Emil Bobu, partenerul de șeptic al lui Nicolae Ceaușescu și, deci, membru al biroului Politic Executiv al CC al PCR, a fost unul dintre cei patru pasageri ai elicopterului cu care Nicolae Ceaușescu a părăsit sediul clădirii fostului CC al PCR.
Alături de soții Ceaușescu și de aghiotanții acestora, în elicopter mai fuseseră înghesuiți Manea Mănescu și Emil Bobu. După ce au ajuns la Snagov, cei patru tovarăși s-au despărțit. Ceaușeștii și-au continuat zborul spre Tårgoviște, unde aflaseră că e “liniște”, iar Mănescu și Bobu au luat și ei un ARO și s-au îndreptat în aceeași direcție.
Au fost capturați la Găești. Mănescu a fost predat la poliție, iar Bobu a fost dus la o unitate militară din Deveselu. Acesta spune că revoluționarii, printre care se afla și un anume Boștinaru (actual europarlamentar), l-au jefuit luîndu-i ceasul și 6000 de lei. Conform declarației lui, n-a avut nicio vină pentru cele întåmplate în decembrie 1989: nu s-ar fi implicat în furtul și incinerarea martirilor Timișoarei, n-ar fi avut atribuții în reprimarea manifestanților și nici n-a auzit ca în Timișoara să se fi tras vreun foc de armă. Nu știe de ce, după procesul celor patru (Dincă, Bobu, Mănescu și Postelnicu) – a luat 20 de ani de închisoare, reduși apoi la cåțiva, din care a făcut efectiv doar vreo doi ani și jumătate. Recunoaște doar o posibilă răspundere morală, dar asta nu înseamnă că ar fi comis vreo infracțiune. Lingăul preferat al lui Ceaușescu, care din strungar a devenit ministru de interne, iar apoi membru plin al CPEx, n-a fost altceva decåt un executant fidel al ordinelor stăpånului, un activist-măscărici de condiție abjectă. Ca el au fost majoritatea celor admiși în cercul restråns al lui Ceaușescu.
*****************
N-am mai așteptat al doilea elicopter și am plecat cu un ARO “M-am urcat în lift. Ea (Elena Ceaușescu n.red), înainte de urcarea în elicopter i-a spus: "ar trebui să mergem la cei de la 23 August”. M-am urcat în elicopter – eram dezorientați, nu știam ce să facem, cum să facem. În elicopter era un echipaj de 3 – el și ea, eu și Mănescu și 3 aghiotanți. Am aterizat la Snagov, am intrat în clădire – el a vorbit la telefon: la Craiova, Argeș și Dåmbovița – cu primii secretari. A întrebat "ce-i pe la voi?". Au răspuns că nu-i nimic. “Atunci vin pe la voi". Eu m-am dus la alt telefon și am vorbit cu ai mei, acasă. Ei au ieșit – ne-au spus: voi rămåneți aici, că o să mai vină un elicopter. Dar eu și Mănescu n-am mai stat, după ce ei au plecat cu elicopterul acolo era un ARO – Mănescu a spus să mergem la Moreni – de acolo e el. Spre Tårgoviște ne-au urmărit niște mașini – am luat-o spre Găești să dăm telefon, dar acolo urmăritorii ne-au ajuns – ne-au bruscat, a venit un tånăr care a spus – eu vă cunosc – să veniți cu mine – ne-a dus acasă la el. Aici am aflat că-i procuror la Găești. Pe Manea Mănescu l-au dus la postul de miliție.
Jefuit de grupul lui Victor Boștinaru
Dar apoi au venit vreo 5 persoane, unul era Botnaru (Boștinaru n.red), – mi-au luat ceasul, vreo 6000 de lei – ulterior Botnaru (Boștinaru n.red) s-a lăudat că el m-a prins!Cu o mașină ne-au dus la o unitate militară – de acolo cu un elicopter ne-au dus la o altă unitate militară la Deveselu. M-au arestat fără mandat. Ne-au dus legați cu o sårmă la spate. Apoi, tot noaptea, pe 29 dec. ne-au dus la București, pe Oltenița – apoi pe 2 ian. a început ancheta. S-a făcut un dosar separat cu eu, Mănescu, Postelnicu și Dincă. La prånz am auzit că Ceaușescu a fost judecat. La rejudecare am primit 20 ani – sunt eliberat condiționat – am executat efectiv 2 ani jumătate. Eu am avut avantajul că am terminat, e drept fără frecvență, facultatea de drept și știu că procesele erau o mascaradă. Este o derută în domeniul acesta, nu tu elemente constitutive ale unei infracțiuni – unii condamnau, alții nu – nu știu! Eu am fost condamnat pt. complictate deosebit de gravă – am cerut să fiu achitat. Știu că pot fi tras la răspundere morală – dar n-am săvårșit infracțiuni.
