situatia! Asta nu ține de sistemul politic! ține de ce au în pământ. Asta e situatia! Sigur, s-a mers… și era greu să se pună problema ca să nu mai luăm materii prime de la ei. Practic nu ai, și nici la ora actuală …
Dl.Gabrielescu: De unde?
Dl.Nicu Ceaușescu: Se cunoaște că nu prea există la… de unde să le poți procura… Dar…, în momentul de fată, nu mă interesează pe mine!
Dl.Vâlcu: îmi permiteți, domnule Ceaușescu, știți de ce ne interesează pe noi inclusiv explicațiile dv.? Nu sunteți străin, sigur de zvonurile – ca să spunem așa – care circulau, că dv. erați văzut ca un prezumtiv succesor al tatălui dv. Nu mai vorbim de faptul – așa ca o paranteză – că foarte mulți se așteptau, și spuneau, că venirea dv. la conducerea partidului va duce la o altă politică în plan intern și în plan extern. Or, dv. erați oarecum pregătit pentru a prelua conducerea. Unele informații spun că lucrul acesta se preconizase a se întâmpla ulterior Congresului – zice-se că prin luna martie 1990… Dar acestea sunt date care pot fi niște speculații, deci niște ficțiuni. Oricum, erati pregătit în acest sens. Ca urmare, chiar speculatiile dv. pot fi interesante, pentru că speculații le acestea trebuiau să se bazeze pe niște realități – pe care dv. voiati să le… sau ar fi trebuit să le depăși și ca să oferiți ceva nou țării, odată ce ați fi ajuns președinte sau prim-secretar… Deci sunt lucruri interesante văzute prin prisma prezumtivului conducător al statului.
Dl.Nicu Ceaușescu: Bun! Da… pot să vă răspund? Sigur, eu zic să rămânem în termenii de speculație. Din două motive: deci, odată: eu nu aveam cunoștință de acest lucru și, doi: m-a întrebat, vreodată, pe mine cineva? Nu! Mai este și dacă vrei să… Stiți, între doi oameni există… amândoi să fie de acord, că, altfel, se numește viol. Stiti? Aici e toată problema. Nu folosesc cuvinte mari, dar mie îmi vine yreu să cred că speculațiile pe care anumiți oameni care au ocupat, la un moment dat, niște funcții – și ei sunt destul de puțini… Până la urmă se reduce la un singur om. Deci aceste speculații sunt și veridice… Deci, aceasta este situația,din punctul meu de vedere. Fiindcă, vedeți dv., între 22 decembrie și martie – data care a avansat-o Postelnicu – dacă nu mă înșel – este timp cam scurt! Deci, oricum trebuiau să se facă preparativele – că nu poti să-l aduci pe unul care să-l pui șeful partidului – și, automat, șeful partidului însemna și șeful statului, dintr-un județ în ziua respectivă, Nu era… nu exista practic…
Dl.Vâlcu: Stiți ce, mă iertați că vă întrerup, șefia județului – se spunea – nu urma să fie decât o școală oarecare, așa…
Dl.Nicu Ceaușescu: Bine, stați, eu știu la ce vă referiți, dar asta era o teorie valabilă – vedeți – erau 41 de primi-secretari în țară! Deci nu eram singur! Stiti! Așa…
Dl.Vâlcu: Unul era Nicu Ceaușescu!
