Unul dintre cei mai interesanți șefi de direcție din fosta securitate, dar și singurul care n-a fost arestat în decembrie 1989, a fost colonelul Gheorghe Rațiu. Culmea, direcția condusă de acesta, numită Direcția I de informații interne, a fost cea care s-a ocupat cu poliția politică.
Declarația dată de Rațiu în fața Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din Decembrie 1989 conține informații care n-au fost contrazise pånă azi, dar și informații inedite cum este cea privind decizia de continuare a transmisiei tv din 22 decembrie 1989. Cum se știe, atunci exista un dispozitiv simplu aflat la îndemåna directorului general al televiziunii dar și al unui ofițer de securitate, cu ajutorul căruia emisia putea fi întreruptă oricånd. Mulți s-au întrebat de ce n-a fost acționat acel dispozitiv, dacă securitatea era împotriva revoluției, și cine a fost cel care a decis continuarea transmisiei. Ei bine, colonelul Rațiu, care avea oameni în televiziune, este cel care i-a spus atunci, directorului Petre Constantin, să nu acționeze dispozitivul. Mai mult, aflăm, cei care au deschis ușile “revoluționarilor” au fost tot ofițerii de securitate ai lui Rațiu. Este posibil caasigurarea “revoluției în direct” să fie motivul pentru care colonelul Rațiu a avut un alt statut postrevoluționar. Fostul șef al Direcției I dă un răspuns și întrebării “de ce la Timișoara?” și nu la Iași sau Galați. El spune că Timișoara a fost aleasă în urma unui scenariu foarte bine pus la punct, care a presupus, printre altele, antrenarea într-un lagăr de refugiați din Ungaria a unui număr mare de transfugi proveniți din Romånia, urmată de trimiterea lor în centrul orașului pentru crearea unor situații conflictuale (locuitori-autorități). Scenariul presupunea însă crearea unui fals conflict în jurul patorului Laszlo Tokes, dovedit de securitate ca fiind agent al serviciilor secrete ungare. Cel care l-a transformat pe Tokes în vicitimă a securității a fost un alt agent al ungurilor, spune Rațiu, episcopul Papp Laszlo. Rațiu face și alte dezvăluiri interesante, cum ar fi aceea că ordinul de arestare a generalului Nuță a fost dat de Ion Iliescu. Iată, mai jos, dezvăluirile colonelului Rațiu.
****************
Diversioniștii s-au pregătit în tabăra de la Bicske-Ungaria
“În decembrie aveam date că ceva se pregătește la Timișoara. Erau nemulțumiri în populație. După o teleconferință a lui Nicolae Ceaușescu, Vlad a spus că mai mult de trei luni nu va mai putea dura asta! Era un fenomen de plecare ilegală din țară, dar la sfårșitul lui 1989 s-a întåmplat invers. Trimiterea lor înapoi. Ceaușescu a dispus ca acești fugari să fie ținuți în dormitoare la batalioanele de grăniceri.
Am trimis oameni să-i cerceteze, circa 20 au recunoscut că au fost recrutați de organizația “Romånia liberă” din Budapesta și aveau o tabără de antrenament la Bicske. Pentru că eram în cercetare la Arad cu un cioban ce a trecut cu oile, am fost trimis la Timișoara să văd situația acestuia. Erau romåni și țigani cei recrutați și mi-au spus că trebuie să se prezinte la Timișoara. Maghiarii favorizau plecarea fugarilor în Occident prin diferite filiere. În 1986, comandantul Roșca din Timișoara a înființat organizația “Romånia liberă” la Budapesta care a luptat pentru răsturnarea regimului comunist din Romånia. În Ungaria cercurile, în special din råndul clerului. La biserica Sfåntul Ștefan, un preot reformat Nemet Geza îi primea pe transfugi. Cel mai mare contingent de transfugi reținuți în Ungaria era în jur de 6.000. Geza Nemet a sprijinit organizația “Romånia Liberă”. Scriau lozinci contra lui Ceaușescu. Apoi Roșca a plecat în Occident. Ultimul șef acolo a fost unul Manea. Sediul s-a mutat la Bicske – o fostă cazarmă unde se pregăteau transfugii.