Cåt am stat în Timișoara n-am auzit să se tragă
La Timișoara am ajuns în 17 seara. Coman Ion m-a informat că acolo au fost o serie de victime. Eu am informat-o pe Elena. Ea mi-a spus că știe problema, ăștia sunt fugari, să fie încinerați. Apoi Elena mi-a spus că tu nu te mai ocupi de problemele acestea, că se ocupă organele de stat. Reprezentanții demonstranților, cu care am vorbit împreună cu Dăscălescu, nu au ridicat aceste probleme ("n.a. morților"). Cred că Ceaușescu a dat ordin să se tragă în manifestanți pt. că a trimis generali acolo. Coman și eu nu aveam drept să dăm dispoziții armatei. Informațiile închise le primea doar Ceaușescu, el lucra direct cu organele de stat, nu prin noi. Eu am stat tot timpul la Timișoara în clădirea Cons. Județean, am stat doar cåteva ore.Eu am plecat din Timișoara doar în 21 – la 3 noaptea, că ne-au chemat la București. Cåt eram acolo n-am auzit să se tragă. Mai ales că din 20 armata a trecut de partea revoluției. În fața sediilor era o gardă militară. Cu 2 ARO-uri am plecat la aeroport, cu gen. Nuță. Pe gen. Gușă, Chițac nu i-am văzut, doar pe V. Stănculescu.Reprezentanții demonstranților au cerut, printre altele, să-i eliberăm pe cei 800 de reținuți – etc. Ceaușescu ne-a aprobat să le îndeplinim. Noi ne-am dus acolo direct să stăm de vorbă cu oamenii.
Cu Nuță am vorbit doar cånd a trebuit să-i eliberăm pe cei 800 – le-a dat drumul în fața sediului. În 17 dec. cånd trei dintre membrii CC s-au ridicat, ca să nu fie destituiți miniștrii Ap.N, M.I., si securitate (Gogu Rădulescu, Drăgulescu și Elena Ceaușescu) – atunci el s-a enervat tare și a spus – “ei, să vă găsiți alt secretar general”. Atunci noi toți am insistat să rămånă – cåțiva s-au ridicat și l-au întors (…). Pe umă ne-am dat seama că nu avea nici gånd așa ceva. Parcă Milea a spus că regulamentele nu prevăd să se tragă în oameni. În C.p. ex. era un climat anormal de muncă. Dacă era un climat normal multe lucruri puteau fi preîntåmpinate, rezolvate.
Pe Ceaușescu l-am aplaudat toți
Cånd eram în vizită la el acasă vorbeam de județe – de primii secretari care fac treabă, care județ merge bine, care nu (…) dar eu i-am spus de foarte multe ori că nu-i bine cum facem.Rapoartele cu producțiile agricole le lua mai nou Ceaușescu direct prin cancelarie. De apaludat, apoi, e drept, am aplaudat toți.În 21 spre 22 am dormit în sediu. Dimineața a fost o ședință a C.P.Ex-ului – după moartea lui Milea pentru că Ceaușescu ne-a spus că Milea e trădător și s-a sinucis. Eram cu 8 persoane încă pe hol – ne-a văzut Elena și ne-a spus: "ce stați aici, mergeți pe stradă să vedeți ce e, faceți ceva!" Atunci noi am plecat la alt etaj să nu ne mai vadă pe acolo. L-am văzut apoi adus pe scări cu o targă pe Milea. L-am văzut și pe Ilie Ceaușescu – venea dimineața intrånd la fratele său.
În anii 70 am distrus 200.000 de dosare de informatori ai Securității din cadrul PCR
Cånd Iliescu era prim-secretar la Iași – eu eram deputat acolo. Apoi m-am mai dus la Comitetul Apelor- dar discutam cu vicepreședintele Badea. Cu Arafat, Ceaușescu discuta despre ajutor: ce să dea Romånia O.E.P.-ului și să trimită O.E.P.-ul cadre aici la instruire.S-au făcut multe greșeli, dar este o chestiune imprimată de Ceaușescu din punct de vedere politic. El nu accepta pe cineva să fie el al 2-lea în stat, dar nici al 4-lea, pentru a-și păstra prerogativele. Pe 22 decembrie, pe hol la intrare la Ceaușescu, l-am văzut pe Mihai Burcă, Vasile Vîlcu și Ilie Verdeț – ei erau impreună – m-am gåndit că i-a chemat Ceaușescu. Între ‘73-‘75 am fost Ministru de Interne și Vlad mi-a fost subaltern. În acea perioadă am primit o hotăråre a fostului C.P.Ex ca toți cei care au fost membri de partid și sunt selecționați pentru munca de informare să fie scoși și dosarele lor distruse și s-a mai spus să nu mai recruteze informatori dintre membrii de partid. Timp de 4 zile s-au dus dosarele de la securitate la crematoriu. Și s-au dat indicații că securitatea raportează direct comandantului central. Noi atunci am distrus cca. 200.000 dosare.
Ceaușescu tatona după Congr. XIV – că Dăscălescu (…) – că trebuie să facem ceva mișcări și la Guvern și m-a întrebat și pe mine: ce părere ai să mergi la guvern ? Am spus că eu sunt bolnav. Cred că apoi s-a gåndit la Dincă.Eu m-am ocupat la CC de județe și Bucureștiul îl știu foarte puțin. El dorea o comisie de arhitecți pe care îi convoca cu planșe.
Fazekaș se ocupa de investiții și mă ruga că județele să trimită materiale și oameni.(Emil Bobu – fost membru al Biroului Politic Executiv al CC al PCR, 21.02.1994)