DI.Nicu Ceaușescu: Corect! Si acum tot unul e, că nu sunt mai mulți!Stiți, dar problema e alta, că… Bun! Stai la un judet un an, un an și jumătate, până înveți …Deci, faci un ciclu – să spui – că asta înseamnă, practic, să faci un ciclu: deci ai luat de toamna, ai ajuns iar toamna sau în primăvara anului următor și ai terminat, fiindcă deja… și ce planifici în judet, și cum trebuie să faci producția și agricultura, mă rog, toate fazele, pentru că într-un an de zile se închid toate operațiile pe diverse sectoare – economice, politice ș.a.m.d. Deci, dacă e să mergem pe teoria școlii – pe care o avansati dv., deci, practic, ar trebui cam la un an și jumtate maximum să se fi terminat. Deci, acest lucru ar fi însemnat, deci, în '87, în '88, cel mai târziu la sfârșitul anului ar fi însemnat… hai, '89 a început… Gata! Ce mai faci la județ? Aceasta este… Or, de ce am avansat eu data de 22 sau, mă rog – decembrie-martie, deci fiind o perioadă de 3 luni, deci foarte strânsă, având în vedere și agenda care urma: urma Congresul FDUS, așa, deci erau o serie întreagă de activități – care cu greu puteai să începi să faci permutări să le spun așa – dintr-o parte în alta! Dacă ați urmărit – și sunt convins că s-a făcut o analiză la nivel actual la Parlament privind schimbările de cadre – vedeți că ele se prouuceau în special primăvara sau toamna, adică înaintea evenimentelor, nu în timp ce se derulau ele, adică, în general, primii-secretari erau schimbați înainte de conferintele județene sau… deci, în perioadele premergătoare congreselor sau conferințelor naționale. Asta era legat să urmărești în timp. Celelalte mutări,mai puțin importante,se făceau primăvara. Luați toate schimbările – așa cum s-au făcut ele în timp. Interesant de analizat. Eu am făcut-o la momentul respectiv! Dintr-o distracție, nu din alt considerent! Vedeam frecvența…
(…)
Postelnicu ma informase in dimineata lui 22 decembrie, in jurul orelor 10, ca se pregateste Manescu sau Iliescu
(…) Dl Valentin Gabrielescu: Dv. pe la ce ora ati plecat? (din Sibiu)
Dl Nicu Ceausescu: Deci, in jur de 12… Am vorbit cu seful de cabinet al lui Coman – chiar in momentul in care pleca elicopterul…(cu sotii Ceausescu – n. red.))
V.G.: Seful de cabinet al lui Coman? Aicea?
N.C.: Aicea! In Bucuresti!
V.G.: Da, seful de cabinet era aici…
N.C.: Era aici.
V.G.: Si ce v-a spus el?
N.C.: Ca s-a plecat. Unde? Intr-o directie necunoscuta!
V.G.: Dv. ce ati inteles din asta?
N.C.: Ca s-a capitulat! Ce sa mai intelegi? Era simplu! Le-am si spus asta alor mei: "Gata! S-a capitulat! Hai sa mergem! Strangem lucrurile si am plecat!".
V.G.: Si unde v-ati dus?
N.C.: Pai, am venit la Bucuresti!
V.G.: Ce sa faceti?
N.C.: Pai, ce sa fac? Sa stau de vorba! Ca deja auzisem la radio ca – am si spus in proces – ca Iliescu… cutare… Il cunosteam… Hai sa mergem sa stam de vorba… sa vedem ce s-a intamplat… Adica nu credeam ca lucrurile vor lua o turnura, cu drame, cu tot ce s-a intamplat dupa aceea… Bun! Asta e! Se schimba, se schimba si mergem mai departe! Vedem care este situatia! Ca – altfel – de ce as fi venit la Bucuresti? Ma apuc sa fac ceva…
V.G.: Pai, nu asta v-am intrebat? Ati venit la Bucuresti cu intentia sa luati legatura cu… Dar la ora aia nu stiati inca de Iliescu!
N.C.: Ba da! Stiam! Cum sa nu!
V.G.: La 12?
N.C.: Stiam de dimineata!
V.G.: Pe 22?
N.C.: Pe 22!
V.G.: Ce stiati?
N.C.: Ca se pregateste: ori el ori Manescu!
V.G.: Cum? Cum?
N.C.: Ori el, ori Corneliu Manescu va fi!
V.G.: Cine v-a spus asta?
N.C.: Serviciul Roman de Informatii! Deci, se stia!
V.G.: Insa e ceva foarte interesant!
N.C.: Si de ce trebuia sa fie foarte interesant? La ora 10 eu stiam… Adica, 10, 10 si ceva…
V.G.: Cine v-a comunicat?
N.C.: Am luat eu legatura la Bucuresti si mi s-a comunicat…
V.G.: Cu cine, domnule Ceausescu?
N.C.: Cu Postelnicu!
V.G.: Cu Postelnicu, la ora 10?
N.C.: 10, 10 si ceva…
V.G.: Si ce v-a spus?
