După ultimele evoluţii de pe scena politică românească, euroalegerile au toate premizele de a se transforma într-un prilej numai bun de reglare a intereselor personale şi de grup. Se prea poate să asistăm la o splendidă spălare a rufelor murdare în public. Atât doar că evenimentul va fi transmis live şi va fi recepţionat şi la Berlin, şi la Paris, şi în celelalte capitale europene.
Alegerile din mai, desigur dacă nu se va decide amânarea pentru toamnă, vor produce într-o mare măsură, o translaţie în România a tendinţelor evidenţiate în 2004 în cele 10 state noi membre ale UE.
Faptul că vom avea o prezenţă scăzută la vot, nu ar mai trebui să surprindă pe nimeni. Probabil că nu se va înregistra o cifră similară cu cea a Poloniei (20,9%), dar este de aşteptat să ne situăm sub media europeană.
În privinţa sancţionării partidelor aflate la guvernare, electorii români s-ar putea să facă o notă discordantă cu cei din UE. Faptul că în România nu se resimte încă şocul aderării, la fel de pregnant ca în Polonia, Ungaria şi chiar Cehia, asumarea guvernării în mai mare măsură de PNL şi rolurile de -opozanţi- jucate în dese rânduri de PD şi Traian Băsescu, sunt de natură să complice deciziile românilor în faţa urnelor.
Campania electorală în schimb va aduce în prim plan scandalurile politice la zi, şi unele teme apropiate de agenda politicienilor. Din această confruntare vor rămâne în picioare cei care vor fi făcut mai multe trocuri şi alianţe de culise, la urma urmei normale pentru jocul politic. Desigur PD având o poziţie foarte bună în sondaje
pare a avea un real avantaj în lupta pentru PE. Problema stringentă a democraţilor este că în afară de arbitrul imparţial Traian Băsescu, nu mai au nici un aliat intern şi vor fi în mijlocul cercului, nevoiţi să se apere de atacuri din toate direcţiile. Este de aşteptat prin urmare ca Traian Băsescu să se implice activ în campania PD, pentru a transfera o parte din popularitatea sa către partidul prezidenţial.
Evoluţiile politicii româneşti, şi înainte, şi după momentul aderării, demostrează că lupta de gherilă este cea mai utilă modalitate de a câştiga capital politic. Iar lucrurile se vor schimba doar în momentul în care pretenţiile electoratului vor fi altele, iar politicienii vor fi obligaţi la moderaţie.
