Am așteptat ani de zile finalizarea anchetelor deschise de Procuratură, în 1990. În decembrie 1989 am susținut un dialog la gura țevii pistolului-mitralieră, cu trei dintre acele personaje volatile – "teroriști" – a căror existență a constituit, ani de-a rândul, un subiect aprig de controversă. În calitate de participant direct la una dintre secvențele dramei din 1989, pot afirma cu toată certitudinea, acum, că cei care sunt direct responsabili de mușamalizarea Dosarului revoluției/loviturii de stat sunt procurorii militari. Generalul Dan Voinea, complicele conspiratorilor moscoviți, adus personal de către Ion Ilici Iliescu la "procesul"-mascaradă a lui Ceaușescu, nu întâmplător a fost cel care a pus mâna pe "Dosarul Revoluției". Misiunea sa este aceeași cu a predecesorului său procurorul Samoilă Joarză: îngroparea adevărului despre 1989.
Am așteptat ani de zile finalizarea anchetelor deschise de procuratură în 1990. În decembrie 1989 am făcut cunoștință personal cu trei dintre aceste personaje volatile, "teroriști" – a căror existență a constituit, ani de-a rândul, un subiect aprig de controversă. În calitate de participant direct la una dintre secvențele dramei acelui sfârșit de an de acum 19 ani, pot afirma cu toată certitudinea că cei care sunt direct responsabili de îngroparea adevărului sunt procurorii militari, cei care au mușamalizat Dosarul Revoluției.
Am participat la deschiderea primei anchete a Parchetului Militar, condusă de Samoilă Joarză și căpitanul, la acea vreme, Slăvoiu, umbra lui Joarză. În februarie 1990, procurorul militar, colonel pe atunci, Samoilă Joarză m-a invitat, în calitate de martor, prin citație, la sediul de atunci al Parchetului Militar. Fusesem chemat în legătură cu dosarul blocului Romarta, blocul de vizavi de CC al PCR. Specificitatea "dosarului Romarta" consta în faptul că putea oferi veriga de legătură dintre teroriști și instituția, Aparatul, de care aparțineau.
În blocul de vizavi de CC avusese loc un anumit tip de contact direct cu anonimii trăgători numiți "teroriști", iar cei care au participat nemijlocit la "contact" puteau oferi o mărturie și o serie de probe prin care se putea ajunge direct la punctul de comandă al "teroriștilor". Printre acei martori, puțini la număr, care au "discutat" și au făcut față "teroriștilor" m-am aflat și eu. "Discuția" a durat aproximativ șase ore, pe parcursul acesteia consumându-se în jur de 2.000 de cartușe. Participanții activi la dialog au fost în număr de șase. De o parte s-au aflat trei "teroriști" blocați într-un palier al unei scări din blocul Romarta, la etajul 2 al scării A de la nr. 35-37, și de cealaltă parte ne aflam noi, respectiv un sergent din regimentul de gardă, doi soldați aflați în subordinea sa și cu mine.
"Teroriștii" nu au tras asupra grupării lui Ion Iliescu
În blocul respectiv – fost sediu al Ministerului de Interne – se aflau un număr de apartamente conspirative și erau depozitate hărți, aparate radio, indicative codate, arme, muniții și materiale incendiare – o logistică pregătită pentru marea scenă a lansării diversiunii "teroriștilor care trag din toate pozițiile", cum zicea Ion Iliescu. Cu cei trei "teroriști" cu care m-am confruntat m-am văzut la față foarte bine, am tras unii în alții ore în șir, de aproape. Din când în când, în perioade de acalmie a focului, eu și soldații alături de care luptam am încercat să-i determinăm să se predea. La rândul lor, ei au încercat să ne convingă să ne constituim în ostatici. Au fost multe etape ale confruntării în care am trecut pe lângă moarte în nenumărate rânduri. Am avut noroc și am scăpat cu viață, la limită, numai datorită pregătirii mai deosebite din cursul stagiului militar. Oricum, într-un final, spre dimineață, cei trei combatanți – "teroriștii" – au dispărut utilizând o gură de aerisire care traversa blocul de sus până jos și care avea, la subsol, acces la o rețea subterană de tunele.