N.C.: Ce v-am relatat: ca ce se intampla si cutare… Bun. "Si cine e in spatele afacerii?". "Ori Iliescu, ori Manescu!" (…)
V.G.: Ati plecat la Bucuresti.
N.C.: Am venit la Bucuresti, si gata!
V.G.: Si… unde ati ajuns?
N.C.: Pai, am ajuns la Baneasa. Am avut cu armata… Le-a rupt la oameni o masina…
Dl. Sandulescu: Erati mai multe masini?
N.C.: Nu, nu! Am plecat cu o singura masina… Am venit fara nici un fel de probleme… Pana la Bucuresti era soseau goala! Chiar m-am si mirat! Asa… Si am ajuns la Baneasa. La Baneasa. La Baneasa erau cei de la armata… Am discutat cu ei… Ne-am suit intr-o masina a armatei… Deci, eu cu un locotenent si inca cineva in fata. Ma rog.
V.G.: Domnule Ceausescu! Ei v-au recunoscut?
N.C.: Da. Da. Da! M-am dus la ei. Am discutat. Asa, oamenii ziceau: "El e!". Au spus: "Nu, domne, ca s-a predat!". "Lasati-l in pace! Nu e el!"… Ma rog, discutii ca sa nu se incinga spiritele… Asa, am avut si niste… Le-au cam stricat masina… Adica ce le-au stricat! Le-au facut-o praf!
V.G.: Cui?
N.C.: Armatei! Deci: eu am coborat din masina cu care am venit si m-au preluat cei de la armata, de la aviatie. E clar? Ne-am suit intr-o masina cu numarul "A" – deci, a armatei – o "Dacie" de culoare neagra, care era cu fata spre Ploiesti. Asa, ce voiau ei sa faca – nu stiu! Ii intrebati pe ei! Ca nu au mai apucat sa faca nimic – pentru ca le-au spart geamurile si le-au rupt masina!
Dl. Sandulescu: Cine le-a spart? Lumea?
N.C.: Oamenii! Pai, cine? Cam tineri… Dupa aceea, au zis: "Hai sa ne suim intr-un troleibuz!". A venit unul – m-a taiat… Ma rog, asta este partea a doua…
V.G.: Unde, unde s-a intamplat treaba asta?
N.C.: La Baneasa! La Baneasa!
V.G.: In sosea, acolo?
N.C.: Acolo unde intoarce troleibuzul si autobuzul, ma rog, unde intorc mijloacele de transport…
V.G.: Si, cum, erati jos, in sosea? Unde erati?
N.C.: Nu… Deci doi ma tineau, voiau sa ma urc in autobuz, dar cu spatele la autobuz, cu fata la lume. Dar a venit unul – prin spatele lor – a dat cu cutitul si a fugit!
V.G.: Si v-a injunghiat!
N.C.: Da! Bun… Am ajuns la Televiziune… Am fost dus sus, la etajul… Nu stiu. Bine, inainte am cerut sa mi se faca un "anti-tetanos", sa-mi puna un "romplast" – ca eram plin de sange… Si asa am mers… A venit un general… Cum il cheama?…
Serban Sandulescu: Tudor!
N.C.: Tudor – si cu contraamiralul… dupa aia era contraamiral, atunci era colonel sau locotenent colonel… Nu stiu…
V.G.: Cico!
N.C.: Asa, am mers sus, am discutat cu… A fost o discutie: daca sa apar sau nu la televizor… Ma rog, pana la urma s-a hotarat sa apar, dar sa nu scot nici un cuvant – ca sunt periculos! Au fost discutii la televizor ca m-am predat armatei, nu am plecat… M-au tinut ei acolo pana 6 dimineata – cand mi s-a facut rau… M-au dus, m-au operat… s.a.m.d.
Dl. Sandulescu: Dimineata, nu noaptea, la 2-3?
N.C.: Nu! La 6 dimineata!
V.G.: Cine v-a dus, domnule Ceausescu?
N.C.: Salvarea!
V.G.: Salvarea, salvarea, dar cine v-a insotit?
N.C.: Pai, au plecat doua masini. Ca eu eram, deci, cu o salvare, cu un doctor in halat alb… Deci, ce grad avea?