Revoluția au început-o cei 100 de diversioniști aduși din Ungaria și retrași apoi în Occident
În Romånia era situația explozivă, lipsea doar scånteia. Scånteia s-a declanșat în Timișoara. A lucrat serviciul secret maghiar dar și alte servicii – erau și maghiari veniți din SUA ca să sprijine acțiunea. La Bicske se făcea și pregătirea paramilitară – cu lanțuri, răngi, etc. Tokes Laszlo era agent iar Papp Laszlo, episcop, tot un agent al serviciilor secrete maghiare, a avut sarcina să-l șicaneze pe Tokes. De două ori, la Direcția Cultelor i-am spus lui Papp Laszlo să-l lase în pace pe Tokes, dar el nu s-a conformat! La Timișoara, la Tokes în birou, aveam plasat un microfon și toate convorbirile cu agenții erau înregistrate, nu știu de ce Securitatea nu le prezintă! Nu bătrånii aceia cu lumånări au început revoluția, ci populația din Piață, scånteia pornind-o cei circa 100 aduși din Ungaria care apoi au fost retrași, au plecat în Occident. Deci cazul Tokes a fost un caz fabricat – situația era mai explozivă la Iași sau Galați, orașe mult mai necăjite, iar noi ne așteptam ca acolo să înceapă.
Erau și mulți conducători nemulțumiți de Ceaușescu: Gogu Rădulescu, Mizil, chiar și Dăscălescu, Dumitru Popescu. Ceaușescu cånd împușca 10-15 urși era nemulțumit – vroia peste 20 de urși și împușca la o vånătoare cåte 150 de cerbi lopătari. Își vărsau focul pe aceste animale! Vlad era nemulțumit încă din 1984, Postelnicu în schimb era foarte docil, ascultător, în mai multe împrejurări s-a manifestat față de mine și Macri – nu avea rețineri. Elena Ceaușescu avea unele ieșiri: că de ce Iancu de Hunedoara era trecut între eroii neamului la o expoziție, că-i måna iredentismului maghiar. Am fost chemat la Elena – și Petre Enache – care pe urmă a făcut comoție cerebrală. Nu cred că Enache a fost asasinat însă Elena a fost atåt de grosolană și dură încåt Enache a ieșit complet desfigurat. Adică Elena a spus că cel din grupul statuar nu este Iancu de Hunedoara, ci Matei Corvin și este måna ungurilor! Că știe ea după costumație. Apoi altă dată, Elena a făcut mare scandal pentru ‘săptămåna filmului american”, că ce vor imperialiștii în Romånia. Ceaușeasca în paranoia sa cădea dintr-o extremă în alta dar ea era și proastă și foarte rea.
Episodul Tokes a fost o diversiune controlată de episcopul Papp Laszlo, agent al serviciilor secrete ungare
În 15.12.1989, Tokes a lansat zvonul că va fi evacuat, a chemat enoriașii să-l susțină. Noi am instalat o cameră de luat vederi vis-a-vis de locuință lui. Noaptea au mai rămas circa 60 din aștia, bătråni. Nu se punea problema evacuarii pentru că såmbăta și duminica nu se fac evacuări, ci eventual luni. La trei am plecat la masă, sună telefonul, am venit înapoi la serviciu. Mi s-a spus că la Timișoara, că nu la casa lui Tokes, ci pe strada principală a apărut un grup de tineri turbulenți, alții decåt cei din fața casei lui Tokes, că au blocat circulația – au oprit trecătorii – au spart vitrine, au scos băuturi – că se îndreaptă spre Piața Maria (se comportau ca cei instruiți la Bicske).
Am raportat lui Vlad și a venit și Bucurescu, Postelnicu l-a chemat pe Vlad la el. S-a reîntors și mi-a spus că cele două trupe de Securitate nu sunt suficiente, să trimitem și alte forțe la Timișoara. Comandantul de brigadă din Timișoara a fost de acord să trimită alte trupe dar a spus: fără armament și să nu se implice în restabilirea ordinii ci numai în munca de informare. Erau și trupe de Securitate-Miliție care trebuiau să dea ajutor miliției pentru restabilirea ordinii. La Timișoara erau două companii de trupe –securitate- miliție – deci securiști puși la dispoziția Miliției pentru restabilirea ordinii. Apoi erau trupe de intervenție antiteroristă – în Timișoara era o brigadă cu 3-4 batalioane.
Am fost apoi din nou chemat la Vlad – era și Macri (șeful Contrainformațiilor) și am fost să anunțăm și șefii județelor despre ce se întåmplă la Timișoara – să intensifice munca informativă, să raporteze tot ce se întåmplă. Apoi Vlad a fost solicitat să trimită și el oameni la Timișoara. Pånă la urmă s-a hotăråt să plece Macri. A plecat pe 16 decembrie, ora 23. De la mine l-am trimis pe Anastasiu – un locțiitor. Seara a fost mai liniștită la Timișoara. Dimineața, Sima m-a sunat din Timișoara ca a plecat coloana cu Tokes în județul Bihor.
