Candidat la sat

Adrian Nastase vrea sa candideze. Lung prilej de vorbe si de paranteze: premierul si-a incheiat pregatirea pentru candidatura la presedintia Romaniei in nordul Moldovei, la Malini, pe versurile din -Moartea caprioarei- recitate de sora poetului Labis, nascut pe acele plaiuri si rapus de -pasarea cu clont rubiniu- in Capitala. Incurajat, premierul a recitat satenilor propria poezie: -am sa va spun un lucru pe care unii au incercat sa-l smulga de la mine in ultimele doua saptamani: m-am hotarat sa candidez la presedintie-. Bingo! Faptul ca dl Nastase si-a aparat hotararea de cei care voiau s-o smulga de pe fruntea sa de fier daruind-o satenilor din Malini (care nu tanjeau neaparat dupa ea ci dupa hotarari mai direct avantajoase) isi are semnificatia sa. Anuntul e menit sa demonstreze ca liderul PSD e apropiat de popor – interlocutorul si confidentul sau preferat caruia-i impartaseste in premiera toate gandurile sale si care i-e mai apropiat chiar decat sotia Dana, luata si ea prin surprindere: -nu stiam ca va face aceasta declaratie-. Ma rog, nu-i prima data cand stie satul si nu stie nevasta ce face barbatul. In fond, PSD e campion la sate si daca -vesnicia s-a nascut la sat- probabil ca premierul spera sa-si smulga la randu-i vesnicia la putere dand cu sapaliga: -imi voi depune candidatura in asa fel incat aceasta decizie a mea sa insemne pentru romani o sansa mai buna in intalnirea cu UE, o sansa mai buna de bunastare, o crestere a veniturilor-. In ce fel si unde si-o fi depunand-o – la ce banca sau joc piramidal? – ca sa rezulte o crestere a veniturilor? Si de ce-ar aduce ca presedinte ce n-a adus ca premier? Sa intelegem ca dl Iliescu si-a depus candidaturile -in asa fel- incat n-a stiut sa aduca bunastarea? De ce nu i-a aratat dl Nastase -felul- in care se depune o candidatura? Dupa trei depuneri, dl Iliescu ar fi putut sa ne faca bogati. Dl Nastase a pastrat insa secretul depunerii oferind in schimb dovada continuitatii sale pe aceste meleaguri: -eu, cand a fost greu in tara, n-am plecat in strainatate, n-am mers sa lucrez pe nu stiu unde, sa fiu platit de marile organisme internationale-. Asa e, dansul a ramas sa fie platit din banii nostri – si nu i-a mers rau deloc: are o avere frumusica, asa cum n-au multi dintre cei care lucreaza in marile organisme internationale. Si-a adus in schimb sfetnici straini pe care-i plateste bine – ca sa-l invete limbi moarte: -am stat aici, am trudit in opozitie, la putere, ca ministru de externe, ca presedinte al Camerei, ca prim-ministru, si am stat la greu si la bine, si vreau in continuare sa ajut dupa puterile mele-. Si ce truda! Numai munci grele, la mare inaltime. Intrarea premierului in hora prezidentiala n-a scapat netaxata. Dl Tariceanu a considerat-o -propaganda ieftina- iar dl Basescu a numit-o -cantecul de lebada al lui Nastase- – bizuindu-se probabil pe mancatorii de lebede care mananca si plang: sa fii candidat la stat, ce viata, hei! Poti castiga in turul trei.