Probabil am rănit grav pe cel puțin unul dintre inamici, deoarece într-unul dintre punctele lor de tragere am găsit foarte mult sânge. Unul dintre membrii "echipei" mele a fost, de asemenea, rănit în șold. Aventura trăită atunci m-a obsedat luni în șir. Mi-au trebuit săptămâni să cunosc blocul respectiv în amănunțime și să încerc să pricep pe unde s-ar fi putut evapora "teroriștii". Am oferit apoi toate datele procurorilor militari. Am făcut schițe, planuri, fotografii, am cercetat subsolurile, acoperișul, am luat probe de cartușe. Am studiat unghiurile de tragere și am descoperit că "teroriștii" aveau posibilitatea să tragă asupra balconului CC-ului. De vreme ce nu au tras, rezultă, logic, că printre cei aflați în balcon se afla cineva care trebuia ferit. "Actorii" Revoluției, cei aflați la balconul CC-ului, grupul strâns în jurul lui Iliescu, nu au fost atinși, deși unghiurile de tragere și poziționările cuiburilor de foc ar fi permis lichidarea cu ușurință a acestora.
Bătălia din perimetrul Comitetului Central
În noaptea de 22 spre 23 decembrie, s-a dat o bătălie în epicentrul simbolic al Puterii: zona fostului CC. Aici, în acest spațiu redus, a avut loc una dintre cele mai dense concentrări de trupe și de forțe din România. Operațiunea de executare a terorii la scară națională în 1989 a avut un Centru de iradiere, iar în plan teritorial, în restul țării, se repeta, practic, schema de acțiune desfășurată în Capitală. Miza Puterii în România s-a jucat în perimetrul CC-ului, instituția care reprezenta Aparatul, Partidul și pe Ceaușescu. Semnificația covârșitoare a luptei care s-a dat aici este simplu de înțeles – confruntarea având ca scop obținerea controlului și a cuceririi axei simbolice a Puterii. Din seara zilei de 22 decembrie a început diversiunea teroriștilor, iar startul a avut loc exact în zona centrală a Capitalei, actuala Piața a Revoluției.
Parchetul Militar a îngropat adevărul despre 1989
Reprezentanții Parchetului Militar care susțin că nu au probe care să certifice existența "teroriștilor" mint. Aceste probe există, iar generalul Samoilă Joarză, fost inspector general în cadrul Parchetului Militar, ca și generalul Voinea, succesorul său, au strâns toate aceste probe, pe lângă multe altele, și le-au ascuns în fișetele Parchetului Militar. Pentru cei de la procuratura militară era o joacă să afle cărei instituții îi aparțineau apartamentele conspirative cu mobilă standard din blocul Romarta, locație care are o caracteristică aparte, față de alte cazuri în care s-a consemnat contactul direct cu grupele teroriste. Aici se găsea proba nemijlocită a legăturii dintre misterioșii teroriști și instituțiile statului care dețineau spații conspirative care au servit drept baze tactice și logistice teroriștilor. Parchetul Militar lucrează de zor de 19 ani, cu rezultate zero. Condamnarea pe post de țap ispășitor a generalului Stănculescu este doar praf în ochi pentru naivii care nu știu să socotească.
Ion Iliescu – de șase ori mai mulți morți decât Ceaușescu
Astfel, dacă oficial s-au întregistrat 162 de morți și 1.107 de răniți până în 22 decembrie, de la această dată, după fuga lui Ceaușescu și apariția lui Iliescu s-au mai "produs" 942 de morți și 2.245 de răniți. În primele zile ale instaurării la putere a grupării moscovite al lui Ion Ilici Iliescu, respectiv în perioada 22-27 decembrie 1989, au fost uciși de aproape șase ori mai mulți oameni decât cei uciși în zilele anterioare din ordinul lui Ceaușescu. Lovitura de stat avea nevoie de victime, avea nevoie de sânge, iar cei aduși la putere de către lucrătura sovieticilor sunt cei care ar fi trebuit să fie trași la răspundere. Iliescu va fi poate, să sperăm, pedepsit măcar de Dumnezeu. Din surse calificate din mediul mănăstiresc am aflat că unor criminali de teapa lui Ion Iliescu le este rezervat un sfârșit teribil și un traseu special prin fundul Iadului.
Generalul Dan Voinea, complicele lui Ion Iliescu, adus personal de către tata Ilici la "procesul" mascaradă a lui Ceușescu, probabil, nu întâmplător a fost cel care a pus mâna pe "Dosarul Revoluției". În dosarul Mineriadei, unde tot Ion Iliescu este tartorul principal, a confirmat prin acțiunile sale "juridice" – care au dus la infirmarea și returnarea dosarului lui Ion Iliescu – că misiunea sa este aceeași cu a predecesorului său, procurorul Samoilă Joarză. Îngroparea adevărului despre 1989.
