Cum era de aşteptat, Curtea Constituţională a constatat că ministrul Justiţiei nu trebuie demis după moţiunea simplă de la Senat şi că modificările la legea referendumului prin care se micşora numărul de voturi necesar demiterii preşedintelui sunt neconstituţionale. Dacă partidele care au iniţiat respectivele proceduri ar fi citit mai atent Constituţia pe care pretind c-o apără şi o respectă, şi-ar fi dat seama singure că pretenţiile lor sunt anticonstituţionale. Culmea e că dl Geoană şi-a exprimat respectul faţă de decizii iar liberalul Meleşcanu – regretul: -regret decizia Curţii, trebuia respectat principiul simetriei ca preşedintele să fie demis cu aceeaşi majoritate cu care a fost ales-. Principiul simetriei cu care defilează PNL este invocat în cele mai asimetrice situaţii: dl Orban de pildă compară alegerea preşedintelui ţării cu a preşedinţilor consiliilor judeţene uitând că aceştia nu sunt aleşi direct de cetăţeni ci de consilieri iar cele două preşedinţii nu sunt egale în greutate. În plus, între învestire (o regulă) şi destituire (o excepţie) există întotdeauna o asimetrie obligatorie pentru protejarea principalelor funcţii în stat – de aceea între cele două există o diferenţă de dificultate. Şi procedura de numire a premierului e mult mai simplă (şi la fel de asimetrică) decât cea de destituire a sa. Mai pe înţelesul crailor politici: de-asta căsătoria se face în cinci minute şi divorţul în câteva luni. Dar când faci legi, ordonanţe şi modificări pentru anumite persoane, rişti s-o păţeşti când se schimbă destinatarul iar valizele cu bani se rătăcesc. Dl Sereş s-a şi repezit să scape de valiza -cu bani- din energie: -cei de la ALRO au motivat pe cineva de la preşedinţie, pe piaţa energiei se vorbeşte de 4 milioane de euro-. Zău, Hakinnen? La piaţă se vorbeşte şi despre convorbirile telefonice ale unor străini suspecţi unde mărturiseai că -te-ai făcut de c… în guvern- şi unde aceştia îţi comentau slăbiciunea pentru -cadouri scumpe-. Se vede că dna Macovei i-a bătut atât de tare cu pumnii şi picioarele în cap pe cei din PC acum 20 de ani (cum minţea o matahală) încât aceştia nici că şi-au mai revenit. Practicanţii simetriei au totuşi diplomaţia lor. Premierul a respins numirea ca ambasador a unui ziarist care l-a lăudat pe dl Băsescu dar a numit consul un ziarist care l-a înjurat. Iată că nici în diplomaţie nu-i bine să lauzi dar e rentabil să înjuri.