V.G.: Ma rog… Era si domnul Cico?
N.C.: S-ar putea, pentru ca, am zis: au mers doua masini. Deci, am venit, am coborat…
… Se tragea?
N.C.: Se tragea, dar nu a murit nimeni si nu se spargeau geamuri… Dar se tragea… Cand am trecut noi pe "Aviatorilor" se tragea "intr-o veselie" dar… nici un geam… dar nici foc nu am vazut…
V.G.: Deci, asta era in dimineata de 23…
N.C.: In dimineata de 23.
V.G.: Si v-au dus la spital. Care?
N.C.: La Spitalul Militar Central – direct in operatie.
V.G.: Acolo, cat ati stat?
N.C.: Pai, acolo am stat pana pe 28 decembrie, desi ei scriau ca pana pe 10, dar pana pe 28 – pentru ca nu mi-au scos firele, ca, dupa aia, ne-am mutat la Domnesti. (…)
Dacă ar fi fost vreun cont în străinătate, pe numele Ceausescu, in momentul in care cunosteam numarul de cont, nu ma mai gaseati in Romania
Serban Sandulescu: Eu as avea o intrebare: la care va spun, din capul locului, ca raspunsul dv. o sa fie negativ, dar eu, totusi, imi fac datoria si o pun: Stiti ceva de anumite fonduri care au fost depuse in strainatate de Nicolae Ceausescu? Ati auzit vreodata ceva?
N.C.: Am auzit de la procuror de nenumarate ori.
Dl. Sandulescu: Nu, nu. Inainte de procuror?
N.C.: Nu! Si va dau acelasi raspuns pe care l-am dat si procurorului: vedeti, stiti cat este o dobanda de 14% afara… nu dobanda care o practica bancile romane!
Serban Sandulescu: Eu nu am bani depusi acolo, dar e mai mica, de vreo 4%…
N.C.: Bun! In Romania sunt pana la 6%… Am vazut in ziare… exista la vedere pe termen mai mare de un an s.a.m.d. depinde de banci – pana la 14%. Dar, hai sa spunem: 7%. Bun! Daca avea 7% – inseamna 70 de milioane de dolari pe an! Eu mai discutam cu dv. acum, aici? Acum, cinstit: care mai statea? In situatia mea? …Stiu, s-au facut multe speculatii… Se mai fac si in continuare. Probabil ca Parlamentul trecut – adica din 1990-1992 – si, probabil, ca si actualul Parlament a cheltuit ceva fonduri in acest scop… Si am inteles din anumite discutii – pe care le-am vazut si la televizor si in celelalte mijloace de informare in masa – ca au fost cheltuiti destui de multi bani ai contribuabililor… care incep sa intrebe… Bun! Dar de ce ati cheltuit banii? Unde sunt fondurile? Fiindca si eu as fi curios – vedeti ca, in replica, aceasta constituie unul din capetele de acuzare in procesul parintilor mei… Asa. Bun. In orice stat din lume… nu stiu daca stiti – sunt convins ca cunoasteti foarte bine situatia cheltuielilor cu Marcos – care s-au blocat!
Acum traiesc din ce imi dau prietenii
Dl. Sandulescu: La asta voiam sa ma refer acum…
N.C.: Deci, care s-au blocat. Deci, orice stat din lume, intr-o situatie asemanatoare celei care a fost in Romania, ar fi blocat! Si ar fi venit si ar fi spus: "Domnilor! Astea sunt conturile!". A, ca nu poti sa ti le deblochezi, datorita anumitor…
Dl. Sandulescu: Se pot, se pot bloca – daca sunt cunoscute; daca sunt depusi si nu sunt cunoscute – nu se pot bloca!
N.C.: Pai, stati un pic, vedeti! Este foarte greu… Pai, dv. veniti si spuneti in felul urmator: Bun! Deci, eu as cunoaste numarul de cont. V-am spus: in momentul in care cunosteam numarul de cont, nu ma mai gaseati in Romania! Nu ma mai gaseati! 1989 nu ma mai prindea in Romania!
Serban Sandulescu: Exista Interpolul! Imi pare rau!
