Accizele au una dintre cele mai consistente ponderi în veniturile bugetului consolidat al statului. În cadrul de faţă, sunt prezentate doar cele mai semnificative modificări, dar recomandăm celor interesaţi consultarea cu atenţie a Normelor de aplicare a Codului fiscal şi a organelor fiscale pentru aspectele mai complexe legate de domeniul accizelor.
Unul dintre cele mai interesante aspecte se referă la plata accizelor pentru produsele supuse accizelor şi eliberate în consum în alt stat membru, achiziţionate de către persoane fizice pentru nevoile proprii şi transportate de ele însele în Romania, aspect des întalnit după aderarea Romaniei la UE. Codul fiscal prevede că în acest caz accizele se datorează în statul membru în care produsele au fost achiziţionate. Totuşi, trebuie făcută delimitarea dacă respectivele produse achiziţionate de persoane fizice se consideră a fi destinate scopurilor comerciale sau personale. Delimitarea este făcută de cantitatea cumpărată. Astfel, norme metodologice prevăd, pe langa alte condiţii, şi cantităţi maximale peste care se consideră de facto că respectivele produse sunt destinate comerţului, iar cetăţeanul în cauză va trebui să plătească accize.
Practic, se consideră achiziţii pentru uz propriu produsele cumpărate şi transportate de persoane fizice dacă nu depăşesc limitele precizate în continuare.
A) Tutunuri prelucrate:
1) ţigarete – 800 bucăţi;
2) ţigări (cu o greutate maximă de 3 grame/bucată) – 400 bucăţi
3) ţigări de foi – 200 bucăţi
4) tutun de fumat – 1 kg
B) Băuturi alcoolice
1) băuturi spirtoase – 10 litri
2) produse intermediare – 20 litri
3) vinuri şi băuturi fermentate – 90 litri
4) bere – 10 litri.
Garanţiile executate, reconstituite în 30 de zile
Un alt aspect delicat, tratat pe larg şi în Normele de aplicare a Codului fiscal, este cel al garanţiilor ce trebuie constituite de către antrepozitarii autorizaţi, operatorii înregistraţi sau neînregistraţi şi reprezentantul fiscal al unor operatori străini. Toţi cei precizaţi au obligaţia depunerii la autoritatea fiscală competentă a unor garanţii, care să compenseze posibila neplată a accizelor care pot deveni exigibile, potrivit legii. Practic, valoarea garanţiei va fi analizată periodic, pentru a reflecta orice schimbare în volumul afacerii sau în nivelul de accize datorat şi poate fi sub formă de depozit în numerar şi/sau garanţii reale. Între cele două tipuri de garanţii există diferenţe semnificative, care se regăsesc în Norme. Menţionăm că în cazul garanţiilor executate, neconstituirea unei noi garanţii în termen de 30 zile la nivelul prevăzut în prezentele norme, atrage după sine interzicerea derulării operaţiunilor cu produse accizabile în regim suspensiv.
Valoarea garanţiei se calculează ca o cotă procentuală raportată la o cantitate de produse şi în funcţie de tipul de operator. În cadrul de faţă vom prezenta doar cateva situaţii, restul regăsindu-se în Norme. Astfel, un antrepozitar autorizat pentru producţie, transformare şi/sau depozitare de
produse accizabile, are obligaţia de a depune o garanţie corespunzătoare unei cote de 6% din suma accizelor aferente mediei ieşirilor anuale de produse accizabile din antrepozitul fiscal, în ultimii 3 ani calendaristici, în timp ce un operator înregistrat va avea o garanţie în acelaşi cuantum, dar din suma totală a accizelor aferente produselor achiziţionate în anul anterior.
Pentru semestrul I al anului 2007, structura accizei la ţigarete este 16,28 euro/1000 ţigarete + 29% aplicat la preţul maxim de vanzare cu amănuntul declarat. În vederea determinării accizei aferentă ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vandută, antrepozitarii autorizaţi, operatorii înregistraţi şi importatorii autorizaţi de astfel de produse sunt obligaţi să prezinte, lunar, odată cu situaţia utilizării marcajelor, situaţia livrărilor de ţigarete efectuate în luna de raportare. Această situaţie va cuprinde informaţii referitoare la cantităţile livrate în luna de raportare, exprimate în 1000 de bucăţi ţigarete, aferente fiecărei categorii de preţ practicate.
Combustibilul pentru aeronave, scutit de accize
Dar cel mai important aspect din capitolul Accize se referă la scutiri. Nici în acest caz nu pot fi scoase în evidenţă, în cadrul de faţă, toate scutirile, ci doar cele mai importante şi de interes general.
Astfel, este scutit de la plata accizelor tutunul prelucrat, atunci cand
este destinat în exclusivitate testelor ştiintifice şi celor privind calitatea produselor. Loturile destinate acestui scop nu pot depăşi cantitatea de
200.000 de bucăţi ţigarete pe semestru.
În cazul produselor energetice şi a energiei electrice, sunt scutite de la plata accizelor, printre altele, produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru motor pentru aeronave, altele decat aviaţia turistică în scop privat.
În cazul alcoolului etilic şi alte produse alcoolice, scutirile în vigoare se regăsesc la art. 200. Dar de mare interes devine art.173, care se referă la scutirile aplicate în cazul micilor producători, în gospodării, armonizate cu legislaţia europeană.
Practic, ţuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu, în limita unei cantităţi echivalente de cel mult 50 de litri de produs pentru fiecare gospodarie individuală/an, cu concentraţia alcoolică de 100% în volum, se accizează prin aplicarea unei cote de 50% din cota standard a
accizei aplicată alcoolului etilic. Pentru alcoolul etilic produs în micile distilerii, a căror producţie nu depăşeşte 10 hl alcool pur/an, se aplică accize specifice reduse. Beneficiază de nivelul redus al accizelor micile distilerii care sunt independente din punct de vedere juridic şi economic de orice altă distilerie, dacă nu funcţionează sub licenţa de produs a unei alte distilerii dar îndeplinesc condiţiile prevăzute de norme.
Prevederile precedente se aplică doar dacă gospodăria, aparţinand unei persoane fizice, deţine livezi şi instalaţii corespunzătoare, de tip alambic, potrivit condiţiilor tehnice minimale stabilite de Ministerul Agriculturii. În plus, întreaga producţie, trebuie să fie destinată consumului membrilor respectivei familii. De asemenea, toate gospodăriile individuale care deţin în proprietate instalaţii de producţie de ţuică şi rachiuri, au obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală teritorială. În declaraţie, vor fi obligatoriu menţionate şi cantităţile estimate a fi obţinute la nivelul unui an.
