Defilari, muzica de fanfara, petreceri la iarba verde, bere si mititei. Cam aceasta era, nu cu foarte multa vreme in urma, atmosfera care caracteriza sarbatorirea Zilei Internationale a Muncii. In ultimii ani, din aceasta sarbatoare s-au mai pastrat doar petrecerile la iarba verde, berea si mititeii. Unii regreta fastul de altadata, altii continua sa caracterizeze aceasta zi drept o sarbatoare comunista, in care trebuiau sa aduca osanale conducatorilor. Probabil ca acesta este si unul dintre motivele pentru care autoritatile romane nu s-au mai obosit sa marcheze aceasta sarbatoare, desi ea este marcata in toata lumea inca din 1920.
La iarba verde
Fara fastul de altadata, pentru multi dintre romani 1 Mai a fost doar o zi libera, care le-a oferit ocazia sa faca diverse lucruri, de la cumparaturile pentru Paste la o plimbare in aer liber. Profitand de vremea frumoasa de afara, sute de bucuresteni au luat cu asalt padurile din preajma Bucurestiului. In jurul pranzului, la Padurea Pustnicu, spre exemplu, nu mai aveai loc nici sa arunci un ac. Locurile de parcare erau deja ocupate, in fiecare poienita fumega un gratar, iar muzica rasuna asurzitor. Cei care au venit mai tarziu au fost obligati sa se multumeasca cu un -loc la sosea-, adica mai aproape de aleea principala, unde se desfasurau tot felul de activitati sportive – volei, badmiton si chiar box. Doua grupuri care isi revendicau locul de parcare au ajuns sa-si imparta pumni reciproc, spre disperarea celor care parasisera jungla de asfalt tocmai pentru a scapa de astfel de spectacole.
Ignorand elementele mentionate, multi pareau sa se simta chiar bine, fripturile de pe gratar miroseau destul de bine, berea curgea din belsug, iar copiii scapati de sub observatie ii chinuiau mai mult pe vecini.
O sarbatoare confiscata de comunisti
Ziua de 1 Mai sau Ziua Muncii a fost adusa in discutie, pentru prima data, in 1889, de catre Internationala a II-a Socialista, care s-a solidarizat astfel cu miscarile greviste ale muncitorilor din Chicago, din 1887. Ziua Internationala a Muncii a fost sarbatorita in Romania, intr-un cadru neoficial, in special de catre comunisti, in 1890. In 1920, la un an de la infiintarea Organizatiei Internationale a Muncii, 1 Mai a fost certificata ca zi a muncii in cele 187 de state semnatare ale rezolutiei. In Romania, 1 Mai a capatat insa un caracter festivist doar in perioada comunista. Persoanele de varsta a treia isi reamintesc cu nostalgie de -sarbatorile- de altadata: -Dom*le, mie imi placeau sarbatorile de altadata. Participam cu placere chiar si la defilari. Eram mandru sa port steagul tarii in maini. Dupa ce se termina defilarea, care nu tinea mai mult de doua-trei ore, plecam cu prietenii si colegii de munca la iarba verde, la un mititel si-o bere. Orice s-ar spune, era o sarbatoare frumoasa-, ne-a marturisit un pensionar. -Mie nu mi-au placut niciodata sarbatorile astea comuniste. Astea nu erau sarbatorile noastre. Ale noastre, dom*le, sunt Craciunul, Sfanta Marie, Pastele, nu 1 Mai, 23 August sau altele. 1 Mai este tot o sarbatoare americana, ca si aia, cum ii zice, aia cu indragostitii…, ne povesteste un alt pensionar. -Eu cred ca ziua de 1 Mai ar trebui sa fie sarbatorita asa cum se cuvine de catre toti romanii. In fond, este o sarbatoare internationala, nu una comunista. Nu vad pe cine ar mai deranja acum, dupa 12 ani de la Revolutie?-, se intreaba retoric un barbat maruntel cu aere de intelectual.