N.C.: Ce putea sa-mi faca Interpolul? Sa fim seriosi! Ce poate sa faca Interpolul in situatia data? Interpolul poate sa vina in momentul in care se produc crime, infractiuni de drept comun! Asa. Bun!
S.S.: Va intreb ceva, atunci… Dv. acum – din ce traiti?
N.C.: Eu? Din ceea ce imi dau prietenii! Da. Fiindca – intamplator – am prieteni! Si, intamplator, ei au bani! Facuti acum, nu inainte! Asta e situatia! Am prieteni si in Sibiu, si nu am avut altercatie cu nimeni! (…)
Teroristii au fost “extraterestri” putin
Gheorghe Raboaca: Domnule Ceausescu, una din problemele foarte serioase care ne intereseaza este aceea a teroristilor. Cei care au tras. Sunt mai multe ipoteze despre teroristi. Exista si ipoteza ca Nicolae Ceausescu ar fi avut o armata speciala, ca ar fi venit din afara, ar fi fost arabi, ca aveau costume speciale etc. Exista si ipoteza ca securitatea noastra avea un departament, un sector de oameni pregatiti special. Exista mai multe ipoteze… Cred ca in zilele evenimentelor si in jurul dv. personal, la Sibiu, au fost voci care ziceau ca din cauza dv. s-a tras… Dar din aceasta perspectiva de 4 ani de zile, ce parere aveti dv.: cine au fost teroristii? Daca aveti elemente semnificative sa ne ajutati in lamurirea acestei chestiuni. (…)
N.C.: Deci, in primele zile si in spital si cand am fost la Domnesti, am auzit de aceasta "armata de teroristi", ca se vorbea de 10-17 mii de arabi… Si am facut eu o socoteala – ca intr-un avion de asta, Boeing 707, care are maximum 80 de locuri, daca stia mai veneau si cu tehnica de lupta pe ei si nu stiu ce… cam cate avioane ar fi trebuit sa survoleze Romania – ca sa desanteze 17.000 de oameni? Si, dupa aceea, sa-i faca sa dispara pe undeva… In orice caz, din tot ce s-a publicat pana in prezent, toata lumea i-a vazut, toata lumea i-a pipait si i-a predat la diverse unitati si, dupa aceea, toti au fost "extraterestri" putin!
G. R.: Ar fi fost necesare 200 de Boeing-uri!
N.C.: Pai, da, stiti ce inseamna asta? Va dati seama?
S. S.: Poate au fost – ca au fost radarurile pline de tinte…
N.C.: Erau dar… 200 de avioane in tot Bucurestiul se auzea… sau oriunde zburau in tara. (…)
Eu, de exemplu, stiam ca Iliescu a facut putin studiile la Moscova
V.G.: (…) Domnule Ceausescu, de cand il cunoasteti pe domnul Ion Iliescu?
N.C.: Pai, bun! Asa. Il… Direct, sau?
V.G.: Direct! Direct!
N.C.: De peste 25 de ani!
V.G.: Da.
N.C.: Poate chiar mai demult!
V.G.: Si va rog sa ne spuneti ce stiti dv. despre activitatea dlui Iliescu… Lasa cand a fost la Timisoara si la… Astea stim si noi! Si a fost la tineret inaintea dv. si ma rog, pe unde a mai fost… Dar in ultima parte…
N.C.: Pai, in ultima parte a fost la Iasi… Asta o cunoasteti. Dupa asta a fost la "Ape" ministru, ma rog, presedinte. Tot aia e. Si – dupa aceea – directorul Editurii Tehnice. Dupa '83, practic nu mai stiam ce face… Dar, efectiv, inainte il cunosteam. El este prieten – si a fost – cu… a fost prieten cu Mazilu. Eu aveam o relatie mai speciala cu aceasta familie s.a.m.d. Dar il cunosteam si din alte ipostaze. (…)
V.G.: Da, domnule Ceausescu, dar in legatura cu domnul Iliescu, de ce dansul, dupa ce a avut situatia pe care a avut-o, la o varsta asa… de ce pe urma a avut o indepartare sau…
N.C.: Pai, acum stiti ce s-a intamplat? Raporturile dintre el si tatal meu nu le cunosc! Ceea ce stiu este ca tatal meu il cunostea de cand era copil…
V.G.: Il cunostea Nicolae Ceausescu pe…?
