Anul acesta, Europa comemorează 100 de ani de la începutul Primului Război Mondial, la care au participat peste 60 de milioane de soldați de pe cinci continente. La finalul acestuia, mai multe state și-au câștigat dreptul de națiuni independente.
În următoarele luni, Primul Război Mondial va deveni cea mai importantă chestiune pe agenda culturală a societății contemporane. În Germania și Franța urmează să apară sute de cărți noi dedicate acestui subiect, un record în lumea editurilor. Povestea generației pierdute în anii războiului va fi prezentată publicului. Pentru acest an, în țări precum Franța, Belgia și Marea Britanie se pregătesc mari ceremonii de comemorare, concerte și expoziții. De asemenea, polonezii, cetățenii statelor baltice, cehii și slovacii vor comemora anii războiului la sfârșitul căruia și-au câștigat dreptul la națiuni independente. Pentru țările din Europa Occidentală, Primul Război Mondial a adus cel mai mare număr de victime din istorie. De aceea, cel puțin în Marea Britanie sau Franța el este cunoscut drept „Marele Război”. Marele Război s-a remarcat nu doar prin numărul mare de victime, ci prin tipul nou de bătălie pe care l-a adus, introducând în scenă tancurile, forța aeriană și chiar armele chimice.
În plus, consecințele sale, au dus la schimbarea destinului Europei. Primul Razboi Mondial a inceput pe 28 iulie 1914, când Imperiul Austro-Ungar a atacat Serbia. Scânteia care l-a declanşat a fost atentatul de la Sarajevo (28 iunie 1914), în care un tânăr sârb, Gavrilo Princip, l-a asasinat pe moştenitorl tronului Austro-Ungariei, Franz Ferdinand şi pe soţia acestuia. Pentru a aplana conflictul, Viena a pus guvernului de la Belgrad nişte condiţii de neacceptat, care atentau la independenţa statului sârb. Astfel, din dorinţa de a-şi impune propriile interese, marile puteri au trecut de o parte sau de cealaltă a celor două state aflate în dispută, hotărând mobilizarea. În acest fel s-au creat cele două tabere combatante: Tripla Înţelegere formată din Franţa, Anglia şi Rusia, la care s-a adăugat Belgia, care fusese invadată de trupele germane, dar şi Serbia; de cealaltă parte erau Puterile Centrale: Germania şi Austro-Ungaria. Deşi avea semnat un tratat cu Puterile Centrale, România a decis să rămână neutră, lucru hotărât într-un Consiliu de Coroană pe 3 august 1914. La fel a făcut şi Italia. România a rămas neutră timp de doi ani.
Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor, prin moartea regelui Carol I (octombrie 1914) şi punerea sub semnul întrebării a victoriei Puterilor Centrale, a făcut să crească forţa curentului naţionalist reprezentat de Take Ionescu, N. Iorga, Brătianu, Goga, curent care a influenţat decisiv intrarea în război a României alături de Puterile Înţelegerii. Intrarea României în război s-a făcut în urma semnării la 17 august 1916 de către premierul Ion I. C. Brătianu a două tratate, unul politic şi unul militar, cu Anglia, Franţa, Rusia şi Italia. Prin cel politic i se promiteau României teritoriile locuite de români în Imperiul Austro-Ungar, Transilvania până la Tisa, cu Banatul precum şi Bucovina. Intrarea de facto în război s-a produs la 27 august când România a declarat război Austro-Ungariei.
Foto: memoriarazboaielormondiale.blogspot.com