Nu știam de nicio evacuare forțată. Postelnicu primise indicații să-l scoată pe Tokes din oraș. Noi ne-am comportat civilizat cu el, a fost instalat acolo. La Paris s-a jurat să se refacă Ungaria Maghiară și urmașii lor vor ca pånă în anul 2000 să refacă ceva. Au centre puternice în Germania, Austria, Ungaria, Canada dar au sediul central în Budapesta. Ei și-au reluat ofensiva în 1973, cånd a luat ființă un serviciu de 10 oameni – au amplificat însă această activitate. Direcția I avea 300 de persoane sub Gheorghiu Dej, dar s-a diminuat la 98. Iredentiștii acționează pe trei fronturi:
1. Interior
2. Exterior – care caută să sprijine și
3. Un front în Ungaria finanțat cu fonduri imense.
În Romånia sunt doar 100.000 de maghiari cu tendințe iredentiste.
Papp Laszlo era deputat în M.A.N. și era interzis să-i urmărim pe deputați. Dar au făcut aceste verificări. Prin ‘87-‘88 a spus că fata lui Tokes l-a chemat să-l reangajeze pentru că episcopul Nagy de la Cluj l-a dat afară. M-au întrebat șipe mine ce părere am, am spus bine, să-l reprimească și atunci Cumpănașu a trimis acordul Departamentului Cultelor. Dar Papp Laszlo a ținut să-l numească la Timișoara pentru că au un preot în vårstă, autoritar, care poate să-l țină în fråu. Am fost de acord și dosarul lui Tokes a fost transferat la Timișoara. Preotul a avut un atac de cord, după certuri bisericești ale lor. După o săptămånă Tokes s-a instalat în casa parohială. Aici a intervenit jocul lui Papp Laszlo care n-a vrut să-l numească paroh pentru că nu are vechime și atunci a dat o decizie de mutare. La insistențele mele, Cumpănașu a fost de acord cu mutarea asta.
Papp Laszlo a făcut procesul de evacuare – deci a fost un agent pus să-l incite – avea legături și la Debrecen, unde avea o fiică. Am găsit chitanța cu 20.000 de lei adusă de un agent, primea bani pentru a face deplasări prin țără. Avea cheltuieli. Știrile de radio au transmis că în Romånia s-a înființat o nouă grupare: Frontul Salvării Naționale, am mai auzit de FSN avånd niște manifeste confiscate dintr-un TIR. Manifestele erau semnate: Frontul Salvării Naționale și Acțiunea Democratică Romånă. În 21 decembrie, am trimis ofițer de serviciu pe Minister împreună cu colonel Ruxandru. La ora 9 a început alerta. Primele telefoane le-am primit de la Sibiu și Cugir că grupări de oameni se-ndreaptă spre sediul de Partid. Că au dat foc. La Sibiu țineam legătura cu Petrișor – acolo acesta a fost chemat la Dragomir, a fost arestat. După ora 8 am ținut legătura cu locotenent-colonel Ignat din Sibiu. Nu știu exact cånd i-a arestat Dragomir. S-a spus că sunt 20 de morți. Dimineața în 22, o telefonistă din Sibiu m-a sunat și a cerut ajutor, că sunt încercuițI și că se trage.
Iulian Vlad mi-a spus că a fost destituit pe 18 decembrie
Duminică au apărut asemenea manifestări la Caransebeș, Cluj. Greve au fost la Sf. Gheorghe, Brașov, la Arad a fost ceva – dar fără focuri de armă. Dimineața trebuia să mă schimbe generalul Gheorghiu dar nu a venit. Toți erau reținuți la CC – de aici se comandau acțiunile din Capitală. Nu știau ce se întåmplă la București – doar de la un subofițer care a fost să vadă. Noi am înregistrat teleconferința și am dat înregistrarea lui Gelu Voican Voiculescu. După teleconferință, Vlad a cerut un set de regulamente. În 18 duminică, Vlad mi-a spus că a fost destituit cu Milea și Postelnicu, dar s-a revenit pånă la liniștirea lucrurilor dar precis vom fi schimbați la întoarcerea din Iran.