N.C.: Pe Iliescu – datorita faptului ca a fost impreuna cu taica-su in… lagar…
V.G.: Si de ce decaderea asta a lui?
N.C.: Asta nu am de unde s-o stiu!
V.G.: Nu stiti nimic de asta?
N.C.: Pai, in 1971 – cand, ma rog, se spune ca si-a inceput "dizidenta" – eu eram putin pe la facultate, nu ma ocupam de problemele astea! Ma rog, acum stiti ce s-a intamplat? Eu nu sunt de acord cu dizidenta asta… Ca una e sa nu fi de acord cu anumite lucruri si una e sa fii dizident!… Mai multa atentie la nuante!
(…)
V.G.: Cu domnul Iliescu – in ce relatii erati dv. personal?
N.C.: Pai, la un moment dat, cred, s-ar fi putut sa fie amicitie; dupa aceea – cunostinte. Adica ne cunosteam, ne-am intalnit… Ma rog, am discutat… In anii '70.
V.G.: Da acum vreau sa revin afirmatia dv. in legatura cu "Cine se afla in spatele afacerii?"… De ce tocmai Iliescu?
N.C.: Bine! Nu a fost… Eu, de exemplu, stiam ca el a facut putin studiile la Moscova… De el nu ma mir! Ca era un om mai tanar… Deci era de aceeasi varsta cu Gorbaciov. Intrebarea era cu Manescu! – care, totusi, avea o varsta…
Pe fondul unei revolte populare a avut loc o lovitura de stat!
V.G.: Noi suntem preocupati – nu eu personal, ci toti de aici – aceasta revolutie… care a avut loc, totusi, s-au petrecut asemenea evenimente…
N.C.: Vedeti! Eu am o teorie putin aparte fata de dv.!
V.G.: Va rog sa mi-o spuneti!
N.C.: Eu am spus asa: pe fondul unei revolte populare a avut loc o lovitura de stat!
V.G.: Asta este parerea dv….
N.C.: Asta este teza mea. (…)
Am crezut că va fi o schimbare de generație!
(…)Dl.PIătică: Dmnule președinte, dacă îmi permiteti și mie: în momentul în care – să zicem – în ziua de 22, pe la 10, ați aflat că Postelnicu … De la Postelnicu … că cei doi sunt în spatele acestei lucrături…
Dl.Nicu Ceaușescu: Da.
Dl.PIătică: Din două motive ar fi fost justificat să-I anuntati pe cel vizat de ceea ce se punea la cale. Ati încercat lucrul ăsta?
Nicu Ceaușescu: Nu!
Dl.PIătică: Bun! Ne-ati spus atunci că ati plecat spre București – în ideea de a vă întâlni cu lliescu și cu celălalt. ..
Dl Nicu Ceaușescu: Nu. Cu Iliescu, că de celălalt nici nu auzisem!
Plătică: Ce vă propuneați să discutati cu…
Dl.Nicu Ceaușescu: Foarte simplu! Dacă mai au nevoie de mine, dacă nu – "Bună ziua și la revedere!".
Dl.PIătică: Deci, nu preconizați – să zicem așa – o schimbare radicală …
Dl.Nicu Ceaușescu: Adică schimbare radicală – din partea cui?
Dl.PIătică: Să zicem, a sistemului .. Adică, pur și simplu vă așteptați ca …
Dl.Nicu Ceaușescu:… Sa se întâmple exact ceea ce s-a întåmplat în Cehoslovacia, Bulgaria … Ungaria, nu că, aici, deja se terminase, că fusese cu un an înainte …
Dl.Platică: Deci. ..o "periere" a unor persoane… unele colo, altele dincolo …
Dl. Nicu Ceaușescu: Bun! O schimbare de generație! Eu – într-
o situație puțin mai diferită decât ceilalți – așa știam: că, or au nevoie, or nu au nevoie. Dacă au nevoie – îmi spun. Dacă nu au nevoie – iar îmi spun. Pentru ca se mergea pe… să discuți lucrurile cinstit. .. Nu? Deci, nu luam in nici un caz în calcul ca revin în București – și aici se trăgea…
