Cele doua Camere ale parlamentului au atributii asemanatoare
Camerele isi desfasoara lucrarile si sedintele comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, regulament care difera de la o Camera la alta doar ca forma. Altfel, deciziile se iau in comun in privinta tuturor chestiunilor destinate dezbaterii si aprobarii prin vot in parlament, cum ar fi: aprobarea bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat; declararea mobilizarii totale sau partiale; declararea starii de razboi; aprobarea strategiei nationale de aparare a tarii; examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Aparare a tarii; numirea, la propunerea presedintelui Romaniei, a directorilor serviciilor de informatii si exercitarea controlului asupra activitatii acestor servicii; numirea Avocatului Poporului; stabilirea statutului deputatilor si al senatorilor; indeplinirea altor atributii care, potrivit Constitutiei sau regulamentului, se exercita in sedinta comuna. Oricum, Constitutia se refera la atributii ale parlamentului in totalitatea sa, si nu la atributii diferite ale Senatului sau Camerei Deputatilor.
Deputatii si senatorii isi exercita dreptul la initiativa legislativa in egala masura si pot prezenta propuneri legislative numai in forma ceruta pentru proiectele de legi. Importanta votului este aceeasi la fiecare Camera, fara a conta care dintre ele respinge definitiv un proiect de lege. Propunerile legislative se supun intai adoptarii in Camera in care au fost prezentate. De asemenea, si legile organice, si hotararile privind regulamentele Camerelor se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere, ca si legile ordinare si hotararile. La cererea guvernului sau din proprie initiativa, parlamentul poate adopta aceleasi proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedura de urgenta, stabilita potrivit regulamentului fiecarei Camere. Chiar daca regulamentele de functionare difera, asta nu schimba cu nimic natura atributiilor Camerelor. Diferentele intre cele doua Camere sunt doar de ordin administrativ, respectiv, faptul ca pentru a fi ales, un deputat are nevoie de mai putine voturi decat un senator, iar presedintele Senatului este al doilea om in stat dupa presedintele tarii, al treilea fiind presedintele Camerei Deputatilor. Atat atributiile de legiferare, cat si cele de control ale parlamentului nu sunt respectate in intregime. Procesul de legiferare este deseori ignorat sau chiar inlocuit de ordonantele guvernamentale, iar cat priveste controlul parlamentar asupra celorlalte institutii ale statului, acesta este in mare parte formal. Reprezentantii guvernului, ministrii si secretarii de stat nu se prezinta la audieri si foarte rar vin in parlament sa raspunda intrebarilor si interpelarilor pe care parlamentarii le primesc din circumscriptii, de la alegatori. Controlul parlamentar asupra activitatii seviciilor de informatii este si el relativ si influentat politic.