I-am spus șefului Televiziunii să nu acționeze dispozitivul special pentru întreruperea emisiei
Pe 22 decembrie, am rămas la sediu pånă la orele 11. A trecut pe acolo Stamatoiu, spunea că mergem la unități. Am auzit de sinuciderea lui Milea. Aveam șase ofițeri la Tv și cinci la Radio. Generalul Vlad m-a mai sunat, că “știi ce avem de făcut”, adică nu facem noi ordine în stradă. M-am dus la unitate. M-a sunat un ofițer de la TV că oamenii vor să intre. Am spus să se retragă, armele de la santinelă să fie închise. L-am sunat pe Petre Constantin, șeful TV. M-a întrebat ce facem cu dispozitivul special ( care să scoasă TV-ul din funcție), am spus să nu-l acționeze. Apoi ofițerii de la mine au deschis ușile de la TV, era acolo și Mironov, långă uși. S-a făcut un nou comandament la Securitate cu generalul Mortoiu. Am urcat și eu pe capota unui ARO – am spus manifestanților să ne ajute să păstram documentele, dar să nu intre toți, ci un comitet. Au intrat circa 15-16, i-am instalat într-o sală și au ales un conducător – Cristi Popovici și alții – am stabilit cu ei să instituim paza – dar fără armanent și din am început colaborarea cu revoluționarii. Nu erau trimiși de nimeni. M-am gåndit să întreb cine conduce revoluția asta?
Am dat telefon la 261 – era la telefon Iliescu – m-a întrebat dacă îl știu pe Stănculescu și să-l caut să mergem la Ministerul Apărării. Era în jur de ora 13, m-am conformat – în cabinet la Stănculescu era Gușe, Logofătu, Chițac, Voinea, Hortopan, era și Militaru. Pe la trei fără zece au venit civilii: Iliescu, Voican, Montanu, Petre Roman. Nu știu de ce nu s-a spus de această sedință de la MApN. Ședința a deschis-o Iliescu, a spus că s-a creat un vid de putere, trebuie să creăm un comandament unic etc. Cred că era și Brucan, colonelul Stan și Iacob. S-au făcut propuneri cum să fie denumit noul organ. Petre Roman a spus despre Frontul Sălvării Naționale pentru că acum 200 de ani în Franța tot așa se cheama. Și Iliescu a fost de acord. Apoi, Iliescu a spus că vom face un consiliu central și s-a făcut o platformă-program. S-a creat și un comandament militar unic – a fost pus generalul Gușe în fruntea comandamentului. Și la Interne l-am propus pe generalul Ghiță și pe generalul Cåmpeanu de la Miliție. Am întrebat pe Iliescu ce fac cu Securitatea.
Mi-a spus să iau legătura cu comandanții să intre trupele în unități. În timpul ăsta a sunat telefonul de trei ori că vin tancuri de la Băneasa. Apoi că generalul Nuță, la Timișoara, vrea să fugă. Iliescu a dat ordin să fie arestat la Arad. După ședință, generalul Gușe a venit la CC, nu am înțeles de ce nu a rămas la Minister. Acolo au rămas Stănculescu, Militaru. La miezul nopții, m-a sunat Vlad. Apoi mi-a spus că idiotul de Plesiță a plecat cu coloana din Grădiștea să mă duc să-l opresc. M-am dus cu o mașină – era perfect liniște la Grădiștea: am venit și i-am spus lui Vlad că este o alarmă falsă.
Nu înceta focul și l-am întrebat pe Ardeleanu de ce nu intervine? Am format patru echipe să vedem prin spitale cine sunt morții și răniții. Am verificat și am făcut un raport că doar patru morți sunt străini și-au murit accidental – doar unul a fost omoråt pentru că s-a crezut că-i terorist. Unii erau dubioși totuși, spitalele erau puse sub pază și era imposibil să se facă o cercetare. S-a spus că sunt sute de turiști în mașini Lada – dar era imposibil pentru că înainte cu o lună Ceaușescu întrerupsese turismul cu toate țările vecine. Pe unde au intrat aceștia? Nu am avut probe că s-a implicat statulmaghiar. Dar transfugii aceia erau pregătiți. Am vorbit cu șefi de securitate – nu au confirmat problema cu autoturismele Lada. De turiști nu ne ocupam noi dar nici din discuția cu Mortoiu sau ceilalți nu a reieșit o invazie mare de turiști – cred că sunt fabulații! L-am rugat pe Măgureanu să-mi dea voie să mă ocup dar nu mi-a permis. În presă s-a dat o știre că pe teritoriul Iugoslaviei s-au prins 60 sau 70 din cei care au acționat în Romånia șI eu presupun că sunt din cei trecuți din Ungaria și retrași!
N-au existat teroriști, ci diversioniști
Cei care au avut sume arme cu lunetă și prevăzute cu infraroșu era trupele USLA. În sediul erau doar 3-4 asemenea arme. Eu spun cu tărie că nu au existat teroriști în sensul ce li s-a dat atunci. Acte teroriste au fost – dar a fost un joc – trebuie să căutați la DIA – care au trecut prin școli la Moscova. Nu Securitatea a tras! Convingerea mea ca om de informații: au fost simulatoare de foc și zgomot de care aveau și Armata și Securitatea, dar puteau fi aduse de agenți și date celor din interior. Cineva a vrut să fie acest “joc”, dar nici activiștii de partid nu au tras. Tot mai mulți oameni din sånul partidului și-au dat seama că trebuie făcută o schimbare.
Dar Ceaușescu a devenit dogmatic, nu era în stare să facă schimbări.S-a făcut greșeala la Timișoara, s-a făcut greșeala la 21 decembrie, iar după 22 nu mai trebuia să se tragă niciun glonț. Au murit mulți nevinovați în acest joc făcut de unii ca spectacol de Crăciun. Brucan a fost lucrat, s-a spus că e spion american, apoi evreu- toți ăștia erau lucrați la Direcția III Contraspionaj – în loc să fie la noi. Era și unitatea 0110 Contraspionaj Tările Socialiste, cundusă de general Nicolicioiu, avea în problematică în special URSS și Ungaria – aici erau “lucrați” Măgureanu și ceilalți.Șeful Securitățiilor județene nu avea simulatoare. Avea armată pentru că aveau acele trupe de cercetare-diversiune. Făceau exerciții – noi îi mai prindeam – aveau un plic la ei pe care îl rupeam și scriau cine sunt. Dar dacă se întorceau cu plicul rupt însemna că nu și-au îndeplinit misiunea. În seara de 21 decembrie a fost în stradă Școala de la Băneasa – dar fără arme șide la USLA pentru paza ambasadei americane. Fără să luam ceva din meritele revoluționarilor, era și un interes din afară. Străinii începeau să se agite cu una-două săptămåni înainte. Fiecare și-a rechemat reprezentanții.
Un comerciant și-a scos familia din țară (Brașov), ambasadorii din București (Franța, Belgia, Olanda) au devenit foarte activi, ieșeau personal pe stradă. S-a dorit de data asta să curgă sånge. La Brașov nu s-a reușit dar trebuia urnit cumva poporul să se miște. Se justifică pånă în 22. Dar după această dată nu se mai justifică!! Mulți neinstruți au primit arme, mulți au murit în “prostie”. Așa a murit un căpitan al meu. Doi morți la intrarea în MI – pentru că se trăgea fără somație. S-a tras fără niciun discernămånt. Nu erau semnale luminoase de la ferestre ci lumini pålpåitoare de la pomii de Crăciun. Trupe erau la dispoziție Direcției a V-a care asigurau vizitele lui Ceaușescu. La miting cei din Direcția a V-a aveau 300 de automate distribuite dar nu s-a tras niciun cartuș și toate automatele au fost retrase. Mai aveam în departament un serviciu “D” care se ocupa și de acțiuni de dezinformare dar mai mult pentru străinătate. Totuși cred că există un plan exact cu ce s-a întåmplat. În 1973, speriați de criza economică, s-a considerat că este necesar să se facă planul “Taifun” – știu de la generalul Dogaru.
Planul avea ca obiectiv desființarea lagărului socialist pe etape: Etapa I – disensiuni între țările socialiste, etapa II – desființarea CAER etc. Romånia avea un capitol special în acest plan. Apoi, serviciile occidentale au dat måna cu rușii, ungurii au fost primii interesați în speranța că vor putea schimba statutul Transilvaniei cu această ocazie. Am văzut că ideea mitingului nu a fost bună! Dar Ceaușescu nu ținea cont de informațiile sau obiecțiile noastre. Încă din 1973, Ceaușescu a dat ordin ca noi să nu ocupăm de activul de partid. Și cei mai mulți anti-ceaușiști au fost chiar în sånul activului de partid! Și noi nu aveam voie să ne ocupăm de ei. Apoi de prin ’75 și informatorii noștri aveau aceleași griji, nu mai era rețeaua informativă ca înainte. Documentele mele le-am lăsat la domnul Măgureanu, acolo putețI să le găsiți”. (Colonel Ggheorghe Rațiu, fost șef al Direcției I – Informații interne al Securității, 16 februarie 1994; Comisia senatorială pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989